Ce face preotul pentru noi... și poate noi nu știm?

 Poate n-am mai ajuns demult la biserică. Poate viața ne-a dus departe sau graba ne-a ținut pe loc. Dar undeva, într-o biserică de oraș sau într-un sat mic, un preot continuă să facă lucruri care ne ajută și ne ating, chiar dacă nu le vedem.

𝐒𝐞 𝐫𝐨𝐚𝐠𝐚̆. Nu doar pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți. În picioare sau în genunchi, pe caniculă sau pe ger.

𝐓̦𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐞𝐥𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐚̆ și pentru cei care n-au mai aprins o lumânare de ani de zile.

𝐓̦𝐢𝐧𝐞 𝐋𝐢𝐭𝐮𝐫𝐠𝐡𝐢𝐚 și pentru cei care n-au reușit să ajungă, dar care într-o zi, poate, se vor întoarce.

𝐈𝐧𝐭𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐮 𝐛𝐢𝐧𝐞𝐜𝐮𝐯𝐚̂𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 la Bobotează, la Paște, la Crăciun sau când este chemat. Aduce cu el nu doar aghiasmă, ci și pace, iertare, sprijin. Nu contează dacă plouă sau ninge, el își face datoria.

𝐌𝐞𝐫𝐠𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐞, dă un cuvânt de mângâiere, o rugăciune, o speranță și pentru cei care n-au cerut nimic, dar aveau nevoie alinare.

𝐒𝐚̆𝐯𝐚̂𝐫𝐬̦𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐒𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐌𝐚𝐬𝐥𝐮, Taina vindecării, a iertării și a întăririi sufletești. Iar Harul se revarsă nu doar peste cei prezenți, ci și peste cei pomeniți, chiar dacă sunt la distanță.

𝐅𝐚𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐚̆𝐜𝐚𝐭𝐞, de legături și de poveri. Slujbe pe care nu le vezi, dar a căror putere se propagă și spre cei dragi ai tăi, dacă îi numești în biserică.

𝐏𝐫𝐞𝐢𝐚 𝐓𝐎𝐀𝐓𝐄 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐚𝐥𝐞 atunci când te spovedești.

𝐁𝐨𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆, 𝐜𝐮𝐧𝐮𝐧𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐦𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ cu demnitate și cu grijă. Chiar și atunci când e chemat în ultimul moment sau nu a fost cunoscut înainte.

𝐀𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆. 𝐍𝐮 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐚𝐛𝐚̆ „𝐮𝐧𝐝𝐞-𝐚𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭?”, ci îți spune: „Bine-ai venit!”. Tace când e nevoie, răspunde când i se cere, mijlocește iertarea când e chemat.

Și da, uneori cară și saci cu alimente pentru cei săraci. Repară garduri sau acoperișuri. Suflă-n flacăra unei comunități vitregite. 𝐓̦𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐩𝐭 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫, 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐯𝐢𝐧 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢.

𝐎𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐛𝐚̆𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐢, sprijină copii, ține lecții pentru adolescenții. Nu pentru că trebuie, 𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐬𝐢𝐦𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐞 𝐜𝐡𝐞𝐦𝐚𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐟𝐚𝐜𝐚̆.

Nu-i vrem să-Ii vedem mereu pe acești preoți. Nu-i înțelegem întotdeauna. Dar un lucru e sigur: 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐭𝐚̆ 𝐧𝐞𝐜𝐥𝐢𝐧𝐭𝐢𝐭, 𝐁𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞.

Așadar, chiar dacă n-am mai fost demult la biserică, știm că cineva ne poartă în rugăciune, adică un preot care ne pomenește și ne așteaptă.

Nu pentru ce am făcut sau n-am făcut, 𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐮 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢.