Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

marți, februarie 27, 2007

"Nu există niciun mormânt al familiei lui Iisus"


"Nu există niciun mormânt al familiei lui Iisus"

Un film documentar realizat de americanul James Cameron, omul care a produs filmele „Titatic" şi „Terminator", este, prin definiţie, un eveniment. Dar ieri, realizatorii filmului „Adevăratul mormânt al lui Iisus" au avut o mare surpriză: profesorul de arheologie Amos Kloner, nimeni altul decât cel care a descoperit sicriele din peştera de lângă Ierusalim, spune că documentarul este „un fals istoric".
Amos Kloner neagă totul
Sicriele la care se referă filmul au fost descoperite în anul 1980, într-o peşteră din Ierusalim, şi au fost păstrate în arhiva Autorităţii israeliene pentru Antichităţi. Şase dintre ele sunt inscripţionate cu numele: Jesua fiu al lui Iosif, Maria, Maria, Matei, Jofa şi Judah fiu al lui Jesua. Descifrarea inscripţiilor a fost făcută publică în urmă cu 10 ani de renumitul profesor de arheologie israelian Amos Kloner. Totuşi, când şi-a auzit numele citat în textul documentarului, savantul israelian a sărit imediat ca ars.
El a dat un amplu interviu cotidianului „Jerusalem Post" în care a spus explicit: „Ceea ce pretinde documentarul este complet fals. Sigur că numele sunt cele pe care le-am descifrat, dar în epocă acestea erau nume foarte des întâlnite. Nu există un mormânt al familiei lui Iisus. Nici nu se putea face un astfel de mormânt, astfel încât să cuprindă persoane care au murit în locuri diverse, la distanţe mari în timp", a spus Kloner.
Filmul inventează un furt
Ca să facă povestea şi mai interesantă, filmul povesteşte că împreună cu cele 10 sicrie a mai fost descoperit şi aşa-zisul osuar al lui „Iacov, fratele lui Iisus", dar acesta a fost furat şi regăsit abia în 2002. În realitate, osuarul la care face referire filmul a fost testat de Autoritatea israeliană a Antichităţilor şi s-a dovedit a fi fals, iar arheologul Amos Kloner precizează: „Nu a existat niciun osuar care să poarte inscripţia „Iacov, fratele lui Iisus" în peşteră şi pot să vă garantez - din situl respectiv nu a fost furat absolut niciun obiect.
Cel la care se referă filmul este un fals grosolan". Culmea e că însuşi producătorul cere părerea matematicianului Andrei Feuerverger, expert în probabilităţi, pe care îl roagă să calculeze ce şanse ar fi ca toate cele şase nume să fi făcut parte din familia lui Iisus. Răspunsul acestuia a fost: „o şansă la 600". Problema lui James Cameron a fost că a neglijat prea uşor celelalte 599 de posibilităţi.

Iata relatarea din "Jerusalim Post":
New film reignites claims Jesus was buried in Talpiot. Tomb with 10 ossuaries was found in 1980 * Inscriptions said to relate to Jesus, two Marys * Israeli archeologist dismisses thesis
[Daily Edition]
Jerusalem Post - Jerusalem
Author:DAVID HOROVITZ
Date:Feb 25, 2007
Start Page:01
Section:News
Text Word Count:607
Abstract (Document Summary)
At a press conference in New York on Monday, the two- time Emmy winner Jacobovici and his team - including Hollywood director James Cameron - will detail claims that of 10 ossuaries found in the cave when it was discovered in 1980, six bear inscriptions identifying them as those of Jesus, his mother Mary, a second Mary (possibly Mary Magdalene), and relatives Matthew, Josa and Judah (possibly Jesus's son).
"There is no likelihood that [Jesus] and his relatives had a family tomb," [Amos Kloner] said. "They were a Galilee family with no ties in Jerusalem. The Talpiot tomb belonged to a middle-class family from the 1st century CE."
The spokeswoman did say, however, that the IAA has loaned out two of the ossuaries that were found in the Talpiot tomb for display by the filmmakers at Monday's New York press conference. She said it was a routine procedure to lend out such artifacts provided the borrowers complied with the necessary handling, transport and insurance requirements and that it did not signal any IAA authentication of claims made in the documentary.
Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction or distribution is prohibited without permission.

luni, februarie 26, 2007

Diavolul a ridicat in acest post al Pastilor un nou atac impotriva Bisericii.

