Inmormantarea lui Petru Groza

O coliva purtata de militieni

In cei 41 de ani de regim comunist au existat in Romania cateva evenimente de-a dreptul uluitoare; de numarat pe degetele unei singure maini. Asa, de pilda, in august 1968, dupa invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia, la care tara noastra n-a participat, timp de cateva zile ziarele aratau ca si cum presa romaneasca ar fi fost libera. Cu zece ani inainte de acest episod a mai existat unul consternant; inmormantarea lui Petru Groza, savarsita cu cel mai autentic ceremonial bisericesc ortodox si dupa toate randuielile, intr-o tara unde religia oficiala era ateismul de stat. Asta se intampla pe 10 ianuarie 1958.Intre fotografiile publicate ulterior de "Scanteia" si "Romania libera", aparea intr-un cliseu - unul singur - Patriarhul Justinian al Romaniei, in odajdii, cu mitra pe cap, inconjurat de alti ierarhi, slujind si cadelnitand la catafalcul lui Groza, al carui trup neinsufletit fusese depus in holul fostului Palat Regal.Gheorghiu-Dej si-a facut cruceConvoiul funerar s-a oprit cateva minute, inainte sa iasa in Calea Victoriei, in curtea aceluiasi palat. Justinian a mai rostit cateva ectenii, prilej cu care Gheorghiu-Dej a fost vazut facandu-si semnul Crucii.

Cortegiul funebru a pornit apoi spre Cimitirul Ghencea, pe Calea Victoriei, cu Patriarhul Justinian - a carui trena o tinea sambelanul sau, protosinghelul Nicanor -, cu ceilalti ierarhi si cu soborul de preoti si diaconi in frunte. Filosoful Vasile Bancila a facut urmatoarea insemnare in jurnalul sau, la mijlocul lunii ianuarie 1958: "La 7 ianuar a murit Petru Groza. (...) Marea senzatie si marea bucurie a fost ca i s-au facut funeralii religioase. E mare lucru sa auzi la Radio reperist intreaga slujba a inmormantarii facuta magistral de Patriarh, multi preoti, corul Patriarhiei, asa cum am auzit-o in ziua de 10 ianuarie. Am auzit ca Dej s-a inchinat (...). S-au respectat chiar si datinile; s-au aruncat banuti pe strada, s-au facut opriri si de fiecare data a cantat cate un cor de teologi, o coliva cat roata carului a fost purtata de doi militieni, la cimitir s-au impartit haine, ghete in mare cantitate. In duminica urmatoare, un preot mi-a spus in timp ce ma miruia: <>.

Asta mi-a amintit de Bizant: lupta intre imparat si patriarh. La noi, in ziua de 10.I.1958, ministrii reperisti au fost dedesubt si au trebuit sa mearga dupa Patriarh si preoti. In timp ce Patriarhul pasea transcendental, ca un voievod ceresc, ministrii reperisti mergeau ca niste papugii."

"Singurul domn"

Pogrebania lui Petru Groza a fost singura difuzata la Radio din vara anului 1948, de cand nu s-a mai transmis Liturghia duminicala, pana la prabusirea regimului. A mai existat insa un lider comunist proeminent inmormantat cu slujba completa; Emil Bodnaras, in comuna sa natala din Bucovina, Ialovat, unde coliva a fost transportata cu helicopterul. Petrecut in 1974, faptul acesta a fost insa trecut sub tacere.

Patriarhul Justinian impreuna cu Pr. Petre Gheorghe - Govora

Petru Groza nu a fost membru de partid, desi detinea functia de prim-ministru. Cazuri asemanatoare au mai existat si in alte tari din Estul Europei aflate la inceputul sovietizarii. Dar premier imbisericit si membru in Adunarea Nationala Bisericeasca nu s-a mai pomenit decat in Romania. Devenit presedinte al Consiliului de Ministri in 1945, Groza a detinut aceasta functie pana in 1952, cand a primit alta, decorativa, de presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale. Ii cunostea bine pe ierarhii Bisericii. Pe multi dintre ei i-a ajutat efectiv sau i-a sprijinit. In 1951, era invitat intr-o seara la masa, la patriarhul Justinian, impreuna cu ministrul Sanatatii, doctorul Vasile Marza, care sosise cu cateva clipe inaintea sa. La intrare se improvizase o garderoba ad-hoc. De acolo, intendentul Palatului patriarhal, un tanar diacon, il petrecea pe oaspete prin niste coridoare, catre sufragerie: "Pe aici, domnule ministru". Sfarsind de spus asta, diaconul a simtit o mana asezandu-i-se pe umar si-a auzit un glas baritonal indemnandu-l: "Zi-i <>! Eu sunt singurul domn care a mai ramas in guvernul asta." Era Groza.

In 1956, Groza a avut un conflict minor cu Patriarhul Justinian. Urmau sa ia parte amandoi la intronizarea noului Mitropolit al Ardealului, Iustin Moisescu. Se mergea de la Bucuresti la Sibiu cu un vagon de dormit oficial, atasat la acceleratul sau rapidul care ajungea acolo in zori, cand vagonul era desprins de garnitura. La orele 9 sau 10, o locomotiva il ducea la peronul garii, unde avea loc primirea oficiala. Patriarhul a primit nota de protocol pe care scria: "Coboara intai domnul Dr. Petru Groza, presedintele Prezidiului Marii Adunari Nationale, urmat de IPS Justinian, Patriarhul Romaniei". Patriarhul i-a cerut sa fie inversata ordinea. Initial, Groza n-a acceptat, cedand insa in cele din urma, astfel incat primul care a descins din vagon la Sibiu a fost Justinian. Peste un an si cateva luni, Patriarhul, intors la Palat dupa inmormantarea lui Groza, i-a marturisit diaconului-intendent: "De-acum, fara Groza, o sa fie mult mai greu pentru Biserica". Si nu s-a inselat.

"In timp ce Patriarhul pasea transcendental, ca un voievod ceresc, ministrii reperisti mergeau ca niste papugii"

Dupa inscaunarea Patriarhului Justinian, (pe 6 iunie 1948) care detinuse pentru scurt timp demnitatea de Mitropolit al Moldovei, Groza a reusit sa-l aseze la Iasi pe un fin al sau, Sebastian Rusan, preot de mir vaduv si tata a 17 copii. In 1951 sau '52 acesta primise un automobil rusesc Pobeda, copiat grosolan dupa masinile americane. Felicitat cu ironie de Mitropolitul Firmilian al Olteniei, batranul ierarh i-a raspuns: "Da' mai dati-o-ncolo de masina, ca nu este vreun Cadillac! (pronuntat cu accent apasat pe prima silaba). Apoi se speriase de propriile-i cuvinte, marturisindu-se lui Justinian. "Ce importanta are, Inaltpreasfintite?..." "Pai daca afla Patru Groza, Parinte Patriarh, si ma spune lu' Stalin?!" (tot cu accent puternic pe prima silaba).

Simpatia lui Stalin pentru Groza

In dimineata zilei de 6 martie 1953, cand maica Achilina, menajera Patriarhului, a intrat in camera acestuia ca sa-i stranga resturile micului dejun, tocmai se difuzase la radio vestea cea mare, pe care calugarita a comunicat-o in felul urmator: "Bucurati-va, Inaltpreasfintite! A murit Stalin. Ce-or mai trage acum dracii de sufletul lui!..."

Ceea ce putea trece drept folclor, simpatia lui Stalin pentru Groza, pentru umorul si anecdotele sale, s-a dovedit ulterior a fi o realitate.

Academicianul Florin Constantiniu a excerptat din ultimele evocari ale lui Hrusciov, transcrise de pe banda de magnetofon, cateva pasaje edificatoare in acest sens. In 1951, Hrusciov l-a intalnit pe Groza la Soci, pe malul Marii Negre, unde: "Maresalul Vorosilov locuia intr-o dacea (vila) luxoasa, construita din ordinul sau, ca o replica la Palatul Livadia al Tarului, folosit de Stalin si unde avusese loc, in 1945, Conferinta de la Ialta." Mutat temporar din propria-i vila, Vorosilov ii povesteste lui Hrusciov: "Stalin m-a chemat si mi-a spus sa-i las lui Petru Groza casa mea."

Comentariul lui Hrusciov: "Stalin avea nevoie de cea mai luxoasa vila pentru Petru Groza, dar asta era prea simplu. Gandirea lui era mai complicata. Vorosilov ar fi putut sa se mute direct in dacea lui Stalin, dar Stalin dorea sa-l umileasca, astfel incat l-a trimis intr-un loc mai modest. Mandria lui Vorosilov a fost ranita in carne vie."

Patriarhul Justinian si mama lui Beria

In decursul uneia dintre cele sapte sau opt vizite oficiale pe care Patriarhul Justinian le-a facut in Uniunea Sovietica - aceea din 1951 -, delegatia Bisericii Ortodoxe Romane a sosit in Gruzia, la Tbilisi. Acolo, o nonagenara uscata si slaba, mica de statura, fara sa fie impiedicata de cineva, si-a facut loc printre cele cateva zeci de persoane si-a ajuns in fata Patriarhului, vorbindu-i. Tremurand, interpretul abia cuteza sa-i traduca cuvintele: "Sanctitate! Eu sunt o femeie cu credinta in Dumnezeu, insa blestemate sa-mi fie pantecele pentru ca l-au purtat in ele pe Beria! Sunt mama lui Beria, Sanctitate, si mi-e teama ca pentru asta adancurile iadurile or sa ma inghita..."

Justinian, patriarh al unei tari ocupate de trupe rusesti, sovietizata, dar in care existau peste zece mii de preoti, bisericile deschise, multe manastiri, cu vreo sase mii de calugari si de calugarite, ce-i putea spune? Intr-adevar, femeie, fiul dumitale este un antihrist!?... Asa incat i-a zis: "Vizitand orasul, mi s-a spus ca noul teatru a fost construit de fiul dumitale si am mai aflat ca tot datorita lui s-a ridicat si-un cartier de locuinte, asa ca, iata, Beria a facut si lucruri bune..."

Lavrentie Beria, fostul sef al politiei politice sovietice, a fost executat dupa moartea lui Stalin, in 1954, intrucat se amestecase in lupta pentru putere, castigata definitiv de Hrusciov abia in 1957, prin inlaturarea grupului Malenkov - Kaganovici - Molotov. In acelasi an, Gheorghiu-Dej ii inlatura pe "hrusciovistii" Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi, care vroiau sa-l dea jos. Cateva luni mai tarziu, Petru Groza ii cerea cu limba de moarte - sa-l elibereze din inchisoare pe teologul si carturarul Onisifor Ghibu, iar lui sa i se faca o adevarata inmormantare crestineasca. Gheorghiu-Dej i-a implinit ambele dorinte.
Dan CIACHIR

http://www.ziua.net/display.php?data=2008-03-18&id=234720