Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

marți, mai 12, 2009

Sfăntul Epifanie, Episcopul Ciprului

Secolele III-IV ale creştinismului sunt marcate de existenţa ereziilor, erezii ce au determinat pe Sfinţii Părinţi, dar şi pe împăraţii creştini să organizeze sinoade ecumenice care aveau ca scop apărarea dreptei credinţe, dar şi lămurirea înţelesurilor dogmatice.
În vremurile acestea tulburi ale creştinismului, în anul 315 se naşte Sfântul Epifanie, aprig luptător împotriva lui Origen. Pentru viaţa sa curată, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul de a face minuni, tămăduind mulţi bolnavi. Bunul Dumnezeu l-a binecuvântat cu 105 ani pe pământ. La sosirea corabiei cu trupul neînsufleţit în Salamina, mulţime de popor l-a aşteptat cu lumânări aprinse.
Trupul său a fost venerat timp de şapte zile, iar mormântul său a rămas până astăzi loc de pelerinaj pentru creştinii din toată lumea.
Sfântul Epifanie vede lumina zilei în ţara Feniciei, în satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis, în Palestina.
Părinţii săi erau evrei şi foarte săraci, îndeletnicirea lor principală fiind munca câmpului. Din pricina faptului că părinţii săi erau sub umbra legii, nu au putut să vadă lumina harului. După ce a murit tatăl său, este adoptat de un învăţător al legii iudaice, pe nume Trifon, care, bogat fiind, pe lângă cunoaşterea Sfintei Scripturi, i-a facilitat să studieze cinci limbi: ebraica, egipteana, siriaca, greaca şi latina, ca să înţeleagă şi mai mult sensul cuvintelor dumnezeieşti.
Primii paşi în credinţă
De mic şi-a manifestat atracţia faţă de Hristos şi de Biserica Lui, fiind fascinat de monahii din pustie. Folosindu-se de învăţăturile lor, îi ia drept pildă şi îmbrăţişează monahismul de tânăr. La moartea tatălui său adoptiv, a moştenit toată averea acestuia, pe care o împarte săracilor. Merge în părţile Egiptului timp de patru ani, unde îl întâlneşte pe Sfântul Ilarion cel Mare, cu care leagă o prietenie duhovnicească, acesta devenind dascălul sufletului său. Viaţa pustnicească l-a ancorat în nevoinţe şi înfrânări. Din Egipt se întoarce în Palestina, iar în satul natal întemeiază o mănăstire al cărei stareţ este timp de 30 de ani.
Convertirea
Momentul transformării sale şi venirea la adevărata credinţă este marcat de vindecarea de către un creştin a rănii sale pricinuite în urma unei căzături de pe asin. Un alt motiv al convertirii sale este acela în care ia parte la o milostenie pe care a făcut-o un creştin, pe nume Lucian, dând haina sa unui sărac. Mărturiseşte că atunci a văzut cum un veşmânt alb s-a coborât din cer şi a stat peste el.
Sfântul Epifanie a întrecut întru toate pe cei de vârsta sa, iar, pentru viaţa sa curată, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul de a face minuni, tămăduind mulţi bolnavi. După ce a intrat în monahism a fost chemat la înalta treaptă a slujirii arhiereşti, timp în care s-a ocupat cu scrierea multor lucrări duhovniceşti şi în care îi învăţa pe toţi credinţa cea dreaptă. Din pricina acestui zel s-au iscat dispute în Biserică, iar de pe urma acestora a suferit însuşi Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost depus şi exilat în anul 403, iar în anul 407 a trecut la cele veşnice.
În anul 382 îl întâlnim pe Sfântul Epifanie într-o călătorie la Roma, alături de Sfântul Ieronim şi Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în faţa papei în problema schismei ce exista în acel moment în Antiohia.
Sfântul Epifanie dăruieşte hrană creştinilor pe care îi păstoreşte
În timp ce era episcop de Constanţia (vechea Salamina) Ciprului, s-a întâmplat o foamete mare peste toată cetatea. Acolo trăia un bogat, pe nume Faustian, care avea multe hambare pline de grâu şi de orz şi care vindea celor care cereau, dar nu mai mult de trei măsuri pentru fiecare. Însă erau oameni care nu îşi permiteau să cumpere, fiind strâmtoare mare. Atunci Episcopul Epifanie i-a cerut lui Faustian hrană oamenilor, spunându-i că datoria lor o va plăti el. Păgân fiind, Faustian l-a luat în râs şi i-a spus să ceară de mâncare Celui Căruia I se roagă. După ce s-a rugat la mormintele unor Sfinţi Mucenici, Epifanie a auzit glas din cer: „Să nu te tulburi!“, iar el a zis: „Ce este, Doamne?“ şi a zis către dânsul: „Mergi în capiştea lui Jupiter şi se vor risipi peceţile uşilor. Şi intrând înăuntru, vei afla aur mult, pe acesta luându-l, cumpără tot grâul şi orzul lui Faustian“. Se spunea că cine se atinge de acest templu a lui Jupiter va muri. Dar Epifanie, cu puterea Domnului, a mers şi a găsit mult aur, cu care a cumpărat toate grânele lui Faustian şi le-a împărţit poporului. Strâmtorarea a venit însă şi peste acest bogat care, zgârcit fiind, nu se îndura să cumpere grâu pentru casa sa. Ajuns la capătul puterilor, a trimis corăbiile să cumpere grâne din altă ţară şi, după ce le-a umplut, la întoarcere s-a pornit o furtună care le-a înecat în mare. Când a văzut cele întâmplate, Faustian a început să blesteme pe Epifanie şi să hulească pe Cel Preaînalt, zicând: „Iată, vrăjitorul şi înşelătorul acesta lucrează cele rele, draci trimiţând nu numai pe uscat, dar şi pe mare şi a oprit să vină în casa mea cele spre slujbă şi folosire. O, ce vânt a adus pe preaînşelătorul acesta?“. Aceste cuvinte erau spuse cu teamă, deoarece începuse să-i fie frică de Sfântul Epifanie. Soţia lui Faustian nu era ca el, căci în ascuns a luat bani şi i-a trimis Sfântului Epifanie, pentru a face milostenie cu ei.
Ultimii ani ai vieţii. Creştinii îşi înmormântează păstorul
Bunul Dumnezeu l-a binecuvântat cu 105 ani pe pământ, iar trecerea sa în rândul drepţilor s-a petrecut în timpul împăratului Arcadie (395-408). La sosirea corabiei cu trupul neînsufleţit în Salamina, mulţime de popor l-a aşteptat cu lumânări aprinse.
Trupul său a fost venerat timp de şapte zile. Mormântul său a rămas până astăzi loc de pelerinaj pentru creştinii din toată lumea. Împreună cu Apostolul Barnaba este patronul spiritual al insulei Cipru, fiind prăznuit pe data de 12 mai.

