Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

vineri, februarie 14, 2020

Scrisoarea secretă a lui Albert Einstein despre Dumnezeu și forţa supremă a Universului


scrisoare-forta
Este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.
Albert Einstein vorbeşte despre legea supremă a Universului, cea mai puternică forţă ce poate exista:
„Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să spun acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume.
Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar: ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi.
Această forţă universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb.
Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.
Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.
Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea.
Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.
După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…
Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.
Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă.
Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie aşteaptă să fie eliberată.
Când o să învăţăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirmă că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.
Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru ţine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că Te
Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem!
Tatăl tău,
Albert Einstein”


marți, ianuarie 28, 2020

PELERINAJ ÎN EGIPT SI ȚARA SFÂNTĂ


ARHIEPISCOPIA BUZĂULUI ȘI VRANCEI
WWW.PELERINAJEBZVN.RO
TEL/FAX: 0338401594
TEL. MOBIL: 0732320169
ADRESA: STR. OBOR NR. 2, BUZAU
Mail: contact@pelerinajebzvn.ro

PELERINAJ ÎN EGIPT SI
ȚARA SFÂNTĂ
18-26 Octombrie 2020
(9 zile/8 nopți)
1.100 euro

ZIUA I – 17-18/10  BUCUREŞTI – CAIRO Întâlnire la aeroportul Otopeni Henri Coandă la ora 23:00, decolare spre Cairo la ora 00:30 cursa RO101, aterizare la ora 03.15 Transfer la hotel, cazare Cairo. Mic dejun la ora 10:00. Vizitarea vechiului Cairo unde este biserica suspendată, biserica Sfântului George, Sfantul Vah si Sergius, se va merge la o fabrică de Parfum.  Ziua se încheie cu Muzeul de Egiptologie. Cazare și cină la hotel în Cairo.
ZIUA II – 19/10  Mic dejun. Vizitarea platoului Giza, locul unde se gasesc cele 3 piramide si sfinxul, Mănăstirii Sfantului Macarie (moaştele Sfantului Macarie Egipteanul, Sfantului Macarie Alexandrinul, Sfantului Macarie Cetăţeanul), mormântul şi o parte din moaştele Sfantului Ioan Botezătorul. Mănăstirea Sfantului Paisie cel Mare (moaştele Sfantului Paisie cel Mare), Mănăstirea El Surian (copacul Sfantului Efrem Sirul şi părticele din mai multe sfinte moaşte), Mănăstirea El Paramous (moaştele Sfantului Maxim şi Dometie, Moise cel Negru şi ale Sfantului Gheorghe). Plecare spre Alexandria. Cazare și cină la hotel în Alexandria.
ZIUA III – 20/10 Mic dejun. Alexandria –  Catedrala Sfantului Apostol și Evanghelist Marcu (moaştele si mormântul Sfantului Apostol Marcu, moaştele martirilor din El Fayoum, patriarhul Dioscor), oprire lângă Biblioteca din Alexandria, locul celebrului Far (considerat una din cele 7 minuni ale lumii),  Mănăstirea Sfantului Mina (inchinare la moaştele Sfantului Mina).  Cazare și cină la hotel în Cairo.
ZIUA IV – 21/10 Mic dejun. Vizitarea următoarelor mănăstiri: Mănăstirea El Mouharak (singura mănăstire binecuvântată de Pruncul Iisus, situată chiar în centrul Egiptului, după cuvântul Scripturii care zice: „în mijlocul Egiptului să fie un altar al Domnului), Mănăstirea Drunka (ultimul loc unde a stat Sfanta Familie în timpul exilului în Egipt. Aici au loc dese apariţii ale Maicii Domnului). Cazare și cină la hotel în Luxor.  
ZIUA V – 22/10 Mic dejun. Plecare ora 07:00. Se vizitează Monumentele antice de pe malul vestic al Nilului: mormintele faraonilor din Valea Regilor cu o vechime de peste 3000 de ani, impresionantul Templu al Reginei Hatshepsut de la Deir el Bahri, Coloşii lui Memnon – statui gigantice ce străjuiau odinioară intrarea în templul lui Amenhotep al III-lea templele de pe malul estic al Nilului –Templul Karnak, dedicat zeului Amon-Ra. Ora 18.00 – deplasare către Hurgada. Cazare și cină la hotel în Hurgada.
ZIUA VI – 23/10 Mic dejun. Vizitarea Mănăstirii Sfantului Pavel – moaştele Sfântului Pavel Tebeul şi Mănăstirea Sfantului Antonie cel Mare – mormântul în care se odihneşte Sfantul Antonie cel Mare. Plecare spre Ein Sokhna. Cazare și cină la hotel în Ein Sokhna.
ZIUA VII – 24/10 Mic dejun. vizitarea Manastirii Sfanta Ecaterina, muzeul manastirii, osuarul si Rugul Aprins. Cazare si cină la hotel la Sfanta Ecaterina.
ZIUA VIII – 25/10 Mic dejun. La ora 1 dimineata plecare de la hotel si urcam pe muntele Sinai pentru a prinde rasaritul in varful muntelui unde Moise a primit cele 10 porunci, apoi transfer la granita in Tabgha. Vizitarea acvariului din Eilat, aproximativ 3 ore de odihna si relaxare, deplasare spre Bethlehem. Cina si cazare in Bethlehem.
Ziua IX – 26/10 Mic dejun. Deplasare la Ierusalim, vom intra în cetate prin Poarta Sfântului Stefan (Poarta Leilor). Vizitarea casei în care a locuit Fecioara Maria în Cetatea Antonia. Parcurgerea pe jos a Viei Dolorosa (drumul Crucii) cu cele 14 „Stații” în care s-a oprit Domnul până la Sfântul Mormânt. Urcare pe Golgota, Piatra ungerii, vizitarea tuturor paracliselor sfinte. Ne îndreptăm spre Aeroportul Ben Gurion pentru decolare spre București la ora 00:30 (27/10) , aterizare ora 03:00 (cursa RO 154 - Tarom), încărcați de emoții și mulțumiri că ați vizitat Egiptul antic si Țara Sfântă și ați mers pe „Pe urmele Mântuitorului".

Preţul include:
  • Bilete de avion Bucureşti – Cairo şi Tel-Aviv – Bucureşti;
  • Taxe de aeroport;
  • Asistenţă în aeroport la sosire şi plecare;
  • Primire şi transfer de la şi la aeroport la sosire şi plecare în Israel;
  • 8 nopţi cazare la hoteluri de 4*-5* în  Cairo (3 nopţi), Alexandria (1 noapte), Luxor (1 noapte), Hurgada (1 noapte), Ain Sokhna (1 nopte) Sfanta Ecaterina (1 noapte), Bethlehem (1 nopti) – categoria hotelurilor este cea oficiala pentru Egipt si Israel; (mic dejun şi cină – bufet suedez);
  • Taxa de intrare la obiectivele religioase şi turistice din program;
  • Autocar 4* pentru transport în Egipt si Israel pe toată durata programului;
  • Ghid de naţionalitate română în Egipt si Israel;
  • Taxa trecere vamala Egipt/Israel;
  • Preot/teolog însoţitor grup;
Pretul nu include:
·         Onorariu pentru ghid, șofer, personal hotelier – 55 euro (45 euro Egipt + 10 euro Israel) care se plăteşte reprezentantului agenţiei;
  • Asigurarea de călătorie (STORNO) – aproximativ 55 lei, în funcție de vârstă;
  • Transport cu autocarul, dus-întors, Buzău-Aeroport-Buzău 100 lei.
Acte necesare:
·        Pașaport – original și copie. Pașaportul trebuie să fie valabil minimum 6 luni după data întoarcerii în ţară
·        copie CI/Buletin;