"Fratii mei in Hristos. Diavolul a ridicat in acest post al Pastilor un nou atac impotriva Bisericii. Se afirma ca s-au gasit locul de ingropare al lui Iisus, Mariei Magdalena si al "copilului" lor... Problema e ca o astfel de minciuna e sustinuta printr-un film care va fi difuzat de patru canale, Discovery Channel, Britain's Channel 4, Canada's Vision, si Israel's Channel8, iar filmul e facut de James Cameron - (care a facut si Titanicul...). In conferintele din postul Craciunului anuntasem ca Dupa codul lui Da Vinci si Evanghelia lui Iuda vor veni provocari si mai dure, dar nu ma asteptam sa vina atat de repede. Va scriu sa va rugati ca Dumnezeu sa ii pazeasca pe cei slabi in credinta, sa nu se piarda... Si va rog sa ma pomeniti, pentru ca pregatesc o conferinta pe tema asta..." - Danion Vasile
PS: Desi e Postul Mare, incerc sa ma limitez doar la acele lucruri care tin de lupta ce incercam cu totii sa o ducem in aceasta perioada mai ales, si pentru ca astfel de lucruri tin de lupta noastra (desi nu ne afecteazain mod direct, dar lovesc Ortodoxia de pretutindeni; si pentru acest fel de provocari avem ca arma rugaciunea, ce are bataie lunga, si care suntem obligati in calitate de crestini ortodocsi sa o folosim, adica sa ne rugam si pentru astfel de probleme, si nu doar pentru nevoile noastre), le transmit mai departe, cu scuze pentru cei care considera acest lucru inoportun.

Mesaj preluat de pe forumul "Credinta Ortodoxa"

"Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?"

"Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?"[Luca, cap.18]

- Cum sa ne raportam la asa-zisa intrare în Europa, mai ales ca acum ni se impune, ca o conditie la aceasta integrare, sa legalizam homosexualitatea? Parintele Sofian: Da, aceasta este o problema foarte spinoasa pentru mine. Si pentru întreaga Europa. Desigur, de la Europa Occidentala avem de învatat si niste lucruri frumoase cu adevarat, dar nu atunci când este vorba sa acceptam niste pacate. Mai ales când sunt în discutie niste patimi despre care Biblia de la început ne spune ca sunt atât de periculoase încât, pentru a se pedepsi asemenea spurcaciuni, se coboara îngeri din cer ca sa arda, sa desfiinteze niste orase împreuna cu locuitorii lor si sa se aleaga de ele numai fum de pucioasa... Am fost pâna la Marea Moarta, am bagat degetul în apa si l-am pus pe limba; e o apa groasa, amara si pe acolo miroase a sulf. Atât a mai ramas din civilizatia celor doua orase (Sodoma si Gomora), despre care ni se povesteste în Vechiul Testament. Vedem astfel cât dispret arata Dumnezeu pentru asemenea pacate. Pentru nici o alta patima nu se coboara cineva din cer ca sa aduca pedepse. Si tocmai cu astfel de pacate ne cere Europa ''civilizata'' si mândra ca sa ne spurcam neamul nostru. Au mai facut oamenii asemenea greseli (ca homosexuali au fost si sunt la noi, fara sa fie legiferati de Parlament), dar ele sunt probleme de spovedanie, de canon. Daca însa sunt legalizate aceste patimi, le faci fara grija, sub acoperirea . Politicienii nostri sunt liberi sa faca ce vor; iar ei, netinând seama de credinta si spiritualitatea acestui neam, aproba tot felul de faradelegi, pentru a putea sa fie prieteni cu asa-zisa Europa. În concluzie, nu sunt de acord ca pentru niste bunuri pamântesti sa primim o pedeapsa dumnezeiasca. Daca atunci s-au coborât îngeri din cer si-au ars Sodoma si Gomora, acum Dumnezeu va trimite din cer niste pedepse asupra tarii noastre, prin care sa fie sanctionate asemenea pacate legiferate. Dar ai nostri nu sunt convinsi; ei spun: ''astea sunt popesti''. Pe de alta parte, trebuie spus ca crestinul este o personalitate bivalenta, care face parte dintr-un stat pamântean, dar face parte si dintr-un stat ceresc, este si cetateanul lui Dumnezeu. El trebuie sa puna accentul pe esential; trebuie sa stie ca este alcatuit din doua componente: omul material, pe care-l manânca viermii în mormânt si sufletul care merge la judecata dupa ce se termina viata pamânteasca. Daca omul cade în acest pacat calca o porunca veche, de la creatia lumii si va da socoteala în fata lui Dumnezeu. Când îl face pe om, Dumnezeu îi spune: ''Cresteti si va înmultiti>. Cu aprobarea homosexualitatii aceasta porunca fundamentala este încalcata, pentru ca barbatul nu poate naste copii si nu se poate continua neamul omenesc asa cum a hotarât Dumnezeu de la început. Când omul se deprinde cu aceasta patima, ea nu-i da copii, dar îi da probleme. [extras din "Smerenia si dragostea,însusirile trairii ortodoxe" de Arhimandrit Sofian Boghiu ]

miercuri, februarie 14, 2007

B.O.R. are un nou sfant in calendar: Varlaam al Moldovei


B.O.R. are un nou sfant in calendar: Varlaam al Moldovei

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a decis marti, 13 fev. 2007, canonizarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, ierarh care si-a desfasurat activitatea la confluenta secolelor XVI-XVII, raspunzand astfel propunerii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, a anuntat Patriarhia Romana. Sarbatoarea sfantului va fi pe 30 august, a doua zi dupa hramul manastirii Secu, locul unde este inmormantat ierarhul.
Varlaam s-a nascut in judetul Vrancea, in anul 1580, dintr-o familie de tarani credinciosi, la botez primind numele de Vasile. Dupa un timp a decis sa duca "viata de obste" si a ales Manastirea Neamt. Auzind de egumenul Dosoftei de la Schitul lui Zosima si de viata sihastrilor de pe valea paraului Secu, tanarul Vasile s-a stabilit aici in jurul anului 1590, iar in urmatorii 15 ani a urmat invataturile dascalului sau. La doi ani dupa moartea lui Dosoftei, in anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Manastirii Secu, iar 24 de ani mai tarziu este numit mitropolit al Moldovei in locul lui Atanasie. In anul 1653 s-a retras la schitul Secu, iar patru ani mai tarziu a trecut la cele vesnice. Varlaam a intemeiat, la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, prima tipografie din Moldova, tiparind aici, in romaneste, trei carti, cea mai cunoscuta fiind "Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice imparatesti si la sfintii mari de pe tot anul", tiparita in anul 1643 cu numele de "Carte romaneasca de invatatura", cunoscuta popular sub denumirea de "Cazania lui Varlaam". A mai tiparit "Sapte Taine ale Bisericii" (1644) si "Raspunsul la Catehismul calvinesc" (1647). Arhimandritul Varlaam a tradus din slavona, impreuna cu cativa ucenici, mai multe lucrari, intre care cea mai importanta este "Scara" Sfantului Ioan Scararul.

marți, februarie 13, 2007

Un istoric israelian: "Evreii au folosit sangele crestinilor"



Un istoric israelian: "Evreii au folosit sangele crestinilor"


-- Un scandal urias zguduie lumea academica, si nu numai, evreiasca si crestina: savantul israelian Ariel Toaff (65 de ani), fostul sef al catedrei de istorie a poporului evreu de la Universitatea Bar Ilan din Israel, a publicat la Roma cartea "Pasque di Sangue" (Pastele sangelui). Specialist in epoca Evului Mediu, profesorul israelian sustine nici mai mult nici mai putin ca grupuri de evrei, ultraortodocsi foloseau sange crestin in diferite ritualuri si mai ales la fabricarea azimei (pasca) de Paste.


Chinuirea lui Simonino. Gravura, sec. 15
O asemenea afirmatie sustinuta de un foarte prestigios istoric evreu avea toate sansele sa aprinda o salbatica polemica, nelipsita de invective si amenintari. Autorul, care se afla in aceste zile in Italia, de frica a coborat in clandestinitate. Insusi tatal sau, Eliahu Toaff, (91 de ani), fostul rabin-sef al evreilor din Roma si unul din conducatorii evreimii europene, siderat de cele scrise de fiul sau, a rupt relatiile cu dansul si nu vrea sa-l mai vada. Acuzatia de omor ritual si folosirea sangelui copiilor crestini la fabricarea azimei de Paste a motivat numeroase pogromuri si acte de vandalism anti-evreiesti in Evul Mediu. Procese de omor ritual au avut loc si la inceputurile timpurilor moderne. Secole de-a randul, comunitatile evreiesti din Europa au fost acuzate de profanarea ostiilor, otravirea fantanilor, provocarea molimelor si de practicarea omorului ritual.
Povestile cu evrei care fura copii crestini, ii ucid si le foloseste sangele la prepararea azimei pascale sau in alte scopuri rituale au dar nastere adesea la adevarate psihoze colective anti-evreiesti. Cea mai veche atestare documentara de acuzare si condamnare a unor evrei pentru delictul de omor ritual dateaza din 1144, la Norwich (Anglia). In secolele XII-XV, scrie profesorul Toaff, astfel de procese, insotite de violente anti-evreiesti, erau uzuale in toata Europa Occidentala. Insusi Papa Inocentiu al IV-lea s-a simtit obligat sa intervina, in 1247, intr-o Bula papala: "Desi Sfanta Scriptura il invata pe evreu "Sa nu ucizi", totusi ei sunt acuzati pe nedrept ca isi impart de Pasti inima unui copil asasinat. Daca se gaseste pe undeva vreun cadavru, li se imputa evreilor omorul. Sunt persecutati pe baza acestor nascociri sau a altora asemanatoare..." "Bula papala nu prea a ajutat la risipirea prejudecatilor, ele au ajuns si in Tarile Romane. O credinta care circula prin Moldova avertiza: "De sarbatorile jidovesti, jidovii nu mananca decat pasca plamadita cu sange de crestin; un copil pe care il fura, il pun intr-un poloboc ale carui doage sunt batute cu piroane, si-l dau tavala ca sa moara copilul, dupa ce i s-a scurs sangele prin intepaturi..." Profesorul Toaff a cercetat in adancime procesul si acuzatiile aduse evreilor pentru uciderea copilului crestin Simonino din targul italienesc Trento, in martie 1475. 16 evrei au fost spanzurati dupa ce au fost chinuiti pana ce au marturisit fapta. Toaff sustine ca din cercetarea documentelor reiese ca o parte din acesti evrei spanzurati erau cu adevarat vinovati. Astfel se redeschide din nou dezbaterea privind una dintre cele mai teribile acuzatii impotriva evreilor Europei: vina de omor ritual, scrie Ofri Ilany, in cotidianul ebraic "Haaretz".Cum a devenit Simonino "Sfant crestin" si cum a fost mazilitPovestea uciderii de catre evreii din Trento a micutului Simonino a devenit o legenda care a circulat intens in lumea medievala si la inceputul Renasterii italiene. Vaticanul l-a proclamat "Sfant al crestinismului", si de acest statut s-a bucurat Simonino pana in anul 1965, cand la al doilea Concav Crestin, a fost anulata acuzatia de "popor deicid" care i-a lovit pe evrei de-a lungul a doua milenii. Odata cu ridicarea vinovatiei de a-l fi rastignit pe Iisus Hristos, Vaticanul a inlaturat si alte acuzatii atribuite evreilor, intre care si acuzatiile de omor ritual. Oficial, Simonino a fost scos din patristica crestina, dar centre catolice ultraortodoxe continua sa venereze sfintenia copilului "ucis de evrei". Autorul cartii "Pastele sangelui", considerat unul dintre cei mai mari specialisti ai Evului Mediu evreiesc, argumenteaza ca anumite grupuri de evrei foloseau sange in diferite ritualuri, asa ca nu toate acuzatiile anti-evreiesti au fost inventate. Toaff subliniaza importanta sangelui in ritualul Pastelui evreiesc.
Unele comunitati evreiesti din nordul Italiei atribuiau sangelui de animale si de om atribute magice, folosit ca leac, afrodisiac sau in ritualuri cabalistice. Sangele mai putea fi folosit la oprirea sangerarii preputului copiilor evrei dupa operatia de circumciziune.Istoricul israelian se astepta ca lucrarea sa va starni furtuna, dar nu banuia ca viata ii va fi amenintata. El se credea aparat de renumele sau in comunitatea stiintifica mondiala. "Am facut o cercetare istorica, fara idei preconcepute", a declarat profesorul Toaff. El nu se astepta sa fie condamnat de Consiliul Rabinic din Italia, din care face parte si propriul sau tata, si sa primeasca un potop de amenintari. Intervievat de cotidianul italian "Corrierre della Serra", Ariel Toaff a declarat: "Cartierul evreiesc din Roma nu mai este un loc sigur pentru mine. Sunt intristat ca l-au folosit pe tatal meu impotriva mea. E un om foarte batran. Incerc sa-l contactez, si mi-e imposibil sa dau de el".
In ziarul italian "La Stampa, autorul cartii "Pastele sangelui" a facut un mic pas inapoi, el nu mai sustine ca toate comunitatile evreiesti italiene ashkenaze foloseau sange la fabricarea azimei pascale: "In cartea mea, care are 400 de pagini, am incercat sa cercetez daca acuzatiile impotriva evreilor privind omorurile rituale si folosirea sangelui crestin la fabricarea azimei pascale erau adevarate. Cercetarile mele dovedesc ca in Evul Mediu, un grup de evrei fundamentalisti nu a respectat interdictia legii evreiesti vechi de milenii, si a folosit sangele la lecuirea bolnavilor. E vorba despre un singur grup de evrei care a suferit enorm in anii Cruciatelor, si traumatizati au vrut sa se razbune, ceea ce i-a impins ca in unele cazuri sa ucida in ritualuri copii crestini."Nu cred sa existe macar inca un singur istoric care sa fie de acord cu cele scrise de prof. Ariel Toaff", a protestat prof. Israel Iakov Yuval, de la Universitatea Ebraica din Ierusalim. Relatarile lui Toaff sunt supte din deget. Eu nu cunosc vreun ritual evreiesc care poate sa indreptateasca folosirea sangelui crestin. Din cate am auzit, inteleg ca in cercetarea sa profesorul Toaff afirma ca in acuzatiile de omor ritual exista si elemente adevarate. Daca acest lucru e adevarat, as numi aceasta lucrare prima marturie mincinoasa de omor ritual a secolului 21". Liga Anti-Defaimare mondiala a condamnat in termeni foarte severi cartea aparuta, acuzand-o ca da apa la moara antisemitismului.


