CLONAREA ESTE “COPILUL” DARWINISMULUI

CLONAREA ESTE “COPILUL” DARWINISMULUI

Clonarea, ca şi alte tehnici moderne “dedicate” umanismului, îşi are r�d�cinile în teoriile materialiste ale evoluţiei vieţii pe p�mânt. Tr�ind într-o lume a nedrept�ţilor, asuprit de stat, de nobili şi de Biseric�, omul încearc� s� demitizeze societatea apusean� şi s� se elibereze de constrângerile impuse de aceasta. Astfel, el revoluţioneaz� arta şi ştiinţele exacte, d� naştere ideilor umaniste ce-i vor da rolul de centru al universului

Cum a ajuns omul s� fie propriul lui dumnezeu? Societatea uman� a cunoscut o involuţie spiritual�, ca urmare a implic�rii Bisericii Apusene ca instituţie în politica imperial�. Marcat� de marea schism� din 1054, lumea occidental� se zbate între problemele economice ale statului feudal şi interesele politice ale Bisericii. Tr�ind într-o lume a nedrept�ţilor, asuprit de stat, de nobili şi chiar de clerici, omul de rând şi-a c�utat un refugiu în credinţ�. Dar Biserica Apusean� a Evului Mediu propov�duia credinţa într-un Dumnezeu crud şi nemilos, nedrept�ţind şi ea, la rândul ei, oile sale.

În acest context, omenirea încearc� s� se “scuture” de jugul Bisericii Catolice, epoc� marcat� de apariţia unor curente ideologice ce ofereau omului rolul de centru al universului. În încercarea sa de a demitiza societatea apusean� şi de a se elibera de constrângerile impuse de aceasta, omul Evului Mediu revoluţioneaz� arta şi ştiinţele exacte, d� naştere ideilor umaniste ce-l vor plasa în vârful unei piramide a evoluţiei P�mântului, ce a avut loc f�r� vreo intervenţie exterioar�.


Astfel, în 1859, Charles Darwin emite teoria sa materialist� a evoluţiei lumii vii, generând un nou curent de gândire ce va primi numele de darwinism. De la simplu la complex, de la dezordine la ordine, de la neviu la viu. Conform lui Darwin, viaţa a evoluat din materie moart�, din haos, existând un lanţ evolutiv al c�rui apogeu este omul, el având un str�moş neuman - maimuţa.

Teoria lui Darwin va revoluţiona ştiinţele naturii, ea fiind în permanenţ� generatoare de dezbateri. Ştiinţele naturale se reorganizeaz� în jurul conceptului de evoluţie, în locul celui de creaţie, Dumnezeu fiind împins tot mai departe atât în timp cât şi în spaţiu. Celelalte ştiinţe vin în întâmpinarea darwinismului, oferindu-i credibilitate şi girându-l.

În secolul XX, darwinismului îi va lua locul neo-darwinismul şi, mai târziu, evoluţionismul, curente moderne ce utilizeaz� ca argumente ultimele descoperiri ale contemporaneit�ţii. Ele preiau ideile darwiniste, c�rora le aduc aşa-zise îmbun�t�ţiri, îngustând practic aria de percepere a evoluţiei, datorit� specializ�rii lor. Cu toate acestea, toate teoriile materialiste emise pân� în prezent cu privire la originea p�mântului şi a omului nu sunt argumentate riguros din punct de vedere ştiinţific.

În opoziţie cu darwinismul şi susţin�torii s�i contemporani se afl� creaţionismul, care afirm� crearea lumii şi a omului de c�tre Dumnezeu, cu trup şi suflet pe deplin umane din momentul procre�rii. Creaţionismul izvor�şte din cartea Facerii din Sfânta Scriptur�, el înf�ţişând dogma Bisericii referitoare la creaţie.

Ştiinţa r�mâne un instrument care poate servi la fel de bine intereselor antagoniste. În cazul de faţ�, atât darwinismul şi teoriile moderne ale evoluţiei cât şi creaţionismul pot fi la fel de bine argumentate ştiinţific şi, de asemenea, nu pot fi negate sau comb�tute cu rigurozitate. Astfel, rezultatele şi interpret�rile diferitelor fenomene ştiinţifice depind, în fapt, de credinţ�.

Ast�zi, în ciuda faptului c� aproape o treime din populaţia globului este creştin�, teoria evoluţionist� şi-a g�sit foarte mulţi adepţi, acceptarea ei conducând treptat la o negare inconştient� a lui Dumnezeu. Ap�rut în epoca industrial�, ca o reacţie la corupţia şi proasta p�storire a Bisericii Catolice, darwinismul a condus, de-a lungul a o sut� de ani, la pierderea credinţei. Ulterior, datorit� mediatiz�rii perseverente, deşi nesusţinut� ştiinţific, teoria evoluţionist� va da naştere unor curente noi, extrem de periculoase prin aceea c� dau senzaţia din ce în ce mai puternic� omului c� este propriul lui dumnezeu.

Darwinismul şi teoriile evoluţioniste au fost rezultatul unei epoci întregi de îndep�rtare de Dumnezeu, de revolt� a omului faţ� de Biseric�. Ast�zi, renaşterea umanit�ţii are consecinţe neb�nuite, ale c�ror roade încep s� se întrez�reasc�.

Aşa s-au “n�scut” fertilizarea in vitro, prin care omul şi-a f�cut singur dreptate acolo unde Dumnezeu l-a “nedrept�ţit”, ca şi la începuturi (renaşterea este “fructul” drept�ţii umane), eutanasia – încununare a umanismului, omul putând alege sinuciderea ca fiind cea mai demn� cale spre moarte, criogenia şi multe altele. Îns�, “copilul” preferat al darwinismului este clonarea, ea permiţând omenirii s� cread� c� poate pl�smui viaţ�, fapt care nu s-a l�sat îndelung aşteptat.

Pornind de la ideea c� omul nu a fost creat de Dumnezeu, ci el este produsul unei evoluţii încete din materie moart� pân� la des�vârşirea uman�, scopul oamenilor de ştiinţ� de ast�zi este de a concretiza cum a avut loc o astfel de evoluţie. Încerc�ri repetate de reproducere a condiţiilor de viaţ� existente la începutul evoluţiei vieţii pe p�mânt s-au soldat cu eşecuri. Aflându-se în imposibilitatea de a demonstra practic veridicitatea teoriei evoluţioniste, oamenii de ştiinţ� au încercat, în schimb, s� recreeze omul prin clonare.

Cu toate acestea, din punct de vedere ştiinţific clonarea uman� este inexistent�, fiind imposibil de realizat. Din nou, mediatizat� cu perseverenţ�, şi la fel de nesusţinut� ştiinţific ca şi darwinismul şi teoriile evoluţioniste, clonarea reuşeşte s� fac� “victime” în societatea uman�. Ap�rut în urm� cu aproape jum�tate de mileniu, umanismul a învins, pas cu pas, ca doctrin�. Minciuna umanismului modern – situarea omului în centrul universului – este aceeaşi minciun� cu care vr�jmaşul i-a înşelat pe Adam şi Eva în rai: “veţi fi ca Dumnezeu”.

Ieri darwinismul, ast�zi clonarea – acestea sunt capcanele umanismului, prin care omul, în ciuda p�rerilor sale înalte despre sine, se înjoseşte. Prin acceptarea evoluţionismului, omul s-a limitat pe sine însuşi la o perspectiv� materialist�, acceptând doar ceea ce recepţioneaz� cu cele 5 simţuri. Mai mult decât atât, el s-a mutilat sufleteşte prin acreditarea ideii c� este urmaşul maimuţelor, el însuşi un animal.

Iar dac� viaţa a ap�rut din nefiinţ�, printr-un proces întâmpl�tor, înseamn� c� şi omul o poate face.

http://ro.altermedia.info/cultura-vietii/clonarea-un-pas-inainte-in-negarea-lui-dumnezeu-iv_5209.html#more-5209