Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei a trecut la cele veşnice

Patriarhia Română anunţă cu durere trecerea la viaţa veşnică a Înalt Preasfinţitului Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei în după-amiaza zilei de 7 ianuarie 2013, după cum informează Biroul de presă al Patriarhiei Române. Până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, care va fi pomenit la sfintele slujbe, ca Locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi veşnică să-i fie pomenirea!

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a fost depus marţi dimineaţă, 8 ianuarie 2013, în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău unde credincioşii vor putea merge pentru a aduce un ultim omagiu.

Sicriul a fost adus la Buzău în noaptea de luni spre marţi, în jurul orei 01:00, fiind depus în Catedrala voievodală “Adormirea Maicii Domnului”. În această dimineaţă, începând cu ora 8:00, a fost oficiată Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi şi diaconi din administraţia eparhială.

În continuare, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ca delegat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, trupul a fost depus, începând cu orele 10:00, în noua Catedrală Arhiepiscopală ”Înălţarea Domnului” şi “Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitoria Înaltpreasfinţitului Părinte Epifanie. Alături de Înaltpreasfinţia Sa a fost prezent şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

"Iată că a plecat din viaţa aceasta aproape slujind. Ieri a oficiat Sfânta Liturghie, după care a plecat spre judeţul Vrancea având o dragoste deosebită faţă de Mănăstirea Brazi a Sfântului Teodosie. Înaltpreasfinţitul Epifanie a fost un mare liturghisitor, iubitor de cultură, mare ctitor de lăcaşuri sfinte la curbura Carpaţilor, un ierarh misionar, dar mai presus de toate liturghisitor şi dârz. A fost un ierarh exigent în sensul foarte frumos al cuvântului, un om al ordinii şi al disciplinei care face mult bine clerului şi credincioşilor, nu numai din eparhia lui, ci şi din Biserica Ortodoxă Română. A fost un ierarh al neamului, patriot şi toate aceste lucrări deosebite le-a urmat cu multă jertfelnicie timp de 30 de ani la Buzău. Înaltpreasfinţitul Epifanie rămâne fără îndoială unul din ierarhii mari din lungul şir de vlădici din parcursul celor cinci secole intrând în primii cei mai importanţi ierarhi ai Buzăului şi Bisericii Ortodoxe Române", a declarat pentru Radio TRINITAS Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Slujba de înmormântare va avea loc joi, 10 ianuarie 2013, începând cu orele 11:00 până la orele 13:00, şi va fi oficiată în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.

Până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, care va fi pomenit la sfintele slujbe, ca Locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii.

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Epifanie Norocel

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie s-a născut la 14 decembrie 1932, în comuna Mălini, judeţul Suceava, din părinţii Dumitru şi Victoria Norocel, agricultori, primind la botez numele Gavril.

Şcoala elementară a urmat-o în comuna natală. În anul 1948, a intrat în obştea Mănăstirii Râşca din judeţul Suceava.

Mănăstirea Raşca – ctitoria de la 1542 a domnului Moldovei, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi a episcopului-cărturar Macarie al Romanului, primul mare cronicar moldovean – a fost locul unde Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE şi-a început, ca frate de mănăstire, ucenicia pe lungul făgaş al slujirii Bisericii lui Hristos, drum de slujire care a început în 1948 şi a culminat în 1975, prin alegerea şi hirotonirea Înaltpreasfinţiei Sale ca Arhiereu al Bisericii noastre, în calitate de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu reşedinţa la Constanţa.

Fratele Gavril Norocel a parcurs, cât a stat în această lavră moldavă, toate „treptele“ ascultărilor călugăreşti, începând de la „munca de jos“ şi până la a fi ucenic la stăreţie, în vremea părintelui Epifanie Acatrinei, care i-a fost, un timp, şi duhovnic; după trei ani de deplină ascultare în Râşca, stareţul Epifanie l-a îndrumat pe fratele Gavril Norocel şi a insistat ca el să urmeze cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Patru ani a fost elev al acestui seminar, iar anul al V-lea l-a făcut la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, unde şi-a încheiat studiile teologice seminariale. A fost, aşadar, elev seminarist din 1951 până în 1956.