Tesu SOLOMOVICI

vineri, februarie 09, 2007

Scrisoare athonita

Scrisoare athonita

Monahii athoniţi îşi exprim� profunda lor nelinişte într-o scrisoare deschis� adresat� Comunit�ţii Muntelui Athos (Chinotita). Luând act de cele ce au loc de mulţi ani încoace în dauna Sfintei Ortodoxii, ei întreab� dac� vor fi luate m�surile necesare, îndeamn� la organizarea unei Sinaxe pan-monahale pentru condamnarea ereziilor papismului şi ecumenismului şi cheam� la încetarea pomenirii patriarhului Constantinopolului (in foto, alaturi de PF Teoctist al BOR) şi a tuturor episcopilor care-l încuviinţeaz� pe Patriarh sau r�mân t�cuţi, oriunde s-ar afla. Iat� în cele ce urmeaz� textul integral al acestei foarte importante scrisori:

Decembrie 2006
Sfinţiţilor Egumeni şi Sfinţiţilor Proistameni ai celor Dou�zeci Sfinte M�n�stiri din Sfânta Chinotit� a Sfântului Munte al Athonului


Sfinţiţi Egumeni şi Sfinţiţi P�rinţi, blagosloviţi!

Dorim s� ne ar�tam la aceast� vreme adânca îngrijorare şi tristeţe pentru tot ceea ce se petrece de ani buni cu Sfânta noastr� Ortodoxie: lucruri care nimicesc înv�ţ�turilor Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor P�rinţi şi potrivnice tuturor sfintelor canoane statornicite de Sinoadele Ecumenice şi locale. Ne întreb�m dac� s-a adunat cumva vreun sinod ecumenic care s� desfiinţeze canoanele ce opresc rug�ciunea în comun cu ereticii, sau dac� cumva Papa s-a poc�it şi s-a lep�dat de ereziile Filioque-ului, primatului, infailibilit�ţii, azimilor, focului cur�ţitor [purgatoriul, n.tr.], harului creat, a imaculatei concepţii a Preasfintei N�sc�toare-de-Dumnezeu, şi atâtea altele, ce au fost în marea lor parte osândite şi anatematizate de nenum�rate ori de Sinoadele Ortodoxe şi de toţi Sfinţii P�rinţi.

Cerul s-a mâniat şi Sfinţii P�rinţii s-au prea-întristat v�zând şi auzind cele petrecute în Fanar [1], de praznicul Sfântului Apostol Andrei, pe 30 Noiembrie, anul acesta [2006]: lucruri nemaiîntâlnite şi nemaiauzite în dou� mii de ani de istorie a Bisericii: „Cumplita nesocotire a înv�ţ�turilor P�rinţilor, dispreţuirea predaniilor apostoleşti, aducerea nout�ţilor în biserici de c�tre înnoitorii zilelor noastre”, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare despre nişte întâmpl�ri asem�n�toare din zilele sale.


Toate s-au petrecut, literalmente, cu susul în jos. În loc ca ereticul Pap� s� fie aşezat în spate, aşa cum vedem c� sunt zugr�viţi ereticii în icoanele Sfintelor Sinoade, şi s� fie îndep�rtat de Dumnezeiasca Liturghie, aşa cum cere porunca liturgic� „Uşile, uşile, întru înţelepciune s� lu�m aminte”, noi l-am pus pe un tron înalt, pe care a şezut purtând omoforul; diaconii ortodocşi l-au c�dit, iar Patriarhul a schimbat cu el s�rutarea liturgic� la „S� ne iubim unii pe alţii”; apoi [Papa] a rostit, ca un proestos, „Tat�l nostru”, în vreme ce grupul sfinţiţilor psalţi i-a cântat „Întru mulţi ani” şi un tropar anume alc�tuit de un imnograf athonit – Doamne, miluieşte! – dac�, bineînţeles, acest lucru anunţat de ziarişti este adev�rat [2]; i s-a îng�duit s� dea adun�rii binecuvântarea sa, sau, mai curând, nebunia sa, cum spun sfintele canoane.

Am îng�duit Bisericii lupt�toare de pe p�mânt s� se despart� de Biserica biruitoare a Sfinţilor din ceruri şi s� se uneasc� cu bisericile şi adun�rile viclenilor eretici. Am def�imat toţi sfinţii mucenici şi m�rturisitori ce au luptat pân� la sânge împotriva ereziilor, c�ci ar�t�m lupta, mucenicia şi m�rturisirea lor ca fiind nefolositoare şi f�r� nici un rost. Oare fericiţii P�rinţi ai Sfântului Munte ce au mucenicit sub [Patriarhul Ioan] Vekkos [3] pentru c� nu au vrut s�-l primeasc� şi s�-l pomeneasc� pe Pap� la Liturghie nu plâng, v�zându-ne c� nu numai respingem pilda lor prin t�cerea noastr�, ci facem chiar dimpotriv�? Pentru ce, dar, au mucenicit toţi mucenicii de pân� acum, pentru ce au stat neclintiţi m�rturisitorii în credinţa lor?

Cunoaşteţi, cinstiţi p�rinţi, mai bine decât noi, toate faptele, declaraţiile şi hot�rârile antiortodoxe şi hulitoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale altor întâi-st�t�tori şi episcopi, care propov�duiesc cu glas tare şi v�dit – cu capul descoperit – [4] primirea şi înv�ţ�tura panereziei ecumenismului, cea mai mare erezie ecleziologic� din toate veacurile. Aceast� înv�ţ�tur� eretic� t�g�duieşte unicitatea Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici şi o pune pe acelaşi plan cu ereziile, acceptând c� tainele ereticilor au şi împ�rt�şesc har sfinţitor şi mântuitor. În afar� de recunoaşterea botezului urm�torilor Papei şi lutheranilor, [exist� relat�ri c�] ne împ�rt�şim din acelaşi potir cu monofiziţii şi, de multe ori, şi cu papiştii în Ciclade [5] şi în diaspor�.

Ne-am dat acum seama, cu mare tristeţe, c� ocârmuirea duhovniceasc� a Sfântului Munte din ultimii ani nu a întâmpinat cu t�rie şi b�rb�ţie m�rturisitoare aceste semne v�dite de apostazie, aşa cum au f�cut-o p�rinţii athoniţi de mai demult. Patriarhul a cump�nit r�spunsurile noastre şi, fiindc� au fost f�cute f�r� tragere de inim�, iar de multe ori nici nu au existat, a purces f�r� vreo oprelişte spre unirea cu Papa, care nu s-a poc�it şi st�ruieşte în ereziile sale. Ne-a cump�nit, de asemenea, şi a fost deosebit de bucuros cu prilejul ultimei sale vizite în Sfântul Munte, pentru c� a izbutit s� dea impresia c� a venit s� primeasc� încuviinţarea şi binecuvântarea athoniţilor pentru toate cele ce hot�râse s� le fac� cu Papa, câteva zile mai apoi.

Noi, smeriţii ieromonahi şi monahi, v� m�rturisim c� ne-am smintit de t�cerea şi pasivitatea autorit�ţilor duhovniceşti ale Sfântului Munte, şi, împreun� cu noi, la fel au simţit credincioşii din Grecia şi toţi ortodocşii din lumea întreag�. Toţi aşteapt� s� aud� glasul Sfântului Munte.

De la voi, cei mai înv�ţaţi şi mai înţelepţi decât noi, am înv�ţat c� atunci când credinţa este în primejdie, vom da socoteal� dac� t�cem şi d�m înapoi, dup� cum zice Sfântul Theodor Studitul. Monahul, îndeosebi, nu trebuie s� îng�duie nici cea mai mic� inovaţie în privinţa credinţei, potrivit aceluiaşi Sfânt P�rinte, mare c�l�uzitor şi organizator al vieţii monahale, şi Stareţ al nostru, al tuturor. El nu s-a temut de ameninţ�rile şi prigoanele iconoclaştilor, împ�raţi şi patriarhi, ci chiar în Constantinopol, între zidurile Sfintei şi Marii M�n�stir a Studionului, a organizat o procesiune de mie de monahi purtând f�clii şi ţinând în mâini sfintele icoane ce fuseser� interzise.

Sfinţii Savva cel Sfinţit şi Theodosie Chinovitul, aceşti mari îndrum�tori ai monahilor, au adunat la Ierusalim zece mii de monahi din Palestina, cu mult înainte, şi au sc�pat Ortodoxia de erezia monothelit�.

Cine va sc�pa ast�zi Biserica de panerezia Ecumenismului şi de înşelarea Papismului? Scrisorile de protest trimise din vreme în vreme de Sfânta Chinotit� nu au avut nici un rezultat.

Nu mai e vreme pentru cuvinte. E vremea s� facem ceva.

Noi, neînv�ţaţii şi p�c�toşii, nu vrem s� v� înv�ţ�m pe voi, nici s� ne înf�ţiş�m ca m�rturisitori. Vrem doar s� ne uşur�m conştiinţa de monahi şi de ortodocşi; vrem s�-i cinstim pe sfinţii mucenici şi m�rturisitori, îndeosebi pe cei muceniciţi de Vekkos. Vrem s� cinstim şi s� urm�m purtarea lor, nu s� ne d�m înapoi şi s� punem m�n�stirile şi obştile noastre mai presus de neprih�nirea credinţei, mai presus de Dumnezeu şi de adev�r.

Credem c� dup� atâtea proteste şi cereri scrise şi prin viu grai, dup� atâtea retract�ri, schimb�ri de poziţie şi compromisuri, singurul lucru care îi va bucura pe ortodocşi şi îi va ruşina pe r�u-credincioşi este încetarea pomenirii numelui Patriarhului la slujbe [6], şi nu numai aceasta, ci şi încetarea pomenirii la toate slujbele a numelor tuturor episcopilor care-l încuviinţeaz� pe Patriarh sau r�mân t�cuţi, oriunde s-ar afla.

