Transplantul de organe – ucidem ca sa “salvam” vieti

Ati auzit desigur cu totii despre “transplantul de organe” si despre “donarea de organe”. Din ce in ce mai des ascultam din ce mai multe voci ce sustin ca acestea reprezinta un soi de culme a facerii de bine, o dovada suprema a iubirii de oameni. Asistam la desfasurarea unei mega campanii de promovare a “salvarii vietii”.

   Dar lucrurile stau oare asa cum ni se prezinta?

-          Sunteti siguri ca transplantul se face intr-adevar de la un cadavru? Sunteti siguri ca donatorul este cu adevarat mort? Cum definim un om mort?

-          Care este folosul real al unui astfel de transplant?

   Protoprezbiterul Teodoros Zisis sublineaza foarte corect faptul ca “prelungirea vietii are sens, doar sub optica prelungirii luptei pentru desavarsire si sfintenie. Altminteri orice zi in care traim in nepasare si indiferenta fata de cele duhovnicesti, nu este ceva bun sau folositor, deoarece adaugam fara incetare pacate peste pacate, prelungim raul fiecare din noi in viata personala.”

Materialul poate fi gasit integral la adresa: http://saccsiv.wordpress.com/2013/06/13/transplantul-de-organe-ucidem-ca-sa-salvam-vieti-un-text-ce-l-am-scris-pentru-revista-bisericii-penitenciarului/