Vestimentaţia femeilor creştine

de Fabian SEICHE

Cuvintele Sfinţilor Părinţi despre vremile de acum se împlinesc întocmai. Şi le trăim din plin. Cine spune că dintotdeauna oamenii au fost ca azi, se înşeală amarnic şi dovedeşte cel puţin lipsă de informaţii despre trecutul omenirii, nu mai mult de acum 60-70 de ani când lumea era cu mult deasupra lumii de azi. Din toate punctele de vedere: religios, moral, cultural, economic, politic, ştiinţific etc. Să fi pomenit înainte de comunism că blestematul obicei al fumatului adus din Occident va fi adoptat cu braţele deschise, ar fi fost o nebunie. Doar o mică minoritate fuma. Azi, când obiceiul s-a extins la mai toată lumea, parcă a devenit normal, şi aproape nimeni nu mai combate păcatul fumatului. De ce? Pentru că îl practică majoritatea. Deci, o anomalie devine normă acceptată în timp. Zeci de anomalii au devenit astfel norme şi considerate foarte normale.

Şi atunci, mai spun unii că păcatele de azi s-au făcut şi în trecut la fel!?

Ne vom pomeni peste 10-20 de ani ca familia să fie formată din doi bărbaţi sau două femei. Şi atunci, oamenii vor considera un lucru normal şi firesc ca familia să fie astfel formată. Şi atunci poate se vor trezi unii creştini slabi de înger şi laşi, să spună: „aşa a fost dintotdeauna, oameni cu aceleaşi păcate, deci nu trăim vremuri apocaliptice, aşa a fost