Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

joi, noiembrie 12, 2015

Copacii din NIMIC! Cea mai mare MINUNE a zilelor noastre ce nu poate fi explicată de STIINȚĂ!

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuţa aşezare din Arcadia, este cunoscută lumii întregi pentru „miraculoasa bisericuţă” a Sfintei Teodora de Peloponez. 
Biserica Sfanta Teodora din Peloponez – biserica din care au crescut copaci 
Această sfântă a vieţuit în secolul al XI-lea, în vremea măreţului Bizanţ. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor. 

Teodora nu a supravieţuit luptei. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: „Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”
Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a şi adormit în Domnul sfânta. Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.
Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.

Astăzi, pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă. Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.
Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată.
Se întâmplă adesea ca Sfânta Teodora de Peloponez să fie confundată cu Sfânta Teodora din Alexandria, care îmbrăcându-se în haine de bărbat a intrat şi s-a nevoit într-o mânăstire de călugări. Şi-a luat numele de Teodor. O femeie l-a acuzat pe „Teodor” că a lăsat-o însărcinată, iar sfânta a tăcut, pentru a nu crea sminteală. Pentru mai multe, să citiţi viaţa Sfintei Teodora din Alexandria.
Ce spun oamenii de ştiinţă despre minunea din Vasta?
În anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de „Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetători de la Universitatea din Patras au venit special pentru „a studia” minunea. Bisericuţa se află atât în purtarea de grijă a Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională.
Minunea este evidentă: rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte. Acoperişul are o grosime de doar câţiva centimetri, pereţii sunt şi ei din piatră, fără crăpături sau găuri. Rădăcinile nu se văd nici în interior, nici în afară. Datorită acestora, micuţa clădire se află sub o imensă presiune, în timp fiind necesare unele restaurări, dar minore, şi mai ales din cauza curiozităţii unora lipsiţi de experienţă, care au încercat „să înţeleagă” misterul. Intervenţiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, însă mult prea puţin.
S-a hotărât să se facă un test cu ultrasunete, pereţii urmând a fi analizaţi bucăţică cu bucăţică. Rezultatul cercetărilor a oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurării în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin firişoarele de spaţiu rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanentă tensiune, iar clădirea a devenit „un corp viu”.
Mărturiile arheologilor rămân însă şi ele la aceeaşi concluzie: aceasta este o minune, unică în lume şi încă inexplicabilă, cum rădăcinile au putut urma această cale şi cum bisericuţa şi acoperişul sunt neatinse.
Loukas Constantin, geolog: „Nu există explicaţie din partea geologiei. Este vorba de o minune continuă” (1987).
Gheorghe Raptis, silvicultor: „Întregul fenomen depăşeşte orice explicaţie logică, firească şi ştiinţifică a omului” (1992).
Elefterie Beligiannis, inginer: „De vreme ce vânturile care suflă acolo au puterea să dezrădăcineze arbori, se înţelege clar cu ce mare putere apasă cei 17 copaci asupra acoperişului” (1986). Elena Stavrogiannis, arhitectă: „Fenomen inexplicabil ştiinţific. Puterea greutăţii şi a vânturilor ar fi trebuit ca, datorită poziţiei bisericuţei, dar şi datorită construcţiei provizorii a acesteia, şi ţinând seama şi de vechimea ei, să ducă la distrugerea sa. Însă ea a rămas în picioare de atâtea secole, fără stricăciuni serioase” (1993).
Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: „Întreaga creştere, existenţa şi viaţa a copacilor de pe acoperişul bisericuţei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeşte, depăşeşte orice raţiune şi explicare firească a omului. Aceasta arată o însuşire rară: intervenţia lui Dumnezeu pentru făptura Lui, săvârşirea minunii.”
Makrigiannis, geolog: „Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nici o rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece” (1993).

miercuri, noiembrie 11, 2015

Sotia a ars cina. Reactia sotului a fost absolut emotionanta!

