luni, mai 19, 2014

Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu

Sfantul Constantin Brancoveanu (1654 - 15 august 1714), nepotul domnitorului Serban Cantacuzino, a fost domn al Tarii Romanesti vreme de 26 de ani, intre anii 1688 si 1714. Sub domnia lui, tara a cunoscut o deosebita inflorire culturala si duhovniceaca.
Pentru dreapta lui credinta, cat si pentru dragostea lui statornica fata de neam si limba, el a fost mult urat de otomanii cei pagani. Astfel, in data de 15 august 1714, pe cand domnitorul implinea 60 de ani, turcii l-au incununat, pentru vesnicie, cu cununa cea nevestejita a muceniciei.
Sfintii Mucenici Brancoveni au fost canonizati de Sfantul Sinod in sedinta din 20 iunie 1992, cand s-a hotarat ca "de acum inainte si pana la sfarsitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanul, impreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul Ianache, sa fie cinstiti cu sfintii, in ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe si cantari de lauda in ziua de 16 august, fiind inscrisi in sinaxar, cartile de cult, precum si in calendarul Bisericii noastre".
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Datorita marilor bogatii din Tara Romaneasca, cat si pentru uneltirile Cantacuzinilor, care ravneau la tronul domnesc, sultanul a hotarat indepartarea Voievodului Brancoveanu de la domnie. Astfel, in data de 5 aprilie 1714, in Miercurea Mare a Saptamanii Patimilor, pe cand Iuda il vindea pe Mantuitorul, solul sultanului a anuntat Brancovenilor firmanul de mazilire (act de detronare), uneltirile aruncandu-l astfel si pe Brancoveanu in mainile hulitorilor dreptei credinte.
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Impreuna cu familia domneasca, Sfantul Voievod Constantin este adus in Istambul, unde este aruncat in inchisoarea politica Edicule, aflata pe malurile Bosforului, la marginea cetatii Constantinopol, in turnul cel mare, numit "Groapa Sangelui", impreuna cu sfetnicul si fiii sai. "Cinci Brancoveni, cu surorile si cumnatii, cu pruncii, treisprezece prizonieri."
In turnul din Edicule, vreme de peste trei luni, din aprilie si pana in iulie 1714, Sfintii Brancoveni au urmat Mantuitorului, cu cuvantul si cu fapta, fiind batuti, stransi in catuse de fier, taiati pe trup si pe cap, arsi cu clestele inrosit si batjocoriti fara masura.
In ziua de 15 iunie 1714, otomanul Osman Aga i-a scos pe Brancoveni din "Groapa Sangelui" si i-a stramutat intr-o camera, mai sus, la lumina, alaturi de sotii. Doamnele au plans amarnic, ingrijind ranile de pe trupurile barbatilor, arsuri cu fierul rosu, pe piept si pe talpi. Cinci zile nu s-a mai interesat nimeni de Brancoveni; apoi, in Edicule, ei au mai zacut sapte zile.
Martirizarea celor sase iubitori-de-Dumnezeu barbati - domnitorul Tarii Romanesti, Voievodul Constantin, cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si sfetnicul domnesc Ianache Vacarescu - a avut loc in dimineata zilei de 15 august 1714, cand in Biserica era praznuita Adormirea Maicii Domnului, iar Voievodul Constantin implinea 60 de ani.
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Celor sase barbati li s-a promis crutarea, in schimbul lepadarii de credinta crestina si a trecerii la mahomedanism. Sfantul Constantin Brancoveanu, neclintit in dragostea de Hristos si de tara, a spus:
"Imparate, averea mea, cat a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las. In ea m-am nascut si am trait, in ea vreau sa mor. Pamantul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batranete, sa ma inchin in geamiile voastre turcesti? Nu, imparate! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. In credinta mea vreau sa inchid ochii, eu si feciorii mei". Apoi si-a incurajat fiii astfel: "Fiilor, aveti curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru."
Acestea zicand evlaviosul Constantin, sultanul a poruncit sa le fie taiate capetele, intai pe ale feciorilor, incepand de la cel mai tanar, iar mai pe urma pe al domnitorului. Dupa incununarea cea muceniceasca, cinstitele trupuri ale Sfintilor Brancoveni au fost aruncate in apele Bosforului, iar capetele lor au fost infipte in sulite si purtate triumfal pe strazile Constantinopolului, apoi au fost expuse la poarta palatului Serai, dupa care au fost aruncate in mare. Crestinii, aflandu-le, le-au adus la Patriarhia de acolo.
In mare taina, trupurile Brancovenilor au fost duse si ingropate in biserica din Manastirea Maicii Domnului "Kamariotisa", de pe Insula Halki, zidita de imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul si refacuta de Sfantul voievod Constantin Brancoveanu. Cu doisprezece ani mai inainte de sfarsitul sau mucenicesc, voievodul roman daruise acestui locas monahal o danie de sase mii de bani de aur, iar celor care au venit sa ia dania, inca o mie de bani de aur.
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Indurerata doamna Maria Brancoveanu, impreuna cu fiicele, ginerii si nepotii, care au scapat cu viata, a fost inchisa intr-o cetate din Asia Mica, de unde s-a putut reintoarce in tara abia dupa doi ani. Dupa cativa ani, in urma multor rugaciuni, doamna Maria si domnita Balasa au reusit sa aduca in tara cinstitele Moaste ale vrednicului Voievod.
Manastirea Hurezi, din judetul Valcea, cea mai de seama ctitorie a voievodului, a inceput sa fie zidita in vara anului 1690, cand a fost asezata piatra de temelie. In pronaosul bisericii celei mari, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost pregatit inca dintru inceput mormantul in care avea sa fie asezat, spre vesnica odihna, trupul voievodului si al sotiei sale.
Mormantul voievodul din Manastirea Hurezi va ramane gol pentru totdeauna, intrucat, fiind convinsa ca turcii vor cauta trupul voievodului in acel loc si, de il vor gasi, il vor pangari, Doamna Maria a hotarat sa il ingroape intr-un loc tainuit. Din anul 1720, trupul Sfantului Constantin Brancoveanu se odihneste in mormantul din Biserica Sfantul Gheorghe, din Bucuresti.
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu
Pe lespedea de piatra a mormantului, doamna Maria nu a scris nimic. Doar o candela mare, din argint, a fost asezata deasupra mormantului, pe marginea careia sta scris: "Aceasta candela, ce s-a dat la Sveti Gheorghe cel Nou, lumineaza unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brancoveanu Basarab Voievod. Iulie, in 12 zile, leat 7228 (1720)." Aceasta inscriptie, asezata tainic pe candela, a fost descoperita in anul 1914.
Teodor Danalache
Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu