Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

luni, ianuarie 28, 2008

Fii ctitor in Tara Sfanta

Asezamintele romanesti de la Ierihon, Ierusalim si Iordan asteapta credinciosii din Romania in pelerinaj
Inca de prin sec. XVI, ierarhii, voievozii si pelerinii romani au facut danii generoase Locurilor Sfinte, iar Patriarhiei Ierusalimului i-au fost inchinate in Tarile Romane peste 30 de manastiri. Ideea Asezamintelor romanesti la Locurile Sfinte a inceput odata cu infiintarea Schitului Romanesc de pe Muntele Taborului (1859-1862) cu hramul Schimbarii la Fata, zidit de Arhimandritul Irinarh Rosetti dimpreuna cu ucenicul sau Nectarie Banu. Dorinta arhimandritului si stradania sa s-au transmis urmasilor ca un adevarat testament. Astfel, prin sec al XIX-lea, Biserica Ortodoxa Romana a pus problema infiintarii aici a unor locase de inchinare pentru credinciosii veniti din Romania.
In 1914, un nou comitet de organizare, in frunte cu regina Elisabeta, a inaintat epistola Mi-tropolitului primat Konon Patriarhului Damianos al Ierusalimului, care a aprobat ridicarea Asezamantului Romanesc; lucrarea insa, nu s-a finalizat din cauza razboiului. La 1927, Patriarhul Miron Cristea a vizitat Locurile Sfinte din Palestina si a dispus ridicarea a doua biserici, una in Ierusalim si cealalta la raul Iordan. Pentru intocmirea planurilor celor doua biserici, in 1933 au sosit in Ierusalim arhitectii Ioan Berechet si Andony Baramki.
La 28 martie 1935 s-a pus piatra de temelie a Asezamantului din Ierusalim cu un sobor de ierarhi, lucrarile s-au terminandu-se in 1938, in timpul Patriarhului Miron al BOR si Patriarhului Timotei al Ierusalimului. Tot in acel an, BOR a binecuvantat plecarea a 150 de pelerini romani pentru participarea la slujba invierii din Ierusalim. Intre 1939 si 1945, lucrarile s-au oprit din cauza Razboiului al II-lea Mondial. Asezamantul Romanesc din Ierusalim gazduieste zeci de pelerini si tine loc de Reprezentanta Patriarhala a BOR la Sfintele Locuri, unicul Asezamant de acest fel din lume.
Schitul romanesc de la Iordan sta inchis
Cu o suprafata de aproximativ 10.000 metri patrati, pamantul romanesc de la Iordan a fost achizitionat prin staruinta Protosinghelului Gherasim Luca, delegat patriarhal, care in anul 1933 a obtinut terenul respectiv, cu unele facilitati financiare, de la guvernul Palestinei.
Din 1947 Sfantul Ioan Iacob Romanul (Hozevitul), intemeiaza o frumoasa obste pe malul raului Iordan, dar in 1948 incepe razboiul de doi ani cand statele arabe invadeaza statul nou creat. Reparatiile si imbunatatirile s-au reluat dupa 1948 si s-au terminat in 1975 in timpul Arhim, Lucian Florea, Parintele Superior al Asezamantului Romanesc de la Ierusalim din vremea aceea.
In 1965 pictura a fost executata de pictorii bisericesti Gheorghe Popescu si Niculina Dona iar la 28 mai 1975 biserica a fost sfintita de Patriarhul Justinian al BOR, cu hramul Sf.M. Mc. Gheorghe, cu participarea a multi ierarhi, precum si a Patriarhului Benediktos al Ierusalimului. Asezarea romaneasca de pe malul raului sfant Iordan se afla intr-o zona desertica din apropierea Marii Moarte, la o distanta de circa 40 km fata de Ierusalim si la vreo 8 km fata de biblica cetate a Ierihonului. Schitul Romanesc de la Iordan a fost inchis insa in anul 1967, in vremea Razboiului de sase zile, si, din nefericire, sta inchis si astazi, desi face parte in continuare din patrimoniul BOR - Asezamintele Romanesti din Tara Sfanta. Zeci de pustnici romani isi gasesc insa culcus pentru a se ruga pentru tara si Dumnezeu in desert sau in pesterile locurilor, nestiuti decat de Tsahal si alte forte speciale.
Ierihon, ctitoria Patriarhului Teoctist
La Ierihon, in orasul biblic cu acelasi nume, se afla Noul Asezamant Romanesc pentru pelerinaj organizat, construit in vremea pastoririi regretatului Patriarh Teoctist si a Parintelui Arhimandrit Ieronim Cretu - Reprezentantul Patriarhiei Romane la Sfintele Locuri, Superiorul Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim, Ierihon si Iordan.
Constructia a inceput in anul 1999, pe locul fostei proprietati private a unei familii de romani - Samuila Dumitru, stabilita cu multi ani in urma in Palestina. Prin acte notariale, ultimul descendent al familiei a donat Patriarhiei Romane acest teren, iar prin stradaniile a mii de romani din Romania si de pretutindeni, prin subventii guvernamentale si donatii particulare in bani sau materiale, a fost posibila ridicarea acestui sfant lacas crestin-ortodox, pe pamantul Tarii Sfinte. Ierihon este cel mai vechi oras din lume, situat totodata in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine - 400 m sub nivelul marii. In pustiul Iudeii, Ierihonul este un oras al palmierilor, in apropierea caruia se afla locul Botezului Domnului la Iordan - acelasi cu locul in care Sfantul Prooroc Ilie s-a inaltat la cer -, si Muntele Carantania, unde Iisus a fost ispitit de diavol dupa ce a postit 40 de zile. Situat la nord-est de Ierusalim, la circa 40 de kilometri distanta, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana.
Sprijin pentru Romania
Aflat in faza de finisare, Asezamantul Romanesc din orasul biblic Ierihon are nevoie pe mai departe de sprijinul romanilor, acum, mai mult ca oricand, ca si cele din Ierusalim sau Iordan, pentru momentul in care va fi redeschis. Necesitatile acestor lacasuri sunt cele obisnuite ale unei constructii in faza de finisare: materiale de constructii, mobilier, aparatura electro-casnica.
In ultimii 3 ani, numarul pelerinilor romani ce poposesc in Tara Sfanta este in continua crestere, ne spune Monahia Teodora Videscu. Ierusalimul, centru spiritual si geografic al lumii, atrage in fiecare clipa atentia oamenilor catre acest spatiu sacru al umanitatii, indiferent de religia ori etnia din care ei fac parte. Ecoul anilor in care Iisus Hristos propovaduia, predica si facea minuni pe malurile Marii Galileea ori in Cetatea Ierusalimului - vandut, rastignit si inviat a treia zi dupa scripturi, inaltat la Ceruri, "de unde va veni sa judece viii si mortii" (Simbolul de credinta - Crezul), transpare astazi, in secolul 21, prin nevoia tot mai acuta a lumii de a privi la Jertfa mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, ne mai marturiseste Maica Teodora Videscu. De aceea, este de bun-augur interventia societatii civile romanesti, prin implicarea sa la finalizarea lucrarilor incepute la Ierihon, la sustinerea morala si financiara a Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta - o dovada vie a faptului ca suntem un popor crestin de 2000 de ani, cu radacini apostolice, si cu o reala vocatie spirituala, reflectata de-a lungul intregii noastre istorii.
Cum puteti ajuta
E o ocazie unica in viata sa poti fi ctitor pentru o asemenea lucrare misionara ortodoxa. Pentru cei interesati, conturile Asezamintelor Romanesti din Ierusalim si Ierihon sunt: Din Romania la BCR, prin coordonatele: PATRIARHIA ROMANA - ASEZAMANTUL ORTODOX ROMAN, IERUSALIM, ISRAEL, la orice filiala a Bancii Comerciale Romane din tara:
Cont lei: 2511.31-25.106 ROL cod IBAN: RO 92 - RNCB - 5040-0000-0025-0106
Cont USD: 2511.31-25.108 cod IBAN: RO38-RNCB-5040-0000-0025-0108
Cont EURO: 2511.31-25.107 cod IBAN: R065-RNCB-5040-0000-0025-0107
Din strainatate, se vor folosi urmatoarele coordonate: ROMANIAN ORTODOX PATRIARCHATE - ROMANIAN CHURCH, 46 SHIVTEI ISRAEL STR. 95105, JERUSALEM, ISRAEL la banca ,LEUMI LE ISRAEL" - KING GEORGE BRANCH, 22 KING GEORGE STR., 94262, JERUSALEM, ISRAEL:
Cont: 302629/05 (tip-070/3) Cod IBAN: LUMI IL IT TLV
Numarul oficial de cont al clientului in moneda tarii este: 902-330-302629/85
Resurse web: www.patriarhia.ro, www.jerusalem.ro, www.crestinortodox.ro n
Pelerin la locurile Sfinte
"A fi pelerin inseamna a fi sub aripile protectoare ale Bisericii si a face o calatorie edificatoare si expiatoare, adica de ispasire, de curatire de pacate" Parintele Arhimandrit Ieronim Cretu
Foto: Adelina POPESCU si Maria CHIRCULESCU
Pagina realizata de Victor RONCEA si Tesu SOLOMOVICI

Fii ctitor in Tara Sfanta

Asezamintele romanesti de la Ierihon, Ierusalim si Iordan asteapta credinciosii din Romania in pelerinaj
Inca de prin sec. XVI, ierarhii, voievozii si pelerinii romani au facut danii generoase Locurilor Sfinte, iar Patriarhiei Ierusalimului i-au fost inchinate in Tarile Romane peste 30 de manastiri. Ideea Asezamintelor romanesti la Locurile Sfinte a inceput odata cu infiintarea Schitului Romanesc de pe Muntele Taborului (1859-1862) cu hramul Schimbarii la Fata, zidit de Arhimandritul Irinarh Rosetti dimpreuna cu ucenicul sau Nectarie Banu. Dorinta arhimandritului si stradania sa s-au transmis urmasilor ca un adevarat testament. Astfel, prin sec al XIX-lea, Biserica Ortodoxa Romana a pus problema infiintarii aici a unor locase de inchinare pentru credinciosii veniti din Romania.
In 1914, un nou comitet de organizare, in frunte cu regina Elisabeta, a inaintat epistola Mi-tropolitului primat Konon Patriarhului Damianos al Ierusalimului, care a aprobat ridicarea Asezamantului Romanesc; lucrarea insa, nu s-a finalizat din cauza razboiului. La 1927, Patriarhul Miron Cristea a vizitat Locurile Sfinte din Palestina si a dispus ridicarea a doua biserici, una in Ierusalim si cealalta la raul Iordan. Pentru intocmirea planurilor celor doua biserici, in 1933 au sosit in Ierusalim arhitectii Ioan Berechet si Andony Baramki.
La 28 martie 1935 s-a pus piatra de temelie a Asezamantului din Ierusalim cu un sobor de ierarhi, lucrarile s-au terminandu-se in 1938, in timpul Patriarhului Miron al BOR si Patriarhului Timotei al Ierusalimului. Tot in acel an, BOR a binecuvantat plecarea a 150 de pelerini romani pentru participarea la slujba invierii din Ierusalim. Intre 1939 si 1945, lucrarile s-au oprit din cauza Razboiului al II-lea Mondial. Asezamantul Romanesc din Ierusalim gazduieste zeci de pelerini si tine loc de Reprezentanta Patriarhala a BOR la Sfintele Locuri, unicul Asezamant de acest fel din lume.
Schitul romanesc de la Iordan sta inchis
Cu o suprafata de aproximativ 10.000 metri patrati, pamantul romanesc de la Iordan a fost achizitionat prin staruinta Protosinghelului Gherasim Luca, delegat patriarhal, care in anul 1933 a obtinut terenul respectiv, cu unele facilitati financiare, de la guvernul Palestinei.
Din 1947 Sfantul Ioan Iacob Romanul (Hozevitul), intemeiaza o frumoasa obste pe malul raului Iordan, dar in 1948 incepe razboiul de doi ani cand statele arabe invadeaza statul nou creat. Reparatiile si imbunatatirile s-au reluat dupa 1948 si s-au terminat in 1975 in timpul Arhim, Lucian Florea, Parintele Superior al Asezamantului Romanesc de la Ierusalim din vremea aceea.
In 1965 pictura a fost executata de pictorii bisericesti Gheorghe Popescu si Niculina Dona iar la 28 mai 1975 biserica a fost sfintita de Patriarhul Justinian al BOR, cu hramul Sf.M. Mc. Gheorghe, cu participarea a multi ierarhi, precum si a Patriarhului Benediktos al Ierusalimului. Asezarea romaneasca de pe malul raului sfant Iordan se afla intr-o zona desertica din apropierea Marii Moarte, la o distanta de circa 40 km fata de Ierusalim si la vreo 8 km fata de biblica cetate a Ierihonului. Schitul Romanesc de la Iordan a fost inchis insa in anul 1967, in vremea Razboiului de sase zile, si, din nefericire, sta inchis si astazi, desi face parte in continuare din patrimoniul BOR - Asezamintele Romanesti din Tara Sfanta. Zeci de pustnici romani isi gasesc insa culcus pentru a se ruga pentru tara si Dumnezeu in desert sau in pesterile locurilor, nestiuti decat de Tsahal si alte forte speciale.
Ierihon, ctitoria Patriarhului Teoctist
La Ierihon, in orasul biblic cu acelasi nume, se afla Noul Asezamant Romanesc pentru pelerinaj organizat, construit in vremea pastoririi regretatului Patriarh Teoctist si a Parintelui Arhimandrit Ieronim Cretu - Reprezentantul Patriarhiei Romane la Sfintele Locuri, Superiorul Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim, Ierihon si Iordan.
Constructia a inceput in anul 1999, pe locul fostei proprietati private a unei familii de romani - Samuila Dumitru, stabilita cu multi ani in urma in Palestina. Prin acte notariale, ultimul descendent al familiei a donat Patriarhiei Romane acest teren, iar prin stradaniile a mii de romani din Romania si de pretutindeni, prin subventii guvernamentale si donatii particulare in bani sau materiale, a fost posibila ridicarea acestui sfant lacas crestin-ortodox, pe pamantul Tarii Sfinte. Ierihon este cel mai vechi oras din lume, situat totodata in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine - 400 m sub nivelul marii. In pustiul Iudeii, Ierihonul este un oras al palmierilor, in apropierea caruia se afla locul Botezului Domnului la Iordan - acelasi cu locul in care Sfantul Prooroc Ilie s-a inaltat la cer -, si Muntele Carantania, unde Iisus a fost ispitit de diavol dupa ce a postit 40 de zile. Situat la nord-est de Ierusalim, la circa 40 de kilometri distanta, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana.
Sprijin pentru Romania
Aflat in faza de finisare, Asezamantul Romanesc din orasul biblic Ierihon are nevoie pe mai departe de sprijinul romanilor, acum, mai mult ca oricand, ca si cele din Ierusalim sau Iordan, pentru momentul in care va fi redeschis. Necesitatile acestor lacasuri sunt cele obisnuite ale unei constructii in faza de finisare: materiale de constructii, mobilier, aparatura electro-casnica.
In ultimii 3 ani, numarul pelerinilor romani ce poposesc in Tara Sfanta este in continua crestere, ne spune Monahia Teodora Videscu. Ierusalimul, centru spiritual si geografic al lumii, atrage in fiecare clipa atentia oamenilor catre acest spatiu sacru al umanitatii, indiferent de religia ori etnia din care ei fac parte. Ecoul anilor in care Iisus Hristos propovaduia, predica si facea minuni pe malurile Marii Galileea ori in Cetatea Ierusalimului - vandut, rastignit si inviat a treia zi dupa scripturi, inaltat la Ceruri, "de unde va veni sa judece viii si mortii" (Simbolul de credinta - Crezul), transpare astazi, in secolul 21, prin nevoia tot mai acuta a lumii de a privi la Jertfa mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, ne mai marturiseste Maica Teodora Videscu. De aceea, este de bun-augur interventia societatii civile romanesti, prin implicarea sa la finalizarea lucrarilor incepute la Ierihon, la sustinerea morala si financiara a Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta - o dovada vie a faptului ca suntem un popor crestin de 2000 de ani, cu radacini apostolice, si cu o reala vocatie spirituala, reflectata de-a lungul intregii noastre istorii.
Cum puteti ajuta
E o ocazie unica in viata sa poti fi ctitor pentru o asemenea lucrare misionara ortodoxa. Pentru cei interesati, conturile Asezamintelor Romanesti din Ierusalim si Ierihon sunt: Din Romania la BCR, prin coordonatele: PATRIARHIA ROMANA - ASEZAMANTUL ORTODOX ROMAN, IERUSALIM, ISRAEL, la orice filiala a Bancii Comerciale Romane din tara:
Cont lei: 2511.31-25.106 ROL cod IBAN: RO 92 - RNCB - 5040-0000-0025-0106
Cont USD: 2511.31-25.108 cod IBAN: RO38-RNCB-5040-0000-0025-0108
Cont EURO: 2511.31-25.107 cod IBAN: R065-RNCB-5040-0000-0025-0107
Din strainatate, se vor folosi urmatoarele coordonate: ROMANIAN ORTODOX PATRIARCHATE - ROMANIAN CHURCH, 46 SHIVTEI ISRAEL STR. 95105, JERUSALEM, ISRAEL la banca ,LEUMI LE ISRAEL" - KING GEORGE BRANCH, 22 KING GEORGE STR., 94262, JERUSALEM, ISRAEL:
Cont: 302629/05 (tip-070/3) Cod IBAN: LUMI IL IT TLV
Numarul oficial de cont al clientului in moneda tarii este: 902-330-302629/85
Resurse web: www.patriarhia.ro, www.jerusalem.ro, www.crestinortodox.ro n
Pelerin la locurile Sfinte
"A fi pelerin inseamna a fi sub aripile protectoare ale Bisericii si a face o calatorie edificatoare si expiatoare, adica de ispasire, de curatire de pacate" Parintele Arhimandrit Ieronim Cretu
Foto: Adelina POPESCU si Maria CHIRCULESCU
Pagina realizata de Victor RONCEA si Tesu SOLOMOVICI

