Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

vineri, octombrie 31, 2008

HALLOWEEN-UL, O SARBATOARE DE CARE NU AVEM NEVOIE

HALLOWEEN-UL,
O SARBATOARE DE CARE NU AVEM NEVOIE

Înfierat drept "sărbătoare de import" de către tradiţionalişti, Halloween-ul se bucură de un succes comercial crescut în întreaga Europă. Petrecerile, costumele de groază şi dovlecii sculptaţi câştigă tot mai mult teren şi în România, sărbătoarea fiind promovată din ce în ce mai mult chiar în şcoli şi grădiniţe, ca să nu mai vorbim de comercianţii dornici de profituri fabuloase. Această zi, considerată de adepţii satanismului ca fiind una din cele mai importante dintre sărbători, este văzută de majoritatea dintre noi ca o simplă zi haioasă.
In urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: "Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?", 80% au răspuns: "Aş vrea să omor pe cineva…". Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: "Noi n-am ajuns până aici…", dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge… (Memoriu privitor la fenomenul Halloween, adresat tuturor cadrelor didactice, dar în special directorilor de instituţii şcolare)
CRESTINII NOSTRI mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine's Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow's Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint's Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…
Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, "ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…". Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.
America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.
De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea "Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?", 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : "As vrea sa omor pe cineva…" Acesta este impactul sarbatorii !
Ca si in anii precedenti si in acest an, la noi s-a promovat aceasta sarbatoare: gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).
BISERICA, ADICA NOI, MADULARELE EI VII, NU TREBUIE SA LUAM PARTE LA ACEASTA SARBATOARE DEMONICA.
Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli.
Cred ca părinţii crestini ar trebui să ia atitudine si sa nu accepte participarea copiilor lor la astfel de manifestari, asa ca m-au bucurat câteva luări de poziţi
Sursa:
http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com/2008/10/tu-tii-ce-srbtoreti-de-halloween.html
http://ro.altermedia.info/opinii/halloween-ul-o-sarbatoare-de-care-nu-avem-nevoie_2918.html
http://viatalatara.wordpress.com/2008/10/31/satanistii/
http://dulcecasa.blogspot.com/2008/10/halloween-o-marturie-ortodoxa.html
http://viatalatara.wordpress.com/2008/10/30/helloween/
Cand e vorba de Hristos nu putem face compromisuri, oricat de tentant ar fi.

joi, octombrie 30, 2008

Religiozitatea lui Einstein

Albert Einstein (1879-1955) a fost cel mai important fizician al secolului al XX-lea. Între altele, este şi va rămâne autorul binecunoscutei teorii a relativităţii (1914-1916). Pe de altă parte, aşa cum el însuşi mărturiseşte, face parte din categoria oamenilor „profund religioşi“, lucru confirmat, de altfel, şi de alţi mari oameni de ştiinţă. Întrebarea pe care şi-o mai pun în continuare mulţi admiratori ai săi este însă următoarea: în ce sens a fost el religios?
După cum se ştie, în viziunea sa despre lume, a fost puternic influenţat de filosofia lui Schopenhauer. El se pronunţă nu doar împotriva oricărei „religii a fricii“, ci şi împotriva oricărei „religii morale“, aşa cum apare ea în Vechiul şi în Noul Testament. Dimpotrivă, el este adeptul unei „religiozităţi cosmice“, care nu are nimic în comun cu noţiunile de Dumnezeu conferite de om. În concepţia sa, o asemenea religiozitate se regăseşte chiar în anumiţi psalmi ai lui David, la anumiţi profeţi, dar mai ales în budism. Făcând trimitere la Democrit, Francisc de Assisi şi în special la Spinoza, Einstein vrea să sugereze că „geniile religioase“ ale tuturor timpurilor ar fi promovat o asemenea religiozitate cosmică, fără dogme, Biserică sau ierarhie, o religiozitate care „nu cunoaşte nici un Dumnezeu gândit după tiparele minţii umane“. Răspunzând unei întrebări adresate de un rabin american, dacă crede sau nu în Dumnezeu, Einstein, el însuşi evreu, se declară credincios al „Dumnezeului lui Spinoza“, care se revelează în armonia cosmică, şi nu al unui Dumnezeu preocupat de destinele şi faptele oamenilor.
În viziunea sa, această religiozitate cosmică reprezintă impulsul cel mai nobil spre cercetarea ştiinţifică. Acest lucru a fost valabil atât pentru trecut, amintind de Kepler şi Newton, dar va fi valabil şi pentru viitor. Religia cosmică, subliniază el, este aceea care dă o asemenea forţă. Einstein socoteşte că misiunea artei şi ştiinţei este tocmai aceea de a da şi ţine în viaţă această religiozitate.
Desigur, întrebarea care persistă în continuare şi astăzi este cum se explică un asemenea antagonism între ştiinţă şi religie, un antagonism pe care Einstein, prin „religiozitatea cosmică“, şi-a propus să-l depăşească. Răspunsul său este că ştiinţa operează cu ceea ce se cheamă legea generală a cauzalităţii, bazată pe relaţia cauză-efect, excluzând orice intervenţie divină în istoria lumii. De altfel, crezul său spinozist-determinist îl descoperim în contestarea principiului nondeterminismului susţinut de Werner Heisenberg, el fiind ferm convins că, în lume, nimic nu este produsul hazardului, ca în jocul aruncării zarurilor. „Dumnezeu nu joacă zaruri“, spunea cu ironie Einstein. Max Born şi Pascual Jordan, nondeterminişti şi adepţi ai teoriei „interpretării statistice“ devin, în acest context, „ţinta“ lui Einstein: „Mecanica cuantică“, afirmă el, „este extrem de importantă. Însă o voce interioară îmi spune că nu e drumul lui Iacob. Teoria aduce multe noutăţi, dar nu ne aduce mai aproape de taina celor din vechime. În orice caz, rămân convins că Acela (Dumnezeu, n.n.) nu joacă zaruri. Prin urmare, Einstein a rămas pe mai departe „prizonierul“ filosofiei lui Spinoza, pentru care Dumnezeu se identifică cu natura (Deus sive natura).
Max Born vede lucrurile însă cu totul altfel decât Einstein. El nu contestă în nici un fel principiul nondeterminismului lui Heisenberg şi nici dualitatea particulă-undă a cuantelor de lumină. Dimpotrivă, Born a înţeles din aceasta ceva cu mult mai profund, ceva ce e valabil nu doar pentru domeniul fizicii, ci şi pentru domeniul ştiinţelor naturii în general, şi anume neputinţa noţiunilor limbajului uman de a percepe şi exprima universul şi ceea ce este universal; nece-sitatea a ceea ce Niels Bohr numeşte „complementaritatea“ a două aspecte diferite. Doar astfel pot fi înţelese, într-o relaţie de complementaritate, lumina, energia, materia, dar şi determinismul şi libertatea morală.
Şi totuşi, în această ecuaţie, unde este Dumnezeu? Probabil că este exprimabil doar complementar. Fizicienii susţin că, pe măsură ce pătrund mai adânc în tainele materiei, cu cât înaintează mai mult spre „graniţele“ universului, cu atât mai puţin se pot exprima în cuvinte şi formule abstracte. Foarte convingător în această privinţă se exprimă fizicianul Werner Heisenberg, cu ocazia primirii premiului Guardini, în cuvântul său ţinut în faţa Academiei Catolice din Bayern (23 martie 1973): „În sfârşit, reuşim să înţelegem această lume, prezentând structurile ei organizatorice în forme matematice; însă, atunci când vrem să vorbim despre ea, trebuie să ne mulţumim cu imagini şi analogii, la fel cum se întâmplă în limbajul religios“.
În viziunea lui Einstein, teologia existenţialistă a neglijat nespus de mult „religiozitatea cosmică“. Credinţa în Dumnezeu nu are de-a face doar cu existenţa umană şi cu istoria ei, ci şi cu universul şi istoria sa. Ea are o dimensiune cosmică. De aici şi mult discutata complementaritate sau necomplementaritate între „Dumnezeul“ lui Einstein şi Cel din Sfânta Scriptură.

sâmbătă, octombrie 25, 2008

Minunatii "banditi" din inchisorile comunistilor

Minunatii "banditi" din inchisorile comunistilor

- Primul cuvant pe care l-am auzit dupa doi ani de arest a fost cuvantul bandit. Ei bine, bandit, cuvantul acesta, a mers, mai, pana-n ziua de azi. Asa s-a mostenit pe la Aiud, pe la Gherla, prin Mina, peste tot - bandit, bandit - nu mai aveau alt nume decat bandit. Mai, da' ce-am furat noi? Ce-oi fi furat, nu stiu. Dupa ce ca ti se facea o parodie de judecata si plecai la condamnarea cea mai usoara de la 5 pana la 25 de ani munca silnica, mai si luau in deradere condamnarile acestor baieti tineri, ca toti erau intre 18-20 de ani, rari care erau de 25-27-30 de ani.
Tristi, abatuti - se gandea fiecare la amarul lui si venea o caralie si te-ntreba: Ei, cati ani ai, mai, cati ani ai? Unul spunea 5, altul 8, altul spunea 10 sau 15, depinde - si la fiecare completau ei: Ei, pai 5 ani ii trece si cocosul cu boabe de la vecini.
Sau altul: Cat ti-o dat, mai? 15 ani? Ehe, putin, mai baiete, putin; pai, daca eram in locul la aistia, ce va faceam eu voua, mai banditilor!
Ce uimiti ramaneau bietii oameni, de pilda in Mina, cand au luat contact cu noi gardienii, paza asta pe care au indoctrinat-o (Vedeti ca aveti de-a face cu cei mai periculosi oameni, sa stati bine cu privirea la ei si la distanta, cu sapca pe ochi si feriti-va, ca sunt cei mai mari criminali! - asa li se spunea) si vedeau in noi oameni linistiti!
Sa pui tu mana pe baros de 15 kg., perforator - nici nu stiam ce e acela. Dar cu ministrul Minelor si Petrolului, care era si el condamnat la 20 de ani, am facut instructaj de doua saptamani la suprafata acolo si mi-a dat indicatii cum sa manui instrumentele de lucru.
Aici am luat contact cu niste maistri, iar gardienii stateau cu ochii pe noi. Parinte, adu ciocanul! Parinte, adu cutare! Domn'profesor, adu-mi fierastraul! Cand au auzit ei si parinti si profesori si invatatori, ziceau caraliii intre ei: Mai, ce ne-au spus noua astia si ce intalnim noi aici!
Si, tot asa cum va spun, banditi si banditi - vreo luna. Dar, cand au vazut care este atitudinea si starea noastra de lucru, apoi nu numai ca se asezau pe-o piatra frumos sa stea acolo sa citeasca ceva sau sa motaie (fereasca Dumnezeu sa-i fi prins administratia in puscarie ca ei stau asa), dar mai intrau si in discutie cu noi. Mai ales cand s-a intamplat un accident cu un gardian.
Mergea prin galerie si sunt abatajele astea care vin mereu de sus si se-ncarca pe linia principala. Si, cand trecea el pe acolo, se opreste in fata unui abataj, dar astia dau drumul la prima roaba cu minereu si un bolovan mare l-a lovit in cascheta si l-a lasat acolo: la distanta de 5-6 m, cand vine minereul, vede o mogaldeata acolo: Mai, ce-o fi?
Opreste... Militianul se zbatea in lac de sange cu capul spart, crapat. Ne-am dus repede, in sfarsit, la putul de extractie.
Era acolo comandantul lor - un plutonier major - si a venit la fata locului. Acum era chestiunea nu cumva sa-l fi omorat noi. Noi l-am adus si l-am transportat repede si l-am scos la suprafata. Ei bine. cand au vazut ei treaba asta, s-au convins cu adevarat ca n-avem nici in clin nici in maneca cu crimele si urgiile care le implantasera astia. Dupa treaba asta s-au apropiat tot mai mult, unii sa mai puna cate-o intrebare, dar in cateva zile i-a schimbat pe toti, cand au vazut ca si-au pierdut propaganda. Si au venit altii, cu alte minciuni... Cum creeaza ei un fals, mitul acesta al distrugerii raului!-Parinte, care este motivul pentru care securitatea aplica acest sistem?