luni, mai 11, 2009

Sf Epifanie Arhiepiscopul Ciprului-Ocrotitorul spiritual al Prea Sfintitului Parinte Epifanie, Episcopul Buzaului si Vrancei

In fiecare an in ziua de 12 mai Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe Sf Epifanie Arhiepiscopul Ciprului.
Iata ce ne invata sinaxarul zilei: "Marele şi minunatul Epifanie a fost din ţara Feniciei, din ţinutul Elefterapolei. Şi fiind bine crescut în casă, după cum este obiceiul la oamenii săraci şi plugari, el a strălucit cu fapta bună cea către Dumnezeu şi s-a ridicat la înălţimea cea desăvârşită a petrecerii celei binecredincioase. Căci părinţii săi fiind evrei, au rămas în slujba şi în umbra Legii şi n-au putut să vadă lumina harului. Iar el a alergat la credinţa cea adevărată a lui Hristos, aflând o mică pricină. Căci tămăduindu-i un creştin, Cleovie, rana ce pătimise, căzând de pe un asin ce încălecase, atunci sfântul a luat îndoială în cugetul lui şi nu se îngrijea mult de slujba Legii. Şi după aceea aflând pe un oarecare monah, anume Luchian, îl văzu vorbind cu un sărac, care cerea milostenie, căruia i-a dat şi acoperământul său, adică rasa, şi îndată acel Luchian a fost îmbrăcat de sus cu veşmânt alb. Care lucru văzându-l Epifanie, a trecut la credinţa creştinească. Şi a primit sfântul Botez de la episcop. Iar minunile ce a făcut de atunci este cu anevoie a le povesti cineva cu amănuntul. Atât numai trebuie să spunem: că fiind foarte tânăr de vârstă, şi primind credinţa în Hristos, îndată s-a făcut cu cuviinţă monah, şi a întrecut pe toţi cei de vârsta sa, cu răbdarea şi cu trudele cele pustniceşti. Şi ajungând la plinirea arhieriei, după ce făcuse petrecere pustnicească şi mulţime de minuni şi tămăduiri la mulţi bolnavi, în vremea cea de pe urmă după preoţie, a făcut mulţime de scrieri şi a învăţat pe toţi învăţătura drept-măritoare, pentru care a avut multe de suferit din partea ereticilor.
Deci trăind ani o sută cincisprezece ani şi trei luni, precum însuşi el a răspuns către Arcadie împăratul ce-l întrebase, şi-a dat sufletul către Domnul. Însă nu în scaunul său, ci întorcându-se de la Constantinopol la Cipru, eparhia sa, după cum a scris marele Ioan Gură de Aur către dânsul, că adică nu va ajunge la scaunul său, fiindcă din prostimea inimii, şi sfântul acesta se unise cu aceia ce au izgonit pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur; deci a răspuns şi dumnezeiescul Epifanie marelui Hrisostom cum că nici el nu va ajunge să meargă la locul unde îl vor izgoni. Pentru aceasta s-au şi împlinit proorociile amândurora.Si-a dat sufletul in mâinile lui Dumnezeu pe corabie, in ziua de 12 mai 403, dupa ce a lasat cu limba de moarte ucenicilor sai sa pastreze credinta dreapta si sa nu se lase atrasi de bogatie si de bârfa. La sosirea corabiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini îsi astepta pastorul, si l-au însotit cu lacrimi pâna la catedrala sa, unde o mare parte a populatiei Ciprului a venit sa-l venereze timp de 7 zile.
Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul sau a ramas pâna azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al carei patron este, împreuna cu safântul apostol Barnaba."
Astazi si Prea Sfintitul Parintele nostru Epifanie, Episcopul Buzaului si Vrancei, isi praznuieste ziua onomastica.
PS Sa s-a nascut in localitatea Malini, judetul Suceava, la data de 14 decembrie 1932. In perioada 1948 - 1950 a fost frate la Manastirea Rasca, iar in anul 1953 a fost tuns in monahism la Manastirea Neamt. A urmat cursurile Seminariilor Teologice de la Manastirea Neamt si Curtea de Arges, si a studiat apoi la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti si la Academia teologica din Sofia. A urmat cursuri de doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucuresti si la Academia duhovniceasca din Moscova - Zagorsk. A fost hirotonit arhiereu si instalat ca episcop vicar al Tomisului si Dunarii de Jos la 9 noiembrie 1975, iar la 25 aprilie 1982 a fost ales episcop al Eparhiei Buzaului. In calitate de episcop al Buzaului, PS Epifanie a initiat: reinfiintarea, in 1990, a Scolii de cantareti bisericesti de la Buzau; infiintarea a doua Seminarii Teologice monahale; ample lucrari de consolidare si de reparatii, cu restaurarea picturii la vechea Catedrala episcopala 'Adormirea Maicii Domnului' din Buzau, construirea noii catedrale episcopale,ctitorirea complexului de invatamant teologic monahal de la Manastirea Ratesti; infiintarea sau reinfiintarea a 28 de asezaminte monahale; Tot cu binecuvantarea P.S. Sale a avut loc si infiintarea Fundatiei caritative pentru copii „Sf. Sava“, Fundatiei pentru batrani „Sfantul Andrei“ dar si alte asezaminte de asistenta sociala.Aproape zilnic este prezent in manastiri si schituri, in cadrul vizitelor sale canonice, foarte multe la numar, pe care le face atat in sfintele lacasuri monahale, cat si la parohii si protoierii, indeosebi acolo unde sunt si santiere in constructie, de restaurare ori santiere de pictura.Astfel , cu ocazia acestei zile, ii uram Prea Sfintiei Sale, multa sanatate, putere de munca si impliniri duhovnicesti! Intru multi si fericiti ani, Prea Sfintite Parinte!

marți, mai 05, 2009

A inceput ciparea subtila a copiilor din Belgia

Subiectul RFID a devenit oarecum tabu fiindca a fost in intregime ocupat de schizofreniile religioase. Cred ca asta era si scopul lor : sa anihileze orice discutie serioasa.
Astazi s-a anuntat in Belgia introducerea cartilor de identitate cu RFID pentru copii intre 0 si 12 ani ! Copilul posesor al acestei carti trebuie sa poarte documentul in permanenta asupra sa , chiar si cand este pe plaja! Este limpede ca in curand vom auzi despre cazuri de copii care si-au pierdut cartea de identitate si de cazuri in care documentul a fost furat, situatii ce vor genera panica printre parintii ce vor solicita implantarea de cipuri fiilor si fiicelor lor.
Iata deci ca decizia de a impune carti de identitate copiilor nu are nici o legatura cu grija guvernantilor de a-i proteja pe acestia.
Cu riscul de a parea paranoic, cred ca o parte din cazurile de disparitie a minorilor a fost orchestrata de indivizii subumani ce urmarind sa creeze o panica absolut justificata printre parinti, puneau la cale impunerea actelor de identitate biometrice si ulterior aplicarea sistematica a implanturilor.
Expertul în RFID, Katherine Albrecht, face apel la poporul român pentru a respinge implementarea identificarilor biometrice.