Fiind încă seminarist la Neamţ, la 14 aprilie 1953, înainte de a împlini vârsta de 21 ani, a fost călugărit în Mănăstirea Neamţ de către mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei şi Sucevei. A primit, la călugărire, numele Sfântului Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, Părinte al Bisericii şi scriitor bisericesc din veacurile al IV-lea-al V-lea, şi chiar şi-a dorit acest nume, în semn de recunoştinţă pentru stareţul său de la Mănăstirea Râşca, părintele Epifanie Acatrinei, fost vieţuitor la vestita Mănăstire Secu.

În acelaşi an, la 25 mai, mitropolitul Sebastian l-a hirotonit ierodiacon.

Între anii 1956-1957, a fost profesor la Şcoala Monahală de la Mănăstirea Dragomima, timp în care a îndeplinit, în această mănăstire, şi ascultarea de locţiitor de stareţ.

În 1957, şi-a început studiile universitare la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. În ianuarie 1959, în urma propunerii consiliului profesoral al institutului şi cu aprobarea patriarhului Justinian Marina, a fost trimis, pentru continuarea studiilor, la Academia Teologică din capitala Bulgariei, Sofia, unde îşi ia licenţa în Teologie, în anul 1961. În luna septembrie a aceluiaşi an, a susţinut la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti examenul de echivalare a studiilor urmate în Bulgaria, după care a promovat examenul de admitere la doctorat, în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ teologic superior.

Primul an de doctorat (1961-1962) l-a urmat la Bucureşti, iar în 1962, în noiembrie, a fost trimis de către Patriarhia Română, pentru continuarea studiilor de doctorat, ca aspirant, la Academia Teologică din Mănăstirea „Sfânta Treime“ de la Zagorsk, lângă Moscova. De aici, s-a întors în Ţară în iunie 1964, după care a fost rânduit la Mănăstirea Putna ca slujitor la biserică şi cu ascultarea de ghid al acestui aşezământ călugăresc.

După ascultările îndeplinite la Mănăstirea Putna (1964-1965), la 1 martie 1965 a fost numit, de către Mitropolia Moldovei şi Sucevei, profesor la Seminarul Teologic de la Neamţ.

La 1 ianuarie 1967, mitropolitul dr. Iustin îl hirotoneşte ieromonah şi, cu aceeaşi dată, îl numeşte director al Seminarului Teologic de la Neamţ, funcţie pe care o deţine până la 1 ianuarie 1971, când este numit stareţ al marii lavre a Moldovei, Mănăstirea Neamţ.

Înaltpreasfinţitul EPIFANIE, după preluarea stăreţiei, a continuat să fie profesor la Seminarul nemţean până la încheierea anului şcolar 1970-1971.

În 1968, primise, deja, rangul de protosinghel, fiind hirotesit de chiriarhul locului, cu prilejul hramului Mănăstirii Neamţ, „Înălţarea Domnului“, iar la 1 ianuarie 1971, cu aprobarea Sfântului Sinod, i-a fost acordat rangul de arhimandrit, fiind hirotesit de către acelaşi mitropolit dr. Iustin Moisescu în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Tot în această perioadă, între anii 1966 şi 1968, şi-a continuat studiile de doctorat în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, iar în martie 1971 a susţinut, aici, examenul de admisibilitate pentru absolvirea acestor cursuri.

La 16 octombrie 1975, Înaltpreasfinţitul Părinte EPIFANIE a fost ales de către Sfântul Sinod, în unanimitate, în postul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul“, avându-şi reşedinţa la Constanţa.

La data de 9 noiembrie 1975, Înaltpreasfinţia Sa a fost hirotonit Arhiereu, în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, în cadrul festivităţilor consacrate ridicării Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul arhiepiscopal la Galaţi.

În cei şapte ani cât a fost Episcop-Vicar la Constanţa, Înaltpreasfinţitul EPIFANIE a avut, în cuprinsul întregii Eparhii a Tomisului şi Dunării de Jos – care era alcătuită din judeţele Constanţa, Tulcea şi Galaţi – o bogată activitate misionară, gospodărească şi culturală.

La 25 aprilie 1982, Colegiul Electoral Bisericesc, convocat de Sfântul Sinod, l-a ales pe Înaltpreasfinţitul Episcop-Vicar EPIFANIE Tomitanul ca Episcop al Eparhiei Buzăului.

În duminica de 4 iulie 1982, în Catedrala episcopală din Buzău, Înaltpreasfinţitul EPIFANIE a fost întronizat, solemn, ca Episcop al Buzăului, de către însuşi patriarhul dr. Iustin Moisescu, cu participarea unui sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi în prezenţa unui mare număr de profesori universitari de la Facultăţile de Teologie, profesori de seminar, arhimandriţi, stareţi, stareţe, preoţi, diaconi, călugări şi credincioşi mireni veniţi la această mare şi emoţionantă ceremonie.

