Sfântul Apostol Andrei - Apostolul românilor

În ultimele două decenii s-a vorbit şi s-a scris mult despre originile apostolice ale creştinismului românesc. În acest sens, când folosim cuvintele Apostolul românilor gândul nostru se îndreaptă spre Sfântul Andrei, pe care îl sărbătorim în data de 30 noiembrie. Acest lucru este certificat de izvoarele istorice, care mărturisesc că el a propovăduit Evanghelia în părţile noastre. Spre exemplu, Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, din secolul al X-lea, ne spune că sfântul a propovăduit Evanghelia în „toată regiunea Bitiniei şi Pontului, provinciile romane Thracia şi Scitia, apoi a mers la Sevastopolis cea mare (în Crimeea)”. Prin provincia romană Scitia se înţelege teritoriul Dobrogei de astăzi, care făcea parte, în secolul I, din Imperiul Roman. Dintre toate mărturiile legate de prezenţa Sfântului Apostol Andrei în părţile noastre, cea mai valoroasă este socotită a fi cea a lui Eusebiu de Cezareea, un autor de mare prestigiu în cunoaşterea creştinismului primelor secole. Mai mult, afirmaţia sa este bazată pe o tradiţie veche, întărită şi de mărturia lui Ipolit al Romei, contemporan cu Origen, care spune că Sfântul Andrei „a vestit (Cuvântul Evangheliei) sciţilor şi tracilor”. Aceste date ale istoriei mărturisesc adevărul că acela care a adus creştinismul în părţile noastre este Sfântul Apostol Andrei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel referindu-se la originile apostolice ale creştinismului nostru spune: „Noi, ca români, avem o mare bucurie, și anume să constatăm că de fapt noi am primit credința de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat și, de aceea, credința noastră este o credință apostolică, primită de la cel dintâi chemat dintre Apostolii Domnului. Aceasta este o onoare și, în același timp, o datorie mare de a continua lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei așa cum s-a desfășurat ea de-a lungul veacurilor. Sfântul Apostol Andrei are o legătură specială cu poporul român”.

Pr. Ciprian Apetrei (Ziarul Lumina)