Într-o seară când soțul unei femei vine de la muncă, găseşte soția şi fata la bucătărie.
După ce a făcut un duş, se aşează la masă.
Soția ca de obicei, îi pune ceva de mâncare într-o farfurie. Dar de data asta i-a pus două turte arse.
Soțul fără a schița vreun gest, ia ceva unt şi gem, pune pe turte şi le mănâncă.
Înainte de culcare, fetița lor se duce la tatăl ei şi-l întreabă: Tati dar cum se face că ai mâncat turtele alea arse fără să reproşezi nimic la mami?
Tatăl o ia pe brațe, şi cu o voce calmă răspunde. Mami la fel ca şi mine a lucrat mult astăzi iar probabil din cauza oboselii nu a mai realizat faptul că turtele se ard. Fetița a rămas pe gânduri, dar şi-a luat noapte bună de la tatăl ei şi s-a retras în camera ei pentru somn.
În urmă tatăl se duce la soție şi-i mulțumeşte frumos pentru cina din seara aia. Mirată ea (pentru că asta a fost prima dată când i se întâmplase aşa ceva) îl întreabă….dar chiar ți-a plăcut?
El fără ezitare îi spune: ORICE LUCRU FĂCUT DE TINE VINE DIN IUBIRE, IAR EU APRECIEZ TOTUL LA ADEVĂRATA VALOARE. IAR DACĂ CÂTEODATĂ MAI GREŞEŞTI CEVA, E TIMPUL MEU SĂ ARĂT CĂ ŞI EU TE IUBESC LA FEL DE MULT.
MORALA:
ACOLO UNDE E IUBIRE GREŞELILE NU SE MAI VĂD PENTRU CĂ DRAGOSTEA FACE TOATE LUCRURILE PERFECTE, CHIAR ŞI PE ACELEA CE PAR A FI IMPERFECTE.


O lecție de viață pentru tinerii care mai au și bătrâni pe lângă...

Un fiu și-a invitat tatăl bătrân la un restaurant pentru a servi cina. Tatăl, fiind foarte bătrân și slab, în timp ce mânca... scăpa mâncare pe el, pe haine și pe jos. Ceilalți meseni îl priveau cu dezgust, însă fiul era calm.
Dupa ce au terminat de mancat, fiul, care nu era deloc jenat de batranetea tatalui sau, l-a ajutat pe batranel sa se ridice si l-a dus la toaleta pentru a il curata. Dupa ce a sters petele in exces de pe hainele lui, l-a pieptanat si i-a pus ochelarii la ochi. Cand au iesit, toti oamenii din restaurant se uitau la ei in tacere, fara a fi capabili sa inteleaga de ce accepta sa se faca singur de ras.
Fiul a cerut nota de plata, a platit, si-a ajutat tatal sa se ridice de pe scaun si, impreuna, au inceput sa mearga catre iesire. Intre timp, un batran s-a ridicat in picioare si l-a intrebat cu voce tare astfel incat sa auda toti oamenii din restaurant:
“Tinere… nu crezi ca ai lasat ceva in urma?”
Barbatul a raspuns: “Nu, domnule, nu am lasat nimic.”
Batranul din restaurant: “Ba da, ai lasat! Ai lasat o lectie pentru fiecare fiu si o speranta pentru fiecare parinte.”

In acel moment toti cei prezenti si-au plecat capetele de rusine.

luni, noiembrie 02, 2015

Minciuna are picioare scurte. În Suedia sunt 97 de spitale la 4.000 de biserici, în SUA sunt 350.000 de biserici la 5.500 de spitale. România are un spital la 43.000 de locuitori, SUA are 1 la 56.000.

Din păcate, tragedia din Colectiv nu a fost un prilej pentru ca românii să se unească în fața necazurilor. Unii au profitat de ocazie pentru a-și face reclamă propriei ideologii, urmărindu-și scopurile chiar și în astfel de momente grele.
Activiștii seculariști au profitat de morții de la Colectiv pentru a-și promova agresiv ideologia, neratând inclusiv momentul depunerii de lumânări pentru a anunța oamenii că sunt prea multe biserici în România și din această cauză sunt prea puține spitale.
Chiar dacă teoria aceasta a fost demontată, inclusiv de către medici (vezi aici ce spune Vlad Mixich), ea continuă să-și facă apariția în spațiul public.
În acest sens, am consultat situația din două dintre cele mai liberale și considerate progresiste țări ale lumii, Suedia din Europa și Statele Unite ale Americii.
În Suedia, conform recensământului realizat de portalul specializat în informații de prim ajutor, Oturen.se, sunt 97 de spitale. În ceea ce privește bisericile, raportul anual al Bisericii Suedeze arată că această instituție singură, deținea 3384 de biserici. Această cifră nu include și lăcașurile de cult ale celorlate Biserici, între care Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică dar și Islamul.
Conform Comisiei Suedeze pentru susținerea comunităților religioase, organul guvernamental care se ocupă cu finanțarea cultelor, în 2013 erau înregistrați aproape 100.000 de credincioși ortodocși, care au beneficiat de banii executivului suedez, dintre 6.100 de români.
De același tratament au beneficiat și 109000 de penticostali și 106.000 de catolici. În aceste condiții, sursele contactate de ActiveNews afirmă că în Suedia numărul lăcașurilor de cult depășește 4.000. Ca o cifră minimală.
Recenzarea exactă a tuturor lăcașurilor de cult este dificilă din cauza faptului că legea suedeză recunoaște oficial doar Biserica Suedeză, restul cultelor fiind considerate fundații. Chiar și așa, Biserica Suedeză este considerată instituție strategică a statului, iar membrii consiliilor parohiale sunt instruiți cum să acționeze în caz de colaps al instituțiilor centrale.
Luând în considerare doar cifra de 4 000 rezultă un raport de 41 de lăcașuri de cult la 1 spital.
În Statele Unite ale Americii, în SUA, la anul 2013, existau 5.586 de unități spitalicești, în scădere dramatică față de anul 1975, când se înregistrau 7165.
În ceea ce privește lăcașurile de cult, studiul realizat de Institutul Hartford pentru cercetare religioasă în 2011, arată că în SUA sunt aproximativ 350.000. Dintre acestea, 314.000 sunt protestante, 24.000 sunt catolice și ortodoxe. Iar restul aparțin celorlalte religii.
Având în vedere aceste cifre, în SUA există un spital la 62 de lăcașuri de cult.
În ceea ce privește România, datele secretariatului de culte arată că în țara noastră se găsesc 18436 de lăcașuri de cult, ale tuturor religiilor înregistrate de statul român.
Din acestea, 14765 sunt biserici, 359 de capele, 1096 case de rugăciune, 47 de catedrale, 2 episcopii, 2 moschei, 76 de geamii, 286 de mănăstiri și 89 de sinagogi. În cifra de 18436 sunt incluse și bisericile dezafectate, distruse parțial și chiar și o bibliotecă.
În ceea ce privește numărul de spitale, acesta nu este cunoscut, cu exactitate. Un studiu din 2010, publicat de Wall Street Journal, arăta că România are 453 de spitale (dintre care 25 private). De-atunci, însă, s-au mai inaugurat și alte investiții în domeniu, iar în acest an a demarat construcția Institutului Regional de Oncologie la Timișoara.
Luând în considerare cifra din 2010, ignorând noile investiții, rezultă că în România există un spital la 40,6 lăcașe de cult. Adică mai puțin decât în Suedia sau Statele Unite ale Americii.
Dacă luăm în calcule numărul locuitorilor, raportat la numărul de spitale, situația se prezintă astfel:
Statele Unite ale Americii: 1 spital la aproximativ 56.000 de locuitori
Suedia: 1 spital la aproximativ 106.000 de locuitori
România: 1 spital la aproximativ 43.000 de locuitori (conform datelor INS din 2014, în România ar locui 19,6 milioane de oameni).
Sumar:
Statele Unite ale Americii: 1 spital la 62 de lăcașuri de cult ( 5.586 la 350.000) și 56.000 de locuitori
Suedia: 1 spital la 41 lăcașuri de cult ( 92 de spitale la 4.000) și 106.000 de locuitori
România: 1 spital la 40 lăcașuri de cult (453 la 18 436) și 43.000 de locuitori
Bugetul Ministerului Sănătății peste 2015 este 6,8 MILIARDE de lei, iar bugetul tuturor cultelor, în aceeași perioadă este 320 de milioane de lei.
Sursa: http://www.activenews.ro/

“Scandalos” – 18.300 de biserici… și 425 de spitale

„Am scris acest articol într-o seară, la supărare. A doua zi l-am pus în sertar. L-am căutat și l-am găsit acum dintr-un motiv pe care îl voi dezvolta într-un subiect viitor.
Când domnul Cristian Tudor Popescu vorbește la TV duc degetul arătător de la mâna dreaptă la gură și “strig” la cei din casă… șiiit… vreau să aud ce spune… liniște !!!
Admirația mea pentru domnul Cristian Tudor Popescu era la superlativ.
Dar, într-o seară… șiiit… liniște ! și am dus degetul la gură. Și începe domnul Cristian Tudor Popescu să comenteze o statistică; redau din memorie: “Cum e posibil să avem 18.300 de biserici, 4.700 de școli și numai 425 de spitale…” Și dă-i, și dă-i cu B.O.R.-u`, cu catedrala, cu afacerile, cu patriarhul… M-am întristat, gata-gata să cad în deznădejde. (dar deznădejdea este păcat împotriva Duhului Sfânt.)
Domnule Cristian Tudor Popescu ce ați vrea ? 18.300 de spitale și 425 de biserici ? Dacă ar da „boala lu` Calache” în poporul român nu am avea nevoie de atâtea spitale. Imaginați-vă că ar fi atâta popor în spitale câte persoane merg duminica la biserică. Ar însemna că suntem un popor de bolnavi, lipsiți de Dumnezeu, fără nici o speranță !
Aici o pomenesc pe doamna Monica Pop care s-a arătat indignată că în spitalul de oftalmologie din București, unde este directoare, s-a amenajat o capelă și dumneaei nu știa !!! Treceți doamnă mai des pe la spital că uitați ce “nenorocire” se-ntâmplă dacă stați prea mult prin studiouri TV.
Biserici construim de aproape 1000 de ani pe când școli și spitale de vreo 200. D-aia sunt atâtea biserici ! Primele spitale din țara noastră au fost amenajate pe lângă mânăstiri și se numeau “bolnițe.” Mitropolitul Veniamin Costache a înființat primul spital organizat și prima “spițerie” adică farmacie. În aceste bolnițe erau aduși bolnavii netransportabili sau în fază terminală cum am spune noi azi. Primele spitale au fost pe treptele bisericii și acum ne indignăm că se așează o capelă într-un spital unde un om, poate disperat, vrea să se închine.
Biserica “trâmbițează” de vreo două generații despre problema natalității și nimeni nu o ia în seama. Biserica îndeamnă; nu faceți avort și ce răspuns primim ? „Ne-am emancipat”… „Biserica e depășită”.
Școlile se desființează singure că nu mai au elevi.
Când se repară o biserică, încep critici… „cu banii ăia se dădeau atâtea pensii, sau se măreau salariile la medici, sau se utilau atâtea spitale. Uite unde se duc banii noștrii ! trebuia să ne întrebe și pe noi !”
Când se zidește o biserică… „se puteau face atâția kilometri de autostradă sau atâtea școli, sau grădinițe, sau se puteau mări cu 50% salariile profesorilor”. Pentru toate neîmplinirile din țara asta sunt de vină popii… mama lor de popi… cu biserica lor cu tot.
Eu cred că treaba Bisericii și a preoților este să ridice și să repare biserici, iar un preot e dator să-și îngrijească locașul de cult și să-l transmită generațiilor viitoare.
Ministerul învățământului să facă școli, ministerul sănătății să zidească spitale, ministerul transporturilor să asfalteze și să facă autostrăzi, fiecare să-și facă treaba lui acolo unde e pus. Ce vină am eu că-mi repar biserica, unde slujesc de 34 de ani, iar spitalul din orașul Budești aflat la 3 km. a fost închis ?
Biserica a fost și a rămas mama școlilor și spitalelor din țara asta. Treptele bisericii au fost pe rând bănci de școală și paturi pentru bolnavi. Primele tipărituri în limba română s-au făcut de oamenii Bisericii ca diaconul Coresi, Mitropolitul Antim Ivireanul, Ieromonahul Macarie și alții. Datorită Mitropolitului Andrei Șaguna, în Ardeal, la sfârșitul sec. al-XIX-lea, nu era nici o persoană analfabetă, toți știau să-și scrie numele și să citească seara o rugăciune. Nu degeaba Nicolae Iorga a scris Istoria Bisericii Românești identificând neamul românesc cu Biserica Ortodoxă. Spiru Haret, în reforma învățământului de la începutul secolului XX, a trecut patru materii obligatorii; limba română, matematica, istoria și religia.
Zidirea unei biserici a înflorit arhitectura, meșteșugurile, în interiorul bisericilor și mânăstirilor s-a pictat, s-au făcut broderii, sculpturi s-au dezvoltat meserii.
Domnule Cristian Tudor Popescu, aprecierile dumneavoastră la adresa preoților mă întristează și mă neliniștește profund ca slujitor onest al Bisericii (chiar dacă nu vă interesează) și nu vă fac cinste ca intelectual. Chiar dacă cineva nu crede în Dumnezeu, trebuie să accepte ideea că poate exista și dacă nu acceptă nici această rațiune ar trebui să aibă decență față de niște oameni care -zic eu- majoritatea sunt de bună credință. Plecați prin parohiile de țară domnule Cristian Tudor Popescu, luați cunoștință cu problemele Bisericii, frământările preoților și apoi emiteți o opinie.
Cu sinceră părere de rău de acum înainte n-am să mai duc degetul la gură să se facă liniște în casă când veți vorbi, prin telefon, la televizor.”
Preot Paroh Nicolae Trușcă
Parohia Negoiești
sursa crestinortodox.ro