În mai 1996, a iniţiat şi patronat festivităţile consacrate rânduirii Sfântului Mucenic Sava ca ocrotitor spiritual al Municipiului Buzău şi al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, slujind împreună cu mitropolitul Antonie al Transilvaniei, cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit NIFON al Târgoviştei (pe atunci, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor) şi cu Înaltpreasfinţitul Episcop Dr. CASIAN al Dunării de Jos.

La nivelul Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE, chiar din primul an de arhipăstorire, – 1982, – a întărit ordinea şi disciplina, atât la Centrul Eparhial, cât şi în întreaga Eparhie, la protoierii, în parohii, mănăstiri şi schituri.

A publicat articole, studii, recenzii în revistele bisericeşti de specialitate şi este autorul mai multor lucrări, în special de istorie bisericească:

Pagini din istoria veche a creştinismului la români, Buzău, 1986;

În slujba credinţei străbune şi a înţelegerii între oameni, Buzău, 1987;

Mănăstirea Ciolanu, Buzău, 1987;

Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, Buzău, 1988;

Slujitori ai Legii strămoşeşti, Buzău, 1991;

Sfântul Sava de la Buzău (Gotul), Buzău, 1996;

Episcopul Dionisie Romano – promotor al culturii şi al emancipării Neamului, Buzău, 2006.

Tot în domeniul cultural, trebuie amintit că Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE a înfiinţat, în iulie 2007, Muzeul bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, în clădirea veche a Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul“.

Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE a reînfiinţat Şcoala de cântăreţi bisericeşti (de 3 ani), din cadrul Seminarului de la Buzău, a înfiinţat Seminariile Teologice Liceale Monahale „Sfântul Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului“ de la Mănăstirea Răteşti (1996) şi „Sfântul Grigorie Palama“ de la Mănăstirea Ciolanu (1997), acesta din urmă şi-a întrerupt activitatea în anul 2003, a redobândit, după mulţi ani de luptă, clădirea nouă a Seminarului Teologic Liceal „Episcopul Chesarie“ din Buzău, a reactivat revista eparhială Glasul Adevărului, a iniţiat şi a îndrumat masivele lucrări de la Catedrala episcopală, paraclisul Episcopiei şi Reşedinţa episcopală, precum şi la clădirea Cancelariei episcopale şi a Seminarului din Buzău, lucrări deja terminate, apoi s-a preocupat şi se preocupă de restaurarea a numeroase biserici din parohii şi din mănăstiri şi de construirea unui impresionant număr de biserici şi paraclise noi pe tot cuprinsul Eparhiei.

La iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, în anul 2005 a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor locali, Ierarhul Mucenic Teodosie de la Brazi, mitropolitul Moldovei şi Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului.

De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a început lucrările la noua Catedrală episcopală „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Buzău, lăcaş de cult sfinţit de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL la data de 8 noiembrie 2009 când a vut loc ridicarea Eparhiei la rang de Arhiepiscopie; a reactivat şi înfiinţat 30 de mănăstiri şi schituri, după 1989, în cele două judeţe ale Eparhiei (Buzău şi Vrancea); a sprijinit lucrarea social filantropică la nivelul parohiilor, dar şi la Centrul Eparhial din Buzău, prin înfiinţarea unor instituţii de ocrotire a persoanelor defavorizate, indiferent de vârstă; a dus şi duce, din 1990 încoace, o luptă continuă pentru redobândirea terenurilor şi a drepturilor legitime ale Centrul Eparhial-Buzău, ale tuturor mănăstirilor şi schiturilor şi ale parohiilor din cuprinsul Eparhiei Buzăului şi Vrancei; a desfăşurat – şi desfăşoară – un adevărat şi neobosit apostolat pentru apărarea şi păstrarea dreptei noastre credinţe strămoşeşti, pentru afirmarea şi sporirea demnităţii Episcopiei de la Curbura Carpaţilor, a Bisericii noastre Ortodoxe Naţionale.

Din iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, în Eparhia Buzăului şi Vrancei s-au construit peste 250 de biserici şi paraclise la parohii şi mănăstiri, precum şi 6 catedrale în municipiile din cuprinsul Eparhiei.

De asemenea s-au înfiinţat peste 270 de parohii.

Informatii preluate de pe www.basilica.ro