Crestinii sarbatoresc Botezul Domnului

Sarbatoarea Botezului Domnului, praznuita la 6 ianuarie, a fost instituita in amintirea botezului primit de Hristos de la Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului. Se mai numeste Epifania sau Teofania, adica Aratarea Domnului, pentru ca in aceasta zi s-a aratat Mantuitorul, a iesit pentru prima data in lume, fiind marturisit ca Mesia.
Botezul Domnului in Iordan are o dubla semnificatie: pe de o parte, prin cufundarea in apele Iordanului, Iisus Hristos sfinteste firea apelor, pregatind oarecum botezul crestin; pe de alta parte, in aceasta zi, Sfanta Treime s-a aratat pentru prima data: Dumnezeu Tatal, prin glasul care zice: "Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit", Duhul Sfant in chip simbolic de porumbel, care odihneste peste Hristos, si Mantuitorul botezat de Ioan in apa Iordanului.
Inceputul acestei sarbatori dateaza cel putin din secolul al III-lea, de cand avem mentiuni despre existenta ei, fiind atestata pentru prima data la Alexandria, de Clement Alexandrinul. "Constitutiile Apostolice" o mentioneaza printre primele sarbatori crestine. O alta scriere, "Testamentum Domini" (secolul IV) o aminteste ca singura sarbatoare existenta, alaturi de Nasterea si de Invierea Domnului. Din secolul al IV-lea, avem marturii numeroase despre Boboteaza, din predicile celebre tinute de Parintii Bisericii. In Apus nu avem dovezi despre existenta ei inainte de secolul al IV-lea.
Ca si alte sarbatori imparatesti, Botezul Domnului era praznuit intotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, imparatii Honorius si Arcadius au interzis spectacolele de circ in aceasta zi. Cel mai de seama eveniment legat de aceasta sarbatoare in vechime era botezul solemn al catehumenilor cei care doreau sa devina crestini), care voiau sa imite astfel botezul Mantuitorului in Iordan. Cum botezul era numit in vechime "luminare", sarbatoarea Bobotezei a mai primit numele de "sarbatoarea luminilor" sau "a luminarii", ramasa pana astazi in cartile ortodoxe de slujba. In aceeasi zi se savarseau Ceasurile Mari sau Imparatesti, la care asistau imparatii bizantini si demnitarii lor. (Rompres)