Adunaţi-v� laolalt�, sfinţiţi P�rinţi, monahi din toate m�n�stirile, schiturile şi chiliile, într-o adunare lupt�toare a-tot-monahal� – fie c� sunteţi în Sfântul Munte, fie în afara sa – şi d�râmaţi stâlpii ereziei, papismului şi ecumenismului. Duceţi lupta cea bun� a credinţei. De nu o veţi face, noi vom alege s� facem cele pl�cute lui Dumnezeu, nu cele pl�cute oamenilor.

Dumnezeu s� ne lumineze pe toţi; Preasfânta N�sc�toare-de-Dumnezeu s� acopere şi s� binecuvinteze Gr�dina ei, şi s� ocroteasc� Biserica Ortodox� de cei ce o defaim� pe Maica Domnului şi de ereticii ce lupt� împotriva Sfinţilor, precum şi de p�storii slabi care las� turma f�r� ocrotire înaintea n�v�lirilor lupilor.

În cele din urm�, cerându-v� blagoslovenia, încheiem cu cinstire,

Ieromonahul Efrem, fost egumen, Stareţ al Schitului Apostolului Andrei [„Serrai”, Sfânta M�n�stire Vatopedi] şi obştea dimpreun� cu mine.
Gheronda Evstratie Ieromonahul, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Pimen Ieromonahul, Sfânta M�n�stire Zografu
Gheronda Vasilie Ieromonahul, Sfânta M�n�stire Zografu
Gheronda Vissarion Ieromonahul, Sfânta M�n�stire Zografu
Nicodim Monahul (Vilalis), Sfânta Chilie „a Întâmpin�rii” din Kapsala
Artemie Monahul, M�n�stirea Marea Lavr�
Ilarion Ieromonahul, M�n�stirea Marea Lavr�
Paisie Monahul, M�n�stirea Marea Lavr�
Savva Monahul, M�n�stirea Marea Lavr�
Hariton Ierodiaconul, M�n�stirea Marea Lavr�
Hariton Monahul, Karulia, M�n�stirea Marea Lavr�
Athanasie Monahul, Karulia, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Vlasie Monahul, Kserokalivo Viglas, M�n�stirea Marea Lavr�
Acachie Monahul, Sfânta Kathisma a Sfintei Treimi (Kir Isaia), M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Isaia Monahul, Chilia Naşterii N�sc�toarei-de-Dumnezeu, M�n�stirea Marea Lavr�
Heruvim Monahul, Sfântul l�caş al Arhanghelilor, M�n�stirea Marea Lavr�
Damaschin Ieromonahul, Chilia Sfintei Treimi din Karies, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Nectarie Monahul, Chilia Sfintei Treimi din Karies, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Theolipt Monahul şi p�rinţii dimpreun� cu dânsul, Chilia Sfântului Înainte-merg�tor, Schitul Sf. Anna, M�n�stirea Marea Lavr�
Gavriil Ieromonahul, Sfânta Chilie a Sf. Gheorghe (Kartunatsion), Sfântul Schit al Sf. Anna, M�n�stirea Marea Lavr�
Ieromonah Hrisostom Kartsonas, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Cosma Monahul, Sfânta Colib� a Sf. Dimitrie, Schitul Sfintei Anna, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Panteleimon Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Panteleimon, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Sofronie Monahul, Sfânta Colib� a Intr�rii N�sc�toarei-de-Dumnezeu, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, M�n�stirea Marea Lavr�
Parthenie Monahul, Sfânta Colib� a Intr�rii N�sc�toarei-de-Dumnezeu, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, M�n�stirea Marea Lavr�
Athanasie Monahul, din Vuleutiria, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Serafim Ieromonahul, Chilia Tuturor Sfinţilor, Schitul Sfintei Anna, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Daniil Monahul, Sfânta Anna, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Gherasim Monahul, Sfânta Colib� a Sf. Gheorghe, Katunakia, M�n�stirea Marea Lavr�
Gheronda Venedict Ieromonahul, Chilia Sf. Constantin şi Elena, M�n�stirea Vatopedi
Paisie Monahul, Chilia Arhanghelilor (Savvaion), Karies, M�n�stirea Hilandar
Siluan Monahul, Sfânta Colib� a Sf. Nicolae, Nea Sketi, M�n�stirea Sf. Pavel
Gavriil Monahul, Chilia Kutlumusiu a Sf. Hristodul
Dosithei Monahul, Kathisma M�n�stirii Kutlumusiu
Gheronda Nectarie Monahul, Sfânta Colib� a Sfintei Treimi, Schit al M�n�stirii Kutlumusiu
Paisie Monahul, Chilia Sfintei Varvara, M�n�stirea Kutlumusiu
Gheronda Moisi Monahul, Chilia Sf. Ioan Gur�-de-Aur, Schitul Sf. Panteleimon, M�n�stirea Kutlumusiu
Gheronda Avraam Ieromonahul, Sfânta Colib� a Sf. Gherasim Kefalinias, Schitul Sf. Panteleimon, M�n�stirea Kutlumusiu
Gheronda Spiridon Monahul, Chilia Sf. Nicolae, M�n�stirea Kutlumusiu
Theodul Monahul, fost la M�n�stirea Kutlumusiu
Gheronda Hrisostom Ieromonahul, Chilia Sf. Spiridon din Kerkira, M�n�stirea Kutlumusiu
Ilarion Monahul, Sfântul l�caş al M�n�stirii Dohiariu (regiunea Platon)
Gheronda Nicodim Monahul, Chilia Sf. Nectarie Kapsala, M�n�stirea Pantokrator
Gavriil Ieromonahul, Chilia Maicii Domnului „Degrab ascult�toarea”, M�n�stirea Pantokrator
Isaac Monahul, Chilia Naşterii Maicii Domnului, Kapsala, M�n�stirea Pantokrator
Gheronda Athanasie Monahul, Chilia Sf. Athanasie, M�n�stirea Pantokrator
Gheronda Meletie Monahul, Naşterea N�sc�toarei-de-Dumnezey, Kapsala, M�n�stirea Pantokrator
Gheronda Grigorie Monahul, Chilia Sf. Nicolae, Kapsala, M�n�stirea Patokrator
Gheronda Onufrie Monahul, Chilia Adormirii N�sc�toarei-de-Dumnezeu, Karies
Gheronda Nicolae Monahul, Chilia Sf. Dimitrie, Karies
Ieromonahul Gavriil, Chilia SfinĹŁilor Arhangheli (Komvologas), Karies

Adunarea de isc�lituri continu�.

[Nota tr.: Aceast� scrisoare are o mare însemn�tate pentru Biserica lui Hristos în aceste vremuri cumplit de grele. Prin aceasta scrisoare, athoniţii ne spun c� a venit vremea s� ne m�rturisim deschis credinţa, spre a ap�ra înv�ţ�tura despre Una, Sfânt�, Soborniceasc� şi Apostoleasc� Biseric�. Toţi creştinii ortodocşi au r�spunderea de a p�stra şi a r�spândi Sfânta Ortodoxie.

Cele dou�zeci de m�n�stiri conduc�toare ale Muntelui Athos sunt, în ordinea întâiet�ţii, Marea Lavr� (prima întemeiat�), apoi Vatopedi, Iviron, Dionisiou, Pantokrator, Zografu, Karakallu, Simonos Petras, Stavronikita, Grigoriu, Panteleimon, Hilandar, Kutlumusiu, Xeropotamu, Dohiariu, Filotheu, Sfântul Pavel, Xenofont, Esfigmenu, Kostamonitu. Fiecare dintre ele este o chinovie ce se auto-guverneaz�, nesupunându-se nici unei autorit�ţi ecleziastice. Chiar şi puterea Patriarhului Ecumenic este limitat� în ce priveşte problemele duhovniceşti. Din cele dou�zeci de m�n�stiri, şaptesprezece sunt greceşti, una sârbeasc�, una ruseasc� şi una bulg�reasc�. Ele ocârmuiesc Sfântul Munte printr-un organism numit Sfânta Chinotit�.

Sfânta Chinotit� este organismul legiuitor al Sfântului Munte, fiind alc�tuit din reprezentanţi şi egumeni ai celor dou�zeci de m�n�stiri conduc�toare. Sfânta Chinotit� se reuneşte în Karies, şi este prezidat� de un protos (întâi-st�t�tor).

„Chilioţii” sunt acei monahi care în loc s� vieţuiasc� într-una din marile obşti monahale (aşa cum sunt m�n�stirile şi schiturile), au primit blagoslovenie s� îşi lucreze mântuirea în mici „familii” de monahi ce locuiesc într-o cas� izolat� numit� „chilie”. Fiecare chilie este un metoc al uneia din cele dou�zeci de m�n�stiri. [nota editorului american].

Originalul în greac� poate fi consultat aici: www.agioros.com iar în englez� aici: esphigmenou.com De asemenea textul în englez� îns� cu note ad�ugite poate fi consultat aici: synodinresistance.org

NOTE:
[1] Cartier din Istanbul în care se g�seşte reşedinţa Patriarhiei Constantinopolului
[2] Înregistr�rile video se pot consulta chiar pe pagina oficial� a Patriarhiei de Constantinopol: www.ecupatriarchate.org
[3] Despre cele întâmplate atunci, a se citi romfest.org/rost/iul2004/muntele_athos.shtml
[4] Aşa dup� cum se arat� în Canonul 15 al Sinodului I-II din 861, care stabileşte ca dreptcredincioşii clerici sau mireni s� se separe întrerupând comuniunea cu aceştia.
[5] Insule din Marea Egee, Grecia.
[6] Precum face şi M�n�stirea Esfigmenu aflat� sub prigoana Patriarhului de Constantiopolului şi a guvernul Greciei