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=232335&data=2008-01-28

joi, ianuarie 24, 2008

Trinitas in pachetul de baza la TV-uri

Membrii Consiliului National al Audiovizualului, intruniti marti in sedinta publica, au decis sa recomande, ieri, tuturor societatilor de retransmise prin cablu si televiziunilor digitale din tara sa preia postul de televiziune Trinitas in pachetul de baza oferit populatiei.
Recomandarea vine in urma solicitarii scrise a PFP Daniel si a consultarii conducerii Asociatiei de Comunicatii prin Cablu, care si-a dat acordul, precizeaza presedintele CNA, Rasvan Popescu in comunicatul remis ieri la redactie. CNA isi mnotiveaza decizia prin faptul ca Trinitas TV reprezinta o alternativa la posturile comerciale de pe piata si, printre obiectivele declarate, se numara: "Promovarea valorilor nationale in context european multi-religios, multi-etnic si multi-cultural; acoperirea unui segment al realitatii axat pe spiritualitate, educatie si cultura; posibilitatea oferita persoanelor varstnite, bolnave sau cu dizabilitati de a participa la viata liturgica; stimularea programelor de asistenta sociala, desfasurate de Biserica". (L.D.)

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=232163&data=2008-01-24

Europa merge pe sârmă între islamizare şi radicalizare

un articol de Şuteu Adina

Continentul european este măcinat de două valuri antagonice: prezenţa tot mai mare a comunităţilor musulmane şi radicalizarea atitudinii antiislam.
Recent, la Bruxelles a fost semnată Carta Musulmanilor Europeni. 400 de asociaţii de confesiune islamică de pe Bătrânul Continent, inclusiv din Turcia, au semnat acest document prin care, susţin comentatorii, se face auzită vocea musulmanilor moderaţi.
La celălalt pol însă se află demersul mai multor partide de extremă dreaptă din ţări precum Germania sau Austria, care s-au unit împotriva "islamizării Europei". Dialogul dintre civilizaţii stă, de fapt, pe un butoi cu pulbere.
Carta Musulmanilor Europeni respinge "violenţa războiul sfânt" şi acţiunile teroriste, încercând să impună o altă imagine a islamului în Europa, care cu greu poate da uitării atentatele de la Madrid din martie 2004 sau Londra din iulie 2005. Cele şase pagini ale Cartei vorbesc despre "recunoaşterea musulmanilor ca şi comunitate religioasă europeană", precizând că "islamul nu înseamnă terorism şi nici discriminarea femeii".
Documentul se concen­trează în primul rând asupra musulmanilor co­munitari, solicitându-le "să se integreze pozitiv în societăţile din care fac parte", dar "fără să-şi piardă identitatea musulmană" şi are ca scop declarat "schimbarea prejudecăţilor care se interpun între Islam şi Occident". Carta propovăduieşte totodată "o acceptare re­ci­procă, bazată pe dialog şi cunoaştere", care ar duce la eliminarea extremismului şi a fenomenului de respingere culturală.
Un punct esenţial din acest document îl constituie conceptul de "neutralitate a statului", care ar urma să acţioneze în mod imparţial faţă de toate religiile, permiţându-le să-şi exprime valorile. În consecinţă, musulmanii îşi revendică dreptul de "a construi moschei şi instituţii religioase, de a practica în interiorul acestora ritualurile specifice şi de a respecta preceptele religioase inclusiv în modul de alimentaţie şi îmbrăcăminte".
O noutate absolută adusă de Cartă se referă la statutul femeilor musulmane, pentru care se cere, pentru prima dată într-un document oficial, "egalitate cu bărbaţii". Instituţiile europene au primit cu braţele deschise această iniţiativă, cu atât mai mult cu cât 2008 a fost declarat anul "dialogului cultural".
Imamul de Bucureşti nu agreează Carta
Aflat recent în redacţia noastră, Osman Aziz, imamul de Bucureşti, şi-a manifestat neîncrederea în demersul celor 400 de asociaţii musulmane. "De obicei, aceste asociaţii sunt alcătuite din cupluri mixte", a spus Aziz.
Cât priveşte "drepturile femeii" propovăduite de Cartă, imamul a replicat că acestea "au fost stabilite o dată pentru totdeauna în Coran", iar orice modificare sau adăugare în acest sens ar însemna "încălcarea cuvântului lui Dumnezeu". În România trăiesc circa 58.000 de musulmani.
85% din aceştia locuiesc în judeţul Constanţa, 12% în Tulcea, iar restul în oraşe precum Brăila sau Galaţi. Din punct de vedere etnic, cei mai mulţi dintre ei sunt tătari sau turci.
53 milioane de mahomedani, în Europa
Peste 53 milioane de mahomedani sunt înregistraţi la ora actuală pe teritoriul european, 14 milioane dintre ei trăind în ţări din Uniunea Europeană. Islamul este considerat cea mai expansivă religie din Europa, la aceasta contribuind (şi) rata mare a natalităţii în rândul familiilor de această confesiune.
Potrivit datelor furnizate de Institutul Central al Arhivelor asupra Islamului (Soest, Germania), Rusia numără 25 milioane de islamici, iar Turcia – circa 58 de milioane. Zona balcanică, incluzând provincia Kosovo, numără peste 6,5 milioane. Dintre statele UE, Franţa are cel mai mare număr de musulmani (circa şase milioane), urmată de Germania (3,5 milioane), Marea Britanie (1,7 milioane) şi Italia – peste un milion. Prezenţa acestora pe teritoriul european se datorează fluxurilor migratoare din anii ’50.
Astfel, ca urmare a pro­ce­sului de colonizare, în Hexagon au ajuns musul­mani proveniţi din Algeria, Maroc şi Africa Occidentală, în timp ce în Marea Britanie au sosit din Pakistan şi India. Având numeroase contracte economice bilaterale cu Tur­cia, Germania a primit, în perioada anilor ’70, nume­roşi imigranţi turci.
„Niciun oraş fără moschee"
