Sacré-Coeur devine monument istoric

După mulţi ani de controverse între francezii ultracatolici şi cei anticlericali, printr-o decizie a Consiliului Primăriei din Paris, Bazilica Sacré-Coeur, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice franceze, va fi clasată ca monument istoric, informează AFP. Construit între anii 1875 și 1923 în vârful colinei Montmartre din nordul capitalei Franţei, acest edificiu din piatră albă în stil romano-bizantin, înalt de 85 de metri, atrage aproape 11 milioane de vizitatori în fiecare an, potrivit rectorului său, părintele Stéphane Esclef.

Istoria acestui sanctuar dedicat Inimii Sfinte a lui Iisus, proprietate a Primăriei din Paris, este sensibilă. Proiectul a fost lansat după Comuna din Paris (martie 1871 - mai 1871), un episod insurecţional deosebit de sângeros, care a început odată cu capturarea tunurilor aflate în Montmartre. De atunci, edificiul a fost asociat cu „ordinea morală” represivă din epocă. Monumentul, care a avut nevoie de mult timp pentru a fi construit, a devenit cu regularitate obiectul unor controverse între politicieni şi istorici.

Clasarea ca monument istoric permite ca eventualele lucrări viitoare să fie achitate „până la 40% din buget” de Direcţia regională pentru chestiuni culturale. „Deşi istoria sa a fost agitată, nu putem să rămânem cu o viziune paseistă asupra lucrurilor, trebuie să mergem înainte şi să vedem că acest loc este acum unul emblematic”, a subliniat părintele Stéphane Esclef.

Noul statut al bazilicii pariziene reprezintă totodată o decizie binevenită, în condiţiile în care Primăria arondismentului XVIII din Paris militează pentru a include Colina Montmartre în patrim. 

POVESTIRE DIN MUNTELE ATHOS. CĂLUGĂRUL CARE A VĂZUT RĂZBOIUL

„Barca ne lasă în micul port al Mănăstirii Sf. Pavel din Athos. E-atâta pace aici, pe cât război e-n lumea de afară. În mai puțin de 2 minute, o bătrânică de Toyota 4X4, coborâtă din munte, se oprește în dreptul nostru.

„Bine-ați venit, fraților!” ne întâmpină cu voce blândă, înveșmântat în rasă de monah și scufie neagră, Părintele Gamaliel. Umplem portbagajul cu valizele pline de aparatura pentru podcast, ne îndesăm și noi în mașină, călugărul trage frâna de mână și pornim călătoria prin Munte. Călătoria, nu drumul.

Drumul e abrupt, șerpuit, înfundat, mașina tremură și huruie. Dar călătoria spre chilia din Schitul Lacu e duioasă și blajină. Iar călătoria e mai importantă decât drumul. E blajină precum poveștile Sfinților Athosului pe care Părintele Gamaliel începe să ni le spună. Și duioasă asemeni vocii călugărului. Mașina se rupe din toate încheieturile prin sălbăticia Muntelui.

Dar drumul nu-i greu când știi că e mai importantă călătoria. E-atâta pace aici, pe cât război e-n lumea de unde venim. Ne vorbește Părintele Gamaliel despre simplitatea sfinților, despre cum cuvioșenia începe cu duioșenia, despre lucrurile simple și trăirea curată pe care noi le vedem miracole. Și, din cuvios în cuvios, bunul Gamaliel se oprește la o întâmplare cu Bătrânul Evmenie, un sfânt ascuns al Athenei, relatată de Mitropolitul Neofit de Corfu într-o carte apărută în Grecia în 2016.

Seara, la chilie, după slujbă, Părintele îmi înmânează cărticica, tradusă în română în 2020. Și o să reproduc din textul „ÎN UCRAINA”, scris de mitropolit: „O altă experiență cutremurătoare cu Bătrânul Evmenie am avut-o în Ucraina, când am ajuns pe aeroportul din Kiev.

„Relatarea continuă cu mărturia Bătrânului, adormit în 1999: „Am mers toți la Kiev și am făcut rugăciune. Iar eu plângeam mult. Și pe toți ne întărea Părintele Porfirie, care mi-a zis:  Și l-am văzut pe Sfântul Ioan Rusu, care a zis: <<Nu! Trebuie să fie război, căci nu există alt chip prin care să se tămăduiască această lume.>>

„Las mai jos, la primul comentariu, fotografia celor două pagini de carte. Și nicio părere personală. Doar cuvântul unui călugăr român din Athos: „Nu există profeții. Dar există oameni atât de curați încât pot să vadă limpede. Există sfinți.” E atâta pace în Athos, pe cât război e deja în lume.” - a scris Mihai Morar, pe pagina sa de Facebook.