NOTĂ:
·         paşaportul trebuie să fie valabil minimum 6 luni după data întoarcerii în ţară;
·        Autorităţile vamale îşi rezervă dreptul de a refuza intrarea pe teritoriul statului a oricărei persoane care nu prezintă suficientă încredere chiar dacă aceasta a obţinut acordul pentru obţinerea vizei turistice. Agenţia de turism nu poate fi făcută răspunzătoare pentru astfel de situaţii ce nu pot fi depistate anterior plecării. Turistul îşi asumă riscurile de a-i fi refuzată intrarea şi de aceea este obligat să informeze agenţia asupra oricărui incident petrecut vreodată în afara graniţelor României, precum şi asupra oricărei tangenţe pe care o are cu statele în care are loc desfăşurarea pelerinajului.
·           Minorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi lăsaţi să iasă din ţară: să călătorească cu cel puţin un adult însoţitor; să aibă asupra lor acordul ambilor părinţi (sau al părintelui care nu-i însoţeşte) legalizat la notariat; adultul care-i însoţeşte, în cazul în care acesta nu este unul dintre părinţi, trebuie să aibă cazier judiciar pe care să-l prezinte la frontieră).
·           Programul acţiunii poate fi modificat de către conducătorul de grup, ca ordine de desfăşurare sau se pot înlocui unele obiective sau hoteluri în funcţie de anumite situaţii speciale.
·           Compania aeriană  îşi rezervă dreptul de a modifica orarul de zbor.
·           Bagaje: bagajul de cală (1 buc.) max. 20 kg/pers., bagajul de mână max. 7 kg/pers. (fără lichide, cosmetice, obiecte tăioase sau ascuţite).  
·           Distributia camerelor la hotel se face de catre receptia acestuia; problemele legate de amplasarea sau aspectul camerei se rezolvă de către turist direct la recepție, asistat de însotitorul de grup.
·           Pentru anumite facilităti din hotel sau din cameră, hotelierul poate solicita taxe suplimentare (minibar/frigider, seif etc.); în momentul sosirii la hotel solicitați receptionerului să vă informeze cu exactitate asupra lor.
·           Prezentul document constituie anexă la contractul de prestări servicii.
·           Agenția nu se obligă să găsească partaj persoanelor care călătoresc singure.
·           Așezarea în autocar se face începând cu bancheta a doua, în ordinea înscrierilor, cu 24/h înainte de plecarea în pelerinaj.
·         Nota informativa: pentru cheltuieli personale, moneda de circulatie principala pe teritoriul Egiptului, Israelului si a Palestinei este dolarul american.

·           ATENŢIE – VĂ RUGĂM SĂ PĂSTRAŢI BILETUL DE AVION DEOARECE VA FI NEVOIE SĂ-L ARĂTĂM LA INTRAREA ÎN AEROPORTUL DIN TEL AVIV (chiar dacă este electronic).

marți, decembrie 24, 2019

Cuvânt pastoral la praznicul Nașterii Domnului, 2019


Iisus Hristos – Iubirea întrupată


† C i p r i a n

prin harul lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei

Cinstitului nostru cler, cinului monahal
și dreptcredincioșilor creștini din Eparhia noastră,
har și pace de la Dumnezeu, iar de la noi, părintească binecuvântare!
        
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Nașterea unui prunc a constituit dintotdeauna prilej de bucurie pentru orice familie omenească, indiferent de apartenența etnică, de credința, cultura și starea socială ale acesteia. Cu atât mai mult, pentru o familie de creștini, întemeiată pe valorile credinței în Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a binecuvântat unirea firească dintre bărbat și femeie, la Nunta din Cana Galileii (cf. Ioan 2, 1-11), și a prețuit copiii, afirmând că „Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia” (cf. Luca 18, 16), adică a celor nevinovați și curați cu inima. Iar „bucuria că s-a născut om în lume” (cf. Ioan 16, 21), trăită cu intensitate de mamă, dar și de ceilalți membri ai familiei, este actualizată, an de an, pe parcursul așa-numitei zile aniversare, când sărbătoritul este înconjurat cu afecțiune de părinți, frați, surori, rude și prieteni, care-i urează zile îndelungate și-i oferă daruri potrivite vârstei sale. Însă o astfel de bucurie, proprie oricărei familii de pe pământ – fie și una regală sau împărătească – nu depășește, totuși, hotarele unei comunități umane, mai mici sau mai mari.
Singura naștere sărbătorită la scară planetară, de miliarde de oameni, însemnați cu Numele mai presus de orice nume (cf. Filipeni 2, 9) al Sărbătoritului, este Nașterea Domnului Iisus Hristos, evenimentul cel mai important din istoria umanității, petrecut în urmă cu 2019 ani, în Betleemul Iudeii din Orientul Apropiat. N-a fost vorba, atunci, de venirea pe lume a vreunui prinț pământesc, ci de nașterea după trup a Împăratului cerurilor Însuși, adică a Fiului lui Dumnezeu Cel Unul-Născut (cf. Ioan 3, 16), mai înainte de toți vecii, din Tată fără de mamă, iar în timp, născut din mamă fără de tată[1], prin lucrarea Sfântului Duh, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi. În momentul în care Sfânta Fecioară Maria a rostit, în duh de smerenie și ascultare, faimoasele cuvinte: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38), puterea Celui Preaînalt a umbrit neprihănitul ei pântece, făcându-l să zămislească, în chip mai presus de fire, pe Dumnezeu-Omul, adică pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (cf. I Ioan 4, 14). Atunci s-a descoperit taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută (cf. Romani 16, 25; Coloseni 1, 26), petrecându-se singurul lucru nou sub soare (Sfântul Ioan Damaschin), și anume întruparea sau înomenirea Logosului sau Cuvântului lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 14), actul suprem al chenozei sau deșertării lui Dumnezeu de strălucirea slavei Sale dumnezeiești (cf. Filipeni 2, 7-8), care ne descoperă smerenia profundă și iubirea infinită a Creatorului față de zidirea mâinilor Sale, omul.
Grație atributelor Sale divine, Dumnezeu Cel veșnic viu și atotputernic a știut mai dinainte că omul pe care dorea să-l creeze din pământul încă necreat, bucurându-se de libertate, va opta, la un moment dat – desigur, și cu „contribuția” vicleanului diavol – pentru o viețuire în afara comuniunii dumnezeiești, ceea ce echivala cu moartea sa spirituală. Cu toate acestea, Dumnezeu-Tatăl n-a renunțat nici o clipă la planul Său veșnic de a crea lumea văzută și pe regele acesteia, omul, pentru că, tot în veșnicie, hotărâse întruparea Fiului Său în creație; toate urmau să se facă prin El și pentru El (cf. Coloseni 1, 16), iar aceasta se datora faptului că, dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, doar Fiul avea menirea de a îndumnezei firea omenească, prin unirea acesteia cu firea Sa dumnezeiască, într-o singură Persoană divino-umană. Chiar și în condițiile în care protopărinții Adam și Eva nu ar fi căzut în păcatul neascultării, ci ar fi înaintat duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu, Fiul S-ar fi întrupat oricum, fiindcă desăvârșirea sau îndumnezeirea omului era misiunea Sa expresă, din veci hotărâtă în Sfatul Preasfintei Treimi (cf. Efeseni 3, 11), iar aceasta se explică prin faptul că, în ființa omului creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 27), fusese imprimat chiar chipul Fiului întrupat (cf. II Corinteni 4, 4; Coloseni 1, 15), adevăr subliniat de Sfântul Irineu al Lyonului, care spune: „Hristos cel istoric a fost prototipul pe care l-a avut în minte Dumnezeu, când a creat pe primul om. Hristos era omul deplin și desăvârșit, Care avea să se arate pe pământ […]. Prin urmare, Adam a fost creat după modelul Cuvântului, Care avea să asume, în timp, ca Hristos, firea omenească și să se arate om desăvârșit pe pământ”[2].
Dreptslăvitori creștini,
Motivul sau mobilul creației văzute și nevăzute și, implicit, al întrupării Fiului lui Dumnezeu pe pământ a fost iubirea Preasfintei Treimi, iubire care este rațiunea de a fi a lui Dumnezeu Cel unic în ființă și întreit în ipostasuri. Și, „pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), tot ceea ce a creat El este rodul iubirii dintre cele trei Persoane dumnezeiești, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar această iubire s-a manifestat în multe feluri de-a lungul existenței umane. Astfel, din iubire a adus Dumnezeu dintru neființă la ființă întreaga zidire, cu singură voia Sa și prin Cuvântul Său. Din iubire l-a făcut pe om după chipul Său, conferindu-i acestuia calitatea de „partener de dialog al lui Dumnezeu. […] Iar iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel care a intrat o dată în dialog cu El”[3]. Din iubire, atunci când omul a căzut și a pierdut raiul cel dintâi, Ziditorul i-a dat nădejdea unui Răscumpărător, întărită prin făgăduință dumnezeiască (cf. Facerea 3, 15); apoi i-a purtat de grijă, ca să nu se piardă cu totul, de la tunicile din piele cu care i-a îmbrăcat pe Adam și Eva (cf. Facerea 3, 21), până la salvarea lui Noe și a familiei sale din mijlocul unui neam desfrânat și păcătos, sortit pieirii (cf. Facerea 7, 1). Din iubire i-a chemat Dumnezeu pe patriarhii cei din vechime și a ridicat din ei un popor ales, pe care l-a îngrădit cu legământ săpat pe lespezi de piatră (cf. II Corinteni 3, 7), în sunet de trâmbiță și fumegare de munte (cf. Ieșirea 19, 16). Secole de-a rândul, nenumărați oameni cu inimă curată și cu frică de Dumnezeu, judecători, regi, preoți și prooroci, răspunzând chemării divine de a lumina și călăuzi poporul ales spre momentul sfânt al venirii lui Mesia cel mult dorit, s-au străduit să mențină aprinsă, în conștiința oamenilor, flacăra credinței și nădejdii în pronia divină, știind că Dumnezeu este nemincinos în făgăduințele Sale. Și, tot din iubire, a vegheat Dumnezeu la creșterea acelei preafrumoase mlădițe din neam împărătesc și preoțesc, Preacurata Fecioară Maria, cea care a știut să răspundă cu „Fie” la chemarea iubirii dumnezeiești. Iar așteptarea fiilor făgăduinței (cf. Galateni 4, 28) a fost spre mângâierea și bucuria tuturor, căci, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), în cetatea lui David, li S-a născut Mântuitor (cf. Luca 2, 11) și, astfel, întreg neamul omenesc a putut vedea Iubirea Însăși întrupată, pe Domnul nostru Iisus Hristos, a Cărui Naștere o prăznuim cu strălucire, astăzi.
Întrupându-Se, deci, Fiul lui Dumnezeu și petrecând printre oameni, odată cu împărtășirea cuvintelor vieții celei veșnice (cf. Ioan 6, 68), a răspândit pretutindeni, în jurul Său, iubirea Sa veșnică cu care ne-a iubit (cf. Ieremia 31, 3). Din iubire și compasiune față de poporul Său, a vindecat leproși, orbi, surzi, slăbănogi, șchiopi și pe atâția alți neputincioși, restaurându-le sănătatea trupească și sufletească. Din iubire, a izgonit, prin puterea cuvântului Său, duhurile răutății care-i chinuiau pe urmașii vechiului Adam. Din iubire, i-a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe prietenul Său, Lazăr, arătând că El este Domnul vieții și Învierea tuturor oamenilor (cf. Ioan 11, 25). Și, tot din iubire, a căutat să-i adune pe toți la Sine, așa cum adună cloșca puii săi sub aripi (cf. Matei 23, 37), fără a le suprima voința, chiar și atunci când aceasta îi mâna pe unii oameni să răspundă cu ură iubirii Sale jertfelnice. Apoi, din iubirea până la sfârșit pentru ai Săi, cei din lume (cf. Ioan 13, 1), S-a lăsat prins, judecat, calomniat și osândit la moarte. El, Împărțitorul dreptății și Dreptatea Însăși, de bunăvoie, S-a lăsat răstignit pe cruce, fiind numărat cu cei făcători de rele (cf. Isaia 53, 12). Din iubire, Dătătorul de viață S-a lăsat omorât cu Trupul și pus în mormânt, în timp ce sufletul Său omenesc, unit cu dumnezeirea, a coborât în întunericul iadului, pentru a le dărui și celor din veac adormiți, cu nădejdea vederii lui Mesia, raza luminii și iubirii Sale dumnezeiești. Și, înviind din mormânt ca un Atotputernic, timp de patruzeci de zile, S-a arătat cu Trupul Său transfigurat femeilor mironosițe și ucenicilor temători, insuflându-le curaj și trimițându-i  propovăduiască Evanghelia Împărăției la toată făptura (cf. Marcu 16, 15), după care S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl (cf. Marcu 16, 19; I Timotei 3, 16). Din iubire, după așezarea umanității Sale îndumnezeite în iubirea Preasfintei Treimi, Domnul Hristos Cel răstignit și înviat nu ne-a lăsat orfani, ci ne-a trimis un alt Mângâietor (cf. Ioan 14, 16), pe Duhul Adevărului, Care din Tatăl purcede (cf. Ioan 15, 26), ca să ne păzească de uneltirile șarpelui celui de demult (cf. Apocalipsă 12, 9) pe noi cei care, prin nașterea din apă și din Duh (cf. Ioan 3, 5), constituim Biserica cea vie sau Trupul tainic al lui Hristos (cf. Efeseni 5, 23).
Putem spune, așadar, că plenitudinea iubirii divine s-a arătat în două momente cruciale din viața omenirii: nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în ieslea Betleemului și moartea Sa jertfelnică pe Crucea Golgotei; cel dintâi a însemnat întruparea iubirii smerite în veșmântul naturii umane, când Fiul lui Dumnezeu, coborând pe o scară de argint, S-a făcut și Fiul Omului (cf. Matei 12, 8; Ioan 3, 14), iar cel de-al doilea moment a fost triumful iubirii răstignite asupra urii diavolești, prin ascultarea desăvârșită a Domnului Hristos față de Dumnezeu-Tatăl, care a culminat cu jertfirea de bunăvoie a propriei Sale vieți, pentru ștergerea păcatului neascultării lui Adam și izbăvirea oamenilor din robia morții și a iadului. „Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi – spune Apostolul iubirii, Sfântul Evanghelist Ioan – că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viață să avem” (I Ioan 4, 9), și nu oricum, ci din belșug (cf. Ioan 10, 10), înțelegând prin aceasta viața veșnică (cf. Ioan 3, 16).
Iubiții mei fii sufletești,
Din cercetarea Sfintelor Evanghelii, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos S-a definit pe Sine în multe feluri, zicând: Eu sunt Ușa (Ioan 10, 9); Eu sunt Păstorul cel bun (Ioan 10, 14); Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8, 12); Eu sunt Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6); Eu sunt vița cea adevărată (Ioan 15, 5); Eu sunt Pâinea vieții (Ioan 6, 48); Eu sunt Învierea și viața (Ioan 11, 25). Totuși, niciodată nu S-a recomandat prin cuvintele: Eu sunt Iubirea. El, Care, „din dor nesfârșit după oameni […], S-a făcut cu adevărat însuși cel iubit (dorit)”[4], adică om; El, Care, din iubire, Și-a ascuns slava Sa dumnezeiască sub chipul smerit al robului (cf. Filipeni 2, 7); El, Care i-a învățat pe oameni că adevărata iubire este cea care-i cuprinde și pe vrăjmași (cf. Matei 5, 44), nu S-a prezentat niciodată ca fiind Iubirea Însăși, dar puterea iubirii Sale dumnezeiești a fost simțită și trăită de toți cei ce-I ascultau cuvântul sau erau tămăduiți de boli și neputințe. Iubirea, tocmai din aceasta se cunoaște că este iubire, din faptul că nu este declarativă, ci împărtășită. Ea iradiază fără putință de tăgadă și se dăruiește necondiționat, fără să oblige pe cel ce o primește, căci „iubirea – spune Părintele Stăniloae – este înrudirea omului cu Dumnezeu […] și în ea se arată plenitudinea existenței”[5]. Ori de câte ori vorbea despre iubire, din smerenie, Domnul Hristos Se raporta la Părintele ceresc, precizând că, cel ce păzește poruncile Sale, acela Îl iubește cu adevărat și, drept urmare, va fi iubit de Dumnezeu-Tatăl (cf. Ioan 14, 21), dată fiind unitatea de ființă dintre Tatăl și Fiul (cf. Ioan 10, 30). Și, totuși, după ce le-a oferit ucenicilor exemplul concret al smereniei Sale profunde, spălându-le picioarele, la Cina cea de Taină, când le-a vorbit despre iminența pătimirilor pe care urma să Și le asume până la capăt, Mântuitorul a afirmat că „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Cu alte cuvinte, Cel ce este iubire îi încredința pe ucenicii Săi și, prin ei, pe noi toți, de iubirea Sa totală față de ei, confirmată prin jertfirea vieții proprii, pentru salvarea celor iubiți de El.
Având, acum, înaintea ochilor sufletești atâta nor de mărturii (cf. Evrei 12, 1) ale iubirii Ziditorului, revărsată cu bunăvoință asupra noastră, se cuvine să ne întrebăm: care a fost, de-a lungul timpului, și care este, astăzi, răspunsul oamenilor la iubirea lui Dumnezeu? Din nefericire, trebuie să recunoaștem că numărul celor ce au răspuns negativ, cu o atitudine de răzvrătire, ostilitate, dușmănie sau indiferență, a fost mult mai mare decât al celor recunoscători și receptivi la bunătatea și iubirea divină. Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu „întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11), ba chiar L-au batjocorit, torturat și osândit la moarte. Însă, „celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12). Iar aceasta s-a datorat, fără îndoială, și lucrării spirituale a fiilor ascultării, care L-au slujit cu fidelitate și devotament pe Dumnezeu, atât în perioada vechi-testamentară, cât mai ales în cea a Noului Legământ. Astfel, au răspuns, cu iubire și dăruire totală, patriarhii, drepții și prorocii, prin disponibilitatea pe care au manifestat-o față de împlinirea voii dumnezeiești. A răspuns, mai înainte decât toți și în numele întregului neam omenesc, Preacurata Fecioară Maria, când a acceptat să fie Născătoare de Dumnezeu. La nașterea Domnului Hristos, întreaga creație, tresăltând de bucurie, a răspuns iubirii lui Dumnezeu, într-o manieră specifică: îngerii au adus cântarea; cerurile, steaua; păstorii, minunea; pământul, peștera; pustiul, ieslea[6], iar magii, darurile de aur, smirnă și tămâie (cf. Marcu 2, 11). Au răspuns, apoi, la iubirea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea Domnului în sufletele oamenilor, recomandându-L ca fiind „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29); de asemenea, dumnezeieștii Apostoli, prin mărturisirea până la marginile pământului a Celui pe Care Îl văzuseră înviat (cf. Marcu 16, 14), fără a ține seama de primejdii, precum și femeile mironosițe, prin curajul și determinarea de a fi alături de Iubirea întrupată, atât pe parcursul vieții, cât și în momentul morții Învățătorului lor pe crucea Golgotei și, mai ales, după Învierea Sa din morți. Au răspuns iubirii dumnezeiești dreptcredincioșii creștini care, încă din primele veacuri, și-au vărsat sângele, prin mucenicie, pentru Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit, înviat și înălțat la ceruri, înfruntând ura persecutorilor cu demnitate și iubire curată, chiar dacă s-au făcut „priveliște lumii și îngerilor și oamenilor” (cf. I Corinteni 4, 9). Însă vremea martirilor nu este chiar atât de îndepărtată de fiecare dintre noi. Căci, iată, doar câteva decenii ne despart de vremea când, în țara noastră, creștinii adevărați sufereau groaznic și mureau martiric, în temnițele comuniste, pentru dragostea lui Hristos. Iar în zilele acestea mai de pe urmă (cf. Evrei 1, 2), poate chiar în clipele în care ascultați acest cuvânt pastoral despre Iubirea lui Dumnezeu întrupată, pentru noi și a noastră mântuire, nenumărați frați creștini suferă prigoană în Orientul Apropiat și Mijlociu, mărturisindu-L pe Hristos cu prețul vieții. Dar câți alți creștini nu au ales, de-a lungul veacurilor, în mod liber și conștient asumată, mucenicia călugăriei sau crucea căsătoriei, trăindu-și viața în duhul autentic al Evangheliei lui Hristos, având în centru porunca cea nouă a iubirii: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 34-35). Și câți alții nu vor continua, până la cea de-a doua venire a Împăratului Hristos, să răspundă, cu un hotărât „Fie”, chemării dragostei divine!
Iubiți credincioși și credincioase,
Și frățiile voastre vă numărați printre aceștia. Dacă sunteți, astăzi, în sfântul lăcaș, bucurându-vă de Nașterea lui Hristos, ați început deja să răspundeți iubirii lui Dumnezeu și să vă împărtășiți de roadele ei. Rămâneți în iubirea Pruncului dumnezeiesc! Deschideți-vă sufletele și lăsați-L să prindă chip tot mai mult în voi! Bucurați-vă, în această zi de sfântă prăznuire, asemenea păstorilor și magilor de la Răsărit și nu vă tulburați cu gânduri egoiste, ca Irod cel cumplit! Cântați, împreună cu îngerii, imne de slavă Iubirii întrupate și nu vă închideți porțile inimilor, ca oarecând locuitorii Betleemului, care nu mai aveau loc de găzduire pentru Sfânta Fecioară și Dreptul Iosif (cf. Luca 2, 7). Luați pildă pustiul de atunci, care a deschis Maicii Domnului o peșteră, menită să-L încapă pe Cel neîncăput, adică pe Făcătorul cerului și al pământului. Faceți peșteră primitoare din conștiința voastră curată și iesle călduroasă din inima voastră bună, ca să puteți răspunde cu iubire lui Dumnezeu și semenilor voștri, inclusiv celor care tratează cu indiferență sau cu ură iubirea voastră. „Curățindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefățarnică iubire de frați, iubiți-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruința!” (IPetru 1,22). „Îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii”  (Coloseni 3, 14) și „nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul” (Romani 13, 8). V-am reamintit aceste îndemnuri ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel, deoarece, în ultimii ani, am simțit cu toții abătându-se asupra poporului român un duh de dezbinare și de ură neîmpăcată între frați, propagat pe diverse căi, uneori fățișe, alteori subtile. Să luăm aminte la iubirea jertfelnică a Fiului lui Dumnezeu întrupat, arătată diacronic neamului omenesc, și să învățăm a-L iubi nu doar cu vorba, din gură, ci cu fapta și cu adevărul (cf. I Ioan 3, 18). Să punem, în inimile noastre, hotărâre statornică pentru anul următor, ca, la același praznic al Nașterii Domnului, să ne bucurăm de amintirea unui an încheiat cu fapte ale iubirii creștine, în care pacea, dragostea și armonia să fi fost virtuțile principale ale neamului nostru, bine știind că schimbarea de obște începe cu schimbarea fiecăruia dintre noi.