Comunitatea musulmană din Franţa se bucură de un tratament special. În ciuda scandalului legat de portul vălului islamic, din 2004, când au fost interzise prin lege "însemnele religioase făţişe", la ora actuală, guvernul francez ia în calcul creşterea numărului de moschei în funcţie de rata demografică a comunităţilor de mahomedani. De altfel, chiar preşedintele Nicolas Sarkozy, în timpul campaniei electorale, s-a declarat "pentru" finanţarea publică a acestor lăcaşuri de cult, susţinând ideea "niciun oraş fără moschee".
Astfel, în următorii ani, în sud-estul Franţei, unde trăiesc comunităţi islamice importante, numărul moscheilor va creşte semnificativ. Nici musulmanii "italieni" nu o duc rău. În ciuda unor voci contestatare, Italia adoptă o politică de sprijinire a comunităţii is­la­mice, a doua ca impor­tanţă religioasă. Spre exemplu, anul acesta, în Peninsulă va fi înfiinţată prima bancă islamică, aşa cum există deja în ţări precum Olanda, Franţa sau Marea Britanie.
Scriitoarea şi ziarista Oriana Fallaci (decedată în 2006) şi-a afirmat vehement, în cărţi şi articole, antipatia faţă de prezenţa masivă a mahomedanilor pe teritoriul italian. Opinia ei, exprimată chiar şi în faţa fostului Suveran Pontif Ioan Paul al II-lea, este că, de cel puţin trei decenii încoace, asistăm la punerea în practică a tentativei lumii musulmane de a islamiza Occidentul.
Monarhiile arabe se implică în Alianţa Civilizaţiilor
Regina Noor a Iordaniei şi soţia emirului Qatarului au creat recent un fond privat de 100 milioane de dolari, destinat înfiinţării de noi locuri de muncă pentru tinerii arabi.
Această iniţiativă a fost făcută publică la Madrid unde, la mijlocul lunii ianuarie, s-a desfăşurat primul forum al Alianţei Civilizaţiilor, un organism internaţional fondat pe baza unui proiect spaniol al premierului Jose Luis Zapatero, lansat în 2004.
La acesta au aderat ulterior peste 70 de state. Principalul scop al Ali­anţei este, conform fon­datorilor, depăşirea neînţelegilor din­tre culturi şi religii, în special dintre lumea occidentală şi cea musulmană. "Vrem să aşezăm la masa dialogului persoane venite din cele patru colţuri ale lumii, reprezentanţi ai guvernelor, ai unor organizaţii sau fundaţii internaţionale, ai mass-media, centre academice, ONG-uri, lideri re­ligioşi şi mulţi tineri", a declarat cu acea ocazie fostul preşedinte portughez, Jorge Sampaio, numit Înalt Reprezentant al Naţiunilor Unite pentru Alianţa Civilizaţiilor.
"Situaţia internaţională creată după 11 septembrie 2001, ca şi celelalte atacuri teroriste care au marcat constant acest deceniu, a făcut ca dialogul între civilizaţii să devină o urgenţă umanitară", sus­ţine fostul lider portughez.
Extrema dreaptă europeană denunţă invazia islamului
Existenţa numărului mare de musulmani pe teritoriul Bătrânului Continent, organizarea unora dintre ei în celule teroriste de sorginte "Al Qaida" (în Spania au fost arestaţi recent 15 pakistanezi, care puneau la cale un atentat la Barcelona) au dat apă la moară partidelor de extremă dreaptă din ţări precum Belgia, Germania sau Italia.
Deşi în Parlamentul European extrema dreaptă a reuşit cu greu să se coaguleze, prin grupul "Identitate, Tradiţie şi Suveranitate", "spulberat" anul trecut de Corneliu Vadim Tudor, islamofobia pare să fi devenit un liant puternic pentru partidele extremiste.
Astfel, săptămâna trecută, la Anvers (Belgia), a fost înfiinţată organizaţia "Les villes contre l’islamisation" ("Oraşele împotriva islamizării"), care a fost prezentată presei de liderul partidului extremist "Vlaams Belang" ("Interesul flamand"), Filip Dewinter.
Alături de acesta, şi-au mai pus semnătura pe actul de constituire preşedintele mişcării regionaliste franceze "Alsace d’Abord", Robert Spieler, precum şi lideri ai unor alte partide de extremă dreaptă din Germania ("Die Republikaner"), Marea Britanie ("British National Party"), Italia sau Danemarca. Logoul organizaţiei islamofobe seamănă cu un panou rutier pe care este desenată o moschee barată cu o linie roşie.
De altfel, islamofobia europeană, fenomen în expansiune rapidă, îmbracă forme tot mai diverse. Pe site-ul celebrei librării franceze Fnac au apărut, spre vânzare, cărţi şi lucrări ce glorifică ideologia nazistă, unele din ele având titluri ce nu lasă loc niciunei ambiguităţi: "La mystification antiraciste" sau "Les cosaques de Hitler". Mai mult: săptămâna trecută, guvernul olandez a ţinut o reuniune de criză pentru a schiţa un răspuns la un film antiislam pe care deputatul de extremă dreaptă Geert Wilders a anunţat că îl realizează.
"Filmul meu spune despre Coran că este o carte înspăimântătoare şi fascistă, ce-i determină pe oameni la acte teribile", a declarat Wilders. Potrivit mass-media olandeze, guvernul a elaborat un document secret privind atitudinea pe care ar urma să o adopte în cazul unor reacţii violente ale lumii islamice în urma difuzării filmului.
Teama ia locul comunicării
"Interacţiunea accentuată" dintre Occident şi lumea islamică este percepută ca o ameninţare de largi majorităţi din diferite ţări europene, spune o anchetă socială desfăşurată de institutul de sondare a opiniei publice Gallup, care a intervievat musulmani şi nemusulmani din 21 de ţări.
Astfel, în proporţie de 79%, danezii se simt ameninţaţi de strângerea relaţiilor cu mahomedanii, la fel ca 68% din spanioli şi 67% din italieni şi olandezi. Pe de altă parte, musulmanii reproşează Vestului că nu respectă lumea islamică, iar acest lucru nu este contrazis de europeni şi nici de americani, susţine un studiu dat publicităţii de Forumul Economic Mondial.