- Acest sistem l-au aplicat pentru ca aveau foarte mare nevoie de munca, de robotismul acesta al lor, spre exemplu in Delta Dunarii. Mai mult decat atat. Ei aveau sute de functionari, plus securitatea, care era, in sfarsit, in numar foarte mare si au cautat ca aceasta industrie a puscariei sa se mentina si sa aiba tot angrenajul acesta de se-curisti - sa aiba salarii, sa aiba posturi si in felul acesta ei s-au mentinut.
Pai, orasul Aiud, de pilda, orasul Gherla, orasul Pitesti, - aproape majoritatea din acesti oameni erau in slujba lor, direct sau indirect. Pai, iti imaginezi, sotia unui caraliu, copiii unui caraliu, ofiteri superiori, inferiori, pana la ultimul subofiter erau la o plata enorma, niste avantaje enorme. Statiune balneara pentru membrii de partid, magazine speciale pentru membrii de partid, literatura, gazetarie, ziare pentru membrii de partid, haine, imbracaminte, echipament, sarbatorile Craciunului, Anul nou, Primavara (ei nu spuneau Pasti), 1 Mai, 9 Mai - pentru membrii de partid.
Luau legatura acum cu Occidentul, cu Politia Americana, incat nu mai purtau bastile acelea pe ei si vestoane, pantaloni, bocanci. Nu, acum s-a pus politia la pantofi, pantaloni la dunga, vestoane elegante, cu stilouri la butoniera si nici nu stia numele cum sa-l scrie. De pilda, in mina, cand treceam cu roaba pe langa caraliul care tinea ziarul in mana, trageam cu ochiul sa mai vad un titlu, dar vedeam greu, ca era ziarul tinut invers. Si unde mai pui ca nici ceasul nu stia cat ii.
Intreba pe celalalt de dincolo: Tovarase, cat ii ceasul? Celalalt raspundea: Ceasul (era o treaba si asta, sa nu auda banditii cat ii ora, mare taina), limba cea mai mare este la 2, cea scurta la 12. Cifrele le stiau.
-Ce legatura era intre detinuti?
-Era o legatura foarte stransa, din moment ce, dupa eliberare, nu ma simteam deloc bine cand nu vedeam turma asta mare de 1.200 de oameni, sa plecam la munca dimineata, sa facem apel acolo, sa ne intretinem intre noi, sa facem o rugaciune impreuna, sa avem un schimb de pareri acolo, ca sa-ti mai spuna pasurile... Abia dupa 15 ani ni s-a ingaduit sa primim cate o carte postala in cateva cuvinte scrise: "Suntem bine, asteptam sa te vedem" si nimic mai mult. Ne dadea si noua o hartie, cate o carte postala, unde era pusa pe colt stampila MAI-ului si-ti spunea: Vezi, banditule, sa nu scrii acolo verzi si uscate. Atat: Sunt bine, astept sa ne vedem si... sanatate.
-Si unde ati trimis-o, Parinte?
-Am trimis-o mamei, cui s-o trimit? Nu stiam daca mai traieste mama. Ea s-a imbolnavit indata dupa arestarea mea. Auzise ca eu am murit. Si, dupa 13 ani, cand am gasit-o, nu m-a mai recunoscut. M-a luat drept un nepot, nicidecum eu. Era bolnava, nu mai avea memoria deplina. Si asa s-a stins mama, fara ca ea sa fie convinsa ca eu m-am mai reintors in viata in casa parinteasca. Am fost pomenit la morti. Dar sa stiti ca mi-a mers foarte bine. De altfel, si povestesc unele mame care vin aici indurerate ca le-a plecat copilul de acum sapte-opt ani prin tari straine si nu mai stiu nimic de el. Ma-ntreaba ce sa faca: Sa-i pomeneasca la morti sau la vii? Nu, dragii mei, le spun, puneti-l la morti, ca nu-i nici o deosebire intre mort si viu.
Se dezleaga si la morti, si la vii, tot pentru iertarea pacatelor. Asa ca eu, cand ma pomenea mama, cand facea cate un parastas, imi mergea mai bine. In puscarie o visam pe mama cand eram in momentele cele mai grele si anevoioase. Si stiam sigur ca incepe un alt regim, de destindere. Si, intr-adevar, se schimba total. Iar regimul era dupa cum strigau occidentalii. Si, cand venea un regim mai bun, te mai scoteau cinci minute la aer. In cinci minute n-aveai timp nici sa te adaptezi cu lumina.
Te-ntepa lumina. Parca-ti dadea ace. Si nu mai stiai si stateai pe loc asa. Ei, nepricepand starea noastra, te-mpingeau din spate intr-un tarc, acolo. O singura data in puscarie n-am stiut data Pastelui. Aflam tot de la ei. Prin caraliii care aveau pachetelul lor de mancare pus de acasa, in care erau si oua rosii. Intr-o dimineata, iesind noi afara (dar asta cu vreo doua saptamani de la Pasti) a uitat caraliul sa-si stranga resturile de la pachet. Si eu am tras cu ochiul cand am trecut prin centru. N-aveai voie sa-ti ridici ochii.
Cum ieseai din celula, capu-n pamant, mainile la spate si asa mergeai. Am tinut asa in mine, iar cand am intrat in celula le-am spus: Mai baieti, sa stiti ca a fost Pastile! Caraliul a mancat oua rosii. Mai tarziu s-a aflat mana Sf. Ioan Damaschin. Si faceam calendaristica pe falangele Sfantului, incepand de la degetul mic pana la degetul mare si aflam exact data Pastelui. Si asa faceam exercitii in celula incat stiam pascalia dumnezeieste. Era un calcul precis. Acesta si alfabetul morse ne-au ajutat foarte mult. De aceea va spun sa invatati pe de rost Ceasurile si cele Sapte Laude. Erau unii care stiau Noul Testament pe de rost, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsa. Ca numai asa s-a putut mentine viata in incordarile si mizeriile si chinurile acelea.
De asemenea, psalmii sau poeziile lui Radu Gyr, Crainic si Voiculescu. Acestea toate au fost fortele de mentinere si aproape de sfintenie a miilor de tineret ale caror oseminte se gasesc asa frumos pastrate in aceste mari locasuri dumnezeiesti: puscariile Aiud, Gherla si celelalte.
- Cine v-a impresionat cel mai mult in inchisoare?
- Nu s-au remarcat numai oamenii acestia de inalta cultura si talent. Au fost oameni foarte mici, dar foarte mari, oameni care erau de o demnitate si un prestigiu autentic. De pilda, taranul macedonean din Dobrogea, care a murit ca cel mai inalt erou in fata anchetelor bolsevice. Voiau sa adune cat mai multi puscariasi. Pai, erau prin Galati, Bacau, Iasi, Botosani, Suceava, Ardeal inchisori pe care, incepand cu Antonescu, le-au desavarsit comunistii. Era o mare pierdere pentru ei sa desfiinteze inchisorile. Au facut aceste arestari in masa ca s-arate Moscovei, sa arate lumii oarecum vigilenta lor. Daca purtai o sapca, un cozoroc mai prelungit in fata, gata: Aa, tu esti fascist! Te lua frumos si luai cinci ani, cel putin. Daca unul avea un palton mai deschis, de primavara, asa, un vernil, te lua la puricat... ce neamuri ai, daca ai cumva rude prin puscarie, condamnati...
Si, vrand-nevrand te incadra in sumanele lor negre. Si toate acestea doar pentru a avea un prestigiu cat mai mare in fata Moscovei si sa-si poata justifica activitatea lor si pentru intretinerea acestei atmosfere de teroare din tara.
Parintele Iustin Parvu

vineri, octombrie 10, 2008

Comunicat de presa in legatura cu intrunirea Intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe

Comunicat de presa in legatura cu intrunirea Intaistatatorilor Bisericilor OrtodoxePatriarhia Ecumenica, in cadrul manifestarilor anului 2008, care dupa cum se stie a fost afierosit Sfantului Apostol Pavel, organizeaza intre 9 - 12 octombrie acest an in Constantinopol intrunirea Intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe din intreaga lume.
La aceasta reuniune si-au anuntat participarea personala patriarhii Teodor al Alexandriei, Ignatie al Antiohiei, Teofil al Ierusalimului, Alexei al Moscovei, precum si arhiepiscopii Hrisostom al Ciprului, Ieronim al Atenei si intregii Grecii, Atanasie al Tiranei si intregii Ablanii, Hristofor al Cehiei si Slovaciei, Leon al Finlandei si mitropolitul Stefan al Tallinului si intregii Estonii.
Bisericile Serbiei, Romaniei, Bulgariei, Georgiei si Poloniei vor fi reprezentate prin delegatii arhieresti. Lucrarile intrunirii vor incepe in data de 10 octombrie a.c. in catedrala patriarhala "Sfantul Gheorghe" din Fanar, in timp ce incheierea lor va avea loc in urmatoarea zi, 11 octombrie.
Cu aceasta ocazie, Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe vor emite un Mesaj care se va face cunoscut duminica, 12 octombrie, in timpul Sfintei Liturghii, pe care o vor savarsi in catedrala patriarhala toti Intaistatatorii acestor Biserici sub protia Sanctitatii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
In cadrul manifestarilor dedicate anului Sfantului Apostol Pavel organizat este in aceasta perioada in Fanar un simpozion biblic international la care vor participa atat Intaistatatorii si delegatiile ce reprezinta celelalte Biserici Ortodoxe, cat si cercetatori - teologi, biblisti si profesori cu diverse referate stiintifice din intreaga lume.
In seara zilei de 12 octombrie, cu o cursa charter a liniilor aeriene turce, va incepe periplul - pelerinaj al tuturor celor prezenti prin orasele pe care le-a strabatut Sfantul Apostol Pavel si care se afla in responsabilitatea canonica a Patriarhiei Ecumenice, precum: Efes, Antalia, Pergam, Lindo (Rhodos) si Kalous Limenas (Creta).
Pe data de 16 octombrie a.c., va avea loc in Iraclio (capitala insulei Creta) incheierea lucrarilor simpozionului biblic, dupa care cu aceeasi aero0nava va avea loc intoarcere in Constantinopol.
Traditia intrunirii Intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe a fost inaugurata de catre Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu imediat dupa alegerea sa, pentru a se crea si prin aceasta modalitate posibilitatea intaririi unitatii Bisericilor Ortodoxe, dar si a conlucrarii dintre Bisericile locale pe teme de interes de maxima actualitate. Dupa cum se cunoaste, reuniuni similare ale Intaistatatorilor au avut loc in anii: 1992 (Fanar), 1995 (Patmos), 1998 (Sofia), 2000 (Ierusalim-Constantinopol-Niceea Bitiniei), 20005 (Fanar).

Comunicat dat in Patriarhia Ecumenica, 7 octombrie 2008
Secretariatul Sfantului si Marelui Sinod Al Patriarhiei Ecumenice (www.ec-patr.org)(trad. Stefan Toma)
Delegatia Bisericii Ortodoxe Romane va fi condusa de Inaltpreasfintia Sa Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si mitropolitul Ardealului, din ea mai facand parte: Inaltpreasfintitul Nifon, Arhiepiscopul Targovistei, Preasfintitul Ciprian Campineanul, Episcop Vicar Patriarhal si Pr. Conf. Dr. Ionut Moldoveanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Patriarhul Justinian" din Capitala