Și unde pot fi cultivate, în primul rând, aceste virtuți, dacă nu în sânul familiei creștine, denumită și „biserica de acasă”, datorită rolului ei de ilustrare în comuniune a iubirii dumnezeiești, pe care, însă, unii o vor slăbită, relativizată, pervertită și chiar distrusă. Tocmai de aceea, evaluând efectele nocive ale răspândirii unei filosofii de viață străine de credința, cultura și spiritualitatea poporului român, de natură să pună în pericol însăși dăinuirea noastră ca națiune, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2020 „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Este o chemare adresată atât slujitorilor sfintelor altare, cât și monahilor și dreptcredincioșilor creștini care cunosc realmente viața și misiunea Bisericii, de a intensifica activitățile pastorale și catehetice, adaptate la provocările societății contemporane, în scopul cultivării valorilor credinței strămoșești în sufletele copiilor și tinerilor, prin implicarea conștientă și responsabilă a părinților acestora în actul educațional de modelare și formare a personalității umane. În același timp, suntem chemați să cinstim memoria celor care, pe bună dreptate, și-au dobândit, în conștiința posterității, apelativul de filantrop – adică iubitor de oameni, asemenea lui Dumnezeu – datorită credinței lor lucrătoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6), respectiv a faptelor bune întipărite în așezăminte sociale și culturale, întemeiate cu multă osteneală și cheltuială, spre folosul semenilor lor. Să luăm aminte la felul în care și-au trăit viața și să le urmăm pilda (cf. Evrei 13, 7).
Fiind încredințați că Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi (cf. I Ioan 4, 19), să ne întărim nădejdea în iubirea lui Dumnezeu, dezinteresată și jertfelnică, amintindu-ne că Răsăritul cel de Sus ne-a cercetat pe când ne aflam în cel mai groaznic întuneric. Să nu deznădăjduim nici o clipă pe drumul vieții, indiferent de necazurile și încercările prin care vom trece. Căci, dacă Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pe când ședeam în latura și în umbra morții (cf. Matei 4, 16), cu atât mai mult vine la cei care Îl cheamă acum, în duh de smerenie și pocăință; dacă Lumina S-a descoperit pe când omenirea înota în valul necredinței, cu atât mai mult Se va descoperi celor care o doresc întru credință și o mărturisesc întru cunoștință; dacă, atunci, Iubirea S-a întrupat spre izbăvire, acum, ea se împărtășește spre îndumnezeirea noastră, a tuturor, pentru că „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16).
Cu aceste gânduri, vă îmbrățișez cu dragoste părintească în Hristos-Domnul, Iubirea întrupată, și vă doresc tuturor ca Sfintele Sărbători ale Nașterii DomnuluiAnului Nou și Botezului Domnului să le petreceți în iubire frățească și pace, cu sănătate, bucurie sfântă și sporite nădejdi de mai bine, în anul mântuirii 2020. Întru mulți și binecuvântați ani!
Al vostru de tot binele doritor și către Hristos-Domnul rugător,
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei



[1] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din limba greacă veche, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 207.
[2] P. Nellas, ‘Η δικαίωσης το νθρώπου ν Χριστ, p. 69, apud Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, tom 2, ediția a V-a, colecția Opere complete, vol. 11, Editura Basilica, București, 2018, p. 21.
[3] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, colecția Opere complete, vol. 5, Editura Basilica, București, 2013, pp. 38-39.
[4] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, traducere din limba greacă veche, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 78.
[5] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 42, în Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri, partea a II-a. Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești, colecția Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 81, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 28.
[6] ***, Mineiul pe decembrie, Vecernia praznicului Nașterii Domnului, a treia stihiră a lui Anatolie de la „Doamne, strigat-am”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 426.