luni, ianuarie 21, 2008

Atac comunist la Religie


Grupul pentru Dialog Social si Liga Pro Europa, condusa de fosta activista comunista si informatoare a Securitatii Smaranda Enache, agita din nou stafiile bolsevice. Intr-un asa-zis raport intitulat "Promovarea interesului superior al copilului in educatia religioasa. Monitorizarea educatiei religioase in scolile publice din Romania", nostalgicii comunisti de la GDS sustin nici mai mult nici mai putin decat ca religia crestin-ortodoxa trebuie eliminata din scoli.
Este de remarcat faptul ca agitatorii sunt exact aceeasi care au sustinut cu vehementa eliminarea icoanelor din scoli, impotriva vointei majoritatii ortodoxe a Romaniei.
Detalii in ziarul Ziua la adresa: http://www.ziua.net/display.php?data=2008-01-21&id=232016

joi, ianuarie 17, 2008

16.01.2008: Guvernul a aprobat Statutul pentru organizarea şi funcţionarea BOR

În şedinţa de astăzi, 16 ianuarie, Guvernul României a adoptat o Hotărâre prin care recunoaşte Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
Noul Statut conţine elementele prevăzute de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, respectiv denumirea, structura de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi alte prevederi specifice. Statutul pune astfel în practică principiile autonomiei şi libertăţilor cultelor, conform art. 29 din Constituţia României, republicată.
Biserica Ortodoxă Română este unul din cele 18 Culte recunoscute care funcţionau în România la intrarea în vigoare a respectivei legi, şi este cel mai important Cult din România în ceea ce priveşte numărul de membri, precizează un comunicat al Biroului de presă al Guvernului României.
Tot în şedinţa de astăzi, Guvernul României a mai adoptat o hotărâre pentru recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist şi o altă hotărâre privind recunoaşterea Statutului organic şi administrativ al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România.

marți, ianuarie 15, 2008

Patriarhul Serbiei, împotriva reactivării eparhiilor din Basarabia de către Biserica Ortodoxă Română

Patriarhul Serbiei, Pavel, a trimis o scrisoare patriarhului rus Aleksei al II-lea, în care condamnă decizia Bisericii Ortodoxe Române de a reînfiinţa trei eparhii istorice pe teritoriul canonic al Bisericii Ruse, afirmând că reactivarea Mitropoliei Basarabiei are legături cu perioada nazistă. Patriarhul Serbiei Pavle a trimis patriarhului Moscovei Aleksei al II-lea o scrisoare în care a expus atitudinea Bisericii Ortodoxe Sârbe faţă de decizia Bisericii Ortodoxe Române de a reactiva trei eparhii istorice "pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse".
Conţinutul scrisorii este reprodus de site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse, informează corespondentul NewsIn la Chişinău. "Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe susţine în totalitate eforturile Patriarhiei Moscovei îndreptate către restabilirea unei ordini canonice normale în Moldova, care este o regiune canonică tradiţională a Patriarhiei Moscovei", se spune în scrisoare. Patriarhul Pavel subliniază că "sfidarea tradiţiilor canonice a stat la baza creării aşa-numitei Mitropolii a Basarabiei".

