Despre bunătate sufletească

"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu), daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa simbetei si inteligenta, si erudiţia, si supradoctoratele, si toate congresele internationale la care luam parte, si toate bursele pentru studii pe care le cistigam prin concursuri severe.

Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca, nitica bunavointa, toleranta, intelegere. Nitică susţinută bună-cuviinţă.

Bunatatea sufletescă nu-i o virtute subtila si rafinata,e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii. Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala. Fara bunatate nu putem convietui decit in conditii de groza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !

Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti. Berediaev spunea: pâinea pentru mine este o problema materiala (subinţeles egoista, vulgara), dar piinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituala. Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplini intru totul bunatatea .

Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamântului si de-am fi capabili sa clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tiparite în toate limbile pamântului, de la Gutenberg si până astazi si de am fi tobă de carte si de eruditie, si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiinţelor si tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem niste pizmăreţi, niste bădărani si niste răi la suflet.

Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte, ci o subţirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.

Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simplii făcători de carţi si drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informaţii"

Nicolae Steinhardt,
Primejdia Marturisirii, p. 56
Edit. Humanitas