http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=337921&newsletter=1

duminică, ianuarie 13, 2008

Misterul începuturilor

Problema originii lumii a frământat, de-a lungul istoriei, sute de generaţii. Indiferent dacă au încercat să răspundă crezând în adevărul revelat, creând mituri sau studiind în amănunt relicve din alte ere, oamenii au fost dintotdeauna preocupaţi să afle ce sau cine stă la originea întregii creaţii.
În lucrarea sa, Omilii la Hexaemeron, Sfântul Vasile cel Mare se arată familiar cu cele mai recente achiziţii ştiinţifice ale vremii sale privind problema începutului lumii. Cunoştea opiniile fiosofilor, ale geografilor sau ale astronomilor care ofereau diverse ipoteze cu privire la această temă.
Adresându-se creştinilor, Sfântul Vasile cel Mare se orientează după cuvântul Scripturii, evitând a intra în polemici inutile. Axioma sa era simplă: „La început a creat Dumnezeu cerul şi pământul“. Asupra transformărilor, schimbărilor şi evoluţiilor ulterioare nu insistă marele ierarh capadocian, întrucât acestea nu erau pentru el decât detalii care completează esenţialul. Iar esenţialul se regăseşte în primele cuvinte ale Scripturii, care arată cine a creat lumea, la începuturi.
Pentru cel care vrea să vorbească despre întocmirea lumii, potrivit început este să pună, înainte de a-şi începe cuvântul, începutul, care stă la temelia ordinii celor ce se văd în lume. Că nu trebuie să vorbeşti de facerea cerului şi a pământului ca de o întocmire făcută de la sine, aşa cum şi-au închipuit unii, ci ca de o lucrare, ce-şi are pricina de la Dumnezeu.
Care auz este vrednic, oare, de măreţia celor ce au să fie spuse? Cât de pregătit se cade să fie, oare, sufletul, care are de întâmpinat auzirea unor astfel de măreţii? Trebuie să fie curăţit de patimile trupului, să nu fie întunecat de grijile lumeşti, să-i placă să muncească, să-i fie dragă cercetarea şi să se uite pretutindeni în jurul lui, de unde ar putea căpăta vreun gând vrednic de Dumnezeu.
Dar, înainte de a cerceta înţelesul cel adevărat al cuvintelor Scripturii, înainte de a afla cât de adânc este sensul acestor puţine cuvinte ale Cărţii Facerii, să ne aducem aminte de cel ce ne-a vorbit de facerea lumii. Chiar dacă din slăbiciunea minţii noastre nu vom putea ajunge până în adâncul gândirii scriitorului, totuşi, de vom lua aminte la vrednicia de credinţă a celui ce vorbeşte, vom fi conduşi singuri la înţelegerea celor pe care ni le spune.
Proorocul care a văzut începutul lumii
Moise este cel care a scris cartea aceasta. Moise, acel bărbat vestit, despre care Scriptura a dat mărturie că era plăcut lui Dumnezeu încă de pe când era copil de sân. Pe acesta l-a înfiat fiica lui Faraon, l-a crescut împărăteşte şi i-a dat pentru instruirea lui dascălii înţelepţi ai egiptenilor. Moise a urât tirania şi s-a reîntors la smerenia celor de un neam cu el, „alegând mai bine să pătimească împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea cea trecătoare a păcatului“. Avea din fire dragostea de adevăr; de aceea se vede că, chiar înainte de a lua conducerea poporului său, din pricina urii lui fireşti faţă de rău, a luptat împotriva celor răi cu preţul vieţii sale; fiind izgonit de cei cărora le făcuse bine, a părăsit cu bucurie viaţa zgomotoasă egipteană şi s-a dus în Etiopia. Şi acolo, lăsând la o parte toate celelalte îndeletniciri, vreme de patruzeci de ani s-a ocupat cu contemplarea existenţelor. Când era de optzeci de ani, a văzut pe Dumnezeu, atât cât este cu putinţă unui om să-L vadă, dar, mai bine spus, atât cât nimeni nu L-a putut vedea, după cum dă mărturie însuşi Dumnezeu: „Dacă va fi între voi vreun profet al Domnului, în vedenie Mă voi face cunoscut lui şi în somn voi grăi cu el; nu tot aşa am grăit şi cu slujitorul Meu Moise, care este credincios în toată casa Mea; cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri“ (Num. 12, 6-8).
Aşadar, Moise, care a fost învrednicit, la fel cu îngerii, să vadă pe Dumnezeu faţă către faţă, el ne istoriseşte cele pe care le-a auzit de la Dumnezeu. Să ascultăm, dar, cuvintele adevărului, grăite „nu în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti“, ci „în cuvinte de învăţătură ale Duhului“, care nu au scopul să aducă laudă de la cei ce le ascultă, ci mântuire celor ce sunt instruiţi de ele.
Dumnezeu nu încape în explicaţiile filosofilor
Minunea gândului acestuia îmi opreşte cuvântul. Ce să spun mai întâi? De unde să-mi încep tâlcuirea? Să vădesc deşertăciunea învăţăturii filosofilor profani sau să laud adevărul învăţăturii noastre?
Multe au grăit filosofii eleni despre natură, dar nici una dintre ideile lor n-a rămas neclintită şi nerăsturnată; totdeauna ideile celui de-al doilea au surpat ideile celui dintâi, aşa că nu mai e nevoie să le vădesc cu deşertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alţii.
Aceşti filosofi, necunoscând pe Dumnezeu, n-au pus la temelia creaţiei universului o cauză raţională; ci ideile lor despre facerea lumii sunt concluziile neştiinţei lor iniţiale despre Dumnezeu. De aceea, unii, pentru a explica facerea lumii, au alergat la ipoteze materiale, atribuind elementelor lumii cauza creării universului; alţii şi-au închipuit că natura celor văzute este formată din atomi, corpi indivizibili, molecule şi pori; corpi indivizibili, care, când se unesc unii cu alţii, când se despart unii de alţii; şi astfel duc la naşterea şi distrugerea existenţelor din natură; corpurile, la rândul lor, care dăinuiesc mai mult, îşi au cauza dăinuirii lor în unirea mai trainică a atomilor.
Cu adevărat pânză de păianjen ţes cei ce au scris acestea, punând la facerea cerului, a pământului şi a mării nişte cauze atât de slabe şi lipsite de trăinicie. Că nu ştiau să spună : „Întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. De aceea, necredinţa în Dumnezeu, care locuia în ei, i-a înşelat şi au spus că universul este fără cârmuire şi fără rânduire şi că este purtat la întâmplare. Ca să nu păţim şi noi aşa, Moise, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintâi cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicând: „Întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“.
Creaţia, mărturia măreţiei Creatorului
Ce frumoasă orânduire de cuvinte! A spus mai întâi: „Întru început“, ca să nu socotească unii că lumea este fără de început. Apoi a adăugat: „a făcut“, ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu. După cum olarul, cu aceeaşi meserie, face nenumărate vase, fără să-şi irosească meseria şi puterea, tot aşa şi Creatorul acestui univers nu are putere creatoare numai pe măsura creării unei singure lumi, ci puterea lui este nesfârşită; şi-a exprimat numai voinţa, şi a şi adus la existenţă măreţiile celor ce se văd.
Aşadar, dacă lumea are început şi a fost făcută, caută să afli cine i-a dat început şi cine este Creatorul! Dar, mai bine spus, ca nu cumva tu, căutând cu gânduri omeneşti, să te abaţi de la adevăr, Moise ţi-a luat-o înainte cu cele ce ne-a învăţat, punând ca o pecete şi ca un talisman în inimile noastre numele cel de mult preţ al lui Dumnezeu, zicând: „Întru început a făcut Dumnezeu“. Dumnezeu, fericita fire, îmbelşugata bunătate, Cel dorit de toţi cei înzestraţi cu cuvânt şi raţiune, frumuseţea cea mult dorită, începutul existenţelor, izvorul vieţii, lumina cea spirituală, înţelepciunea cea neapropiată. Acesta „a făcut întru început cerul şi pământul“.
Să nu-ţi închipui, omule, că cele ce le vezi sunt fără început şi nici, pentru că cele ce se mişcă pe cer aleargă împrejurul tău în cerc şi pentru că începutul cercului scapă simţurilor noastre, să socoteşti că natura celor ce se mişcă în cerc este fără început. Că nici despre cercul acesta - adică suprafaţa plană descrisă de o linie - nu trebuie să presupunem că este fără de început, pentru că scapă simţurilor noastre şi nu-i putem găsi nici începutul, nici sfârşitul. Dimpotrivă, chiar dacă începutul şi sfârşitul cercului scapă simţurilor noastre, totuşi cel care a descris cercul, l-a început într-adevăr dintr-un punct oarecare, cu un centru şi cu o anumită distanţă de centru. Aşa şi tu, pentru că cele ce se mişcă în cerc revin la locul de pornire, având o mişcare continuă şi neîntreruptă, să nu te înşele aceasta şi să spui că lumea este fără de început şi fără de sfârşit. Că „chipul lumii acesteia trece“ şi că „cerul şi pământul vor trece“. Cele ce ni s-au dat nouă acum de învăţătura cea de Dumnezeu insuflată sunt, în puţine cuvinte, vestire mai dinainte a învăţăturilor despre sfârşitul şi transformarea lumii. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Colecţia PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1986)
Ionuţ Bursuc

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/

„Sfinţii nu se smereau ostentativ“

Sfântul Marcu Ascetul spune în Filocalie că noi nu avem ce să-I aducem lui Dumnezeu. Dacă am făcut ceva rău, nu putem să compensăm răul de odinioară cu faptele bune din prezent. De ce? Spune el de ce. Pentru că noi nu avem nimic de adus lui Dumnezeu.
Cum nu avem nimic de adus lui Dumnezeu? Nu putem să facem nimic bun? Nu, putem să facem lucruri bune, dar lucrurile bune pe care le facem noi sunt datoriile noastre faţă de Dumnezeu. Nu le facem din puterea noastră numai, ci le facem ca un fel de colaboratori ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi, cum zice Sfântul Petru Damaschin, colaboratori ai Lui. De aceea sfinţii, cu cât făceau mai mult bine cu atât se smereau mai tare. Nu se smereau ca unii care au făcut păcate, nu cu gândul la păcate se smereau, ci se smereau cu gândul la faptul că e o cinstire pentru ei binele pe care-l pot face, că sunt colaboratori ai lui Dumnezeu, că-i cinsteşte Dumnezeu făcându-i colaboratori ai Săi şi că nu numai din puterea lor se face binele. Aşa încât sfinţii aveau totdeauna motive să se smerească.
Bineînţeles că nu aveau o smerenie ostentativă, aşa cum fac unii dintre noi şi mai ales dintre călugări, care tot timpul se prezintă ca păcătoşi, că „sunt păcătos, că sunt nevrednic“. Nu în sensul acesta. Au avut în conştiinţa lor gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu. Nu au avut niciodată gândul că Dumnezeu le este dator lor, ci gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu.
Aşadar, Sfântul Marcu Ascetul atrage atenţia că, dat fiind faptul că Dumnezeu ne-a dat puterea de a face bine, orice bine pe care îl facem suntem datori cu el, nu avem niciodată un plus. Cum e concepţia catolică ce zice că pentru a te putea mântui ai nevoie de o anumită cantitate de fapte bune, care, bineînţeles, te schimbă spre bine, dar ai şi nişte surplusuri dacă faci mai multe fapte bune, care, după aceea, se pot da altora, care nu au făcut atâtea fapte bune câte le sunt suficiente. E o concepţie, oamenii pot gândi ce vor. Dar ortodox gândind, noi nu avem niciodată un plus pe care îl dăm, pe care îl putem transfera altora. Ci tot ce facem noi spre bine se adaugă la ceea ce suntem noi, se scrie în Cartea Vieţii noastre şi ne este necesar, pentru că niciodată nu ne putem opri din calea binelui. Noi suntem limitaţi şi ne oprim cumva din calea binelui prin limitele pe care le avem, prin mărginirile noastre, dar ceea ce facem noi e totdeauna ceva cu care suntem datori. Aşa încât nu avem posibilitate să intervenim spre bine prin puterile noastre pentru insuficienţele, pentru nedesăvârşirile, pentru greşelile, pentru păcatele din trecut. Ne referim la ele şi stăm în faţa lui Dumnezeu cu dorinţa de a scăpa de tot ce e rău - „Şi ne mântuieşte de cel rău“ - de tot ce stă împotriva voii lui Dumnezeu, de tot ceea ce a fost o deviere în viaţa noastră, o deviere de la bine, şi cerem de la Dumnezeu iertarea păcatelor şi Dumnezeu nu ne cere nimic în schimbul greşelilor sau păcatelor de odinioară, El ne dă iertarea. Rămânând în noi, de multe ori, doar urmele nedesăvârşirilor, urmele devierilor, urmele păcatelor noastre, dar jertfa Mântuitorului este ca să putem primi iertarea aceasta, ca să nu ni se mai ceară nouă suferinţa de pe urma păcatelor.

Sursa:
http://www.ziarullumina.ro/articol.php?wid=0&actual=2&editia=433&fsize=0&duminica=0&test=test&article=5468&title=„Sfinţii%20nu%20se%20smereau%20ostentativ“

sâmbătă, ianuarie 05, 2008

Crestinii sarbatoresc Botezul Domnului

Sarbatoarea Botezului Domnului, praznuita la 6 ianuarie, a fost instituita in amintirea botezului primit de Hristos de la Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului. Se mai numeste Epifania sau Teofania, adica Aratarea Domnului, pentru ca in aceasta zi s-a aratat Mantuitorul, a iesit pentru prima data in lume, fiind marturisit ca Mesia.
Botezul Domnului in Iordan are o dubla semnificatie: pe de o parte, prin cufundarea in apele Iordanului, Iisus Hristos sfinteste firea apelor, pregatind oarecum botezul crestin; pe de alta parte, in aceasta zi, Sfanta Treime s-a aratat pentru prima data: Dumnezeu Tatal, prin glasul care zice: "Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit", Duhul Sfant in chip simbolic de porumbel, care odihneste peste Hristos, si Mantuitorul botezat de Ioan in apa Iordanului.
Inceputul acestei sarbatori dateaza cel putin din secolul al III-lea, de cand avem mentiuni despre existenta ei, fiind atestata pentru prima data la Alexandria, de Clement Alexandrinul. "Constitutiile Apostolice" o mentioneaza printre primele sarbatori crestine. O alta scriere, "Testamentum Domini" (secolul IV) o aminteste ca singura sarbatoare existenta, alaturi de Nasterea si de Invierea Domnului. Din secolul al IV-lea, avem marturii numeroase despre Boboteaza, din predicile celebre tinute de Parintii Bisericii. In Apus nu avem dovezi despre existenta ei inainte de secolul al IV-lea.
Ca si alte sarbatori imparatesti, Botezul Domnului era praznuit intotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, imparatii Honorius si Arcadius au interzis spectacolele de circ in aceasta zi. Cel mai de seama eveniment legat de aceasta sarbatoare in vechime era botezul solemn al catehumenilor cei care doreau sa devina crestini), care voiau sa imite astfel botezul Mantuitorului in Iordan. Cum botezul era numit in vechime "luminare", sarbatoarea Bobotezei a mai primit numele de "sarbatoarea luminilor" sau "a luminarii", ramasa pana astazi in cartile ortodoxe de slujba. In aceeasi zi se savarseau Ceasurile Mari sau Imparatesti, la care asistau imparatii bizantini si demnitarii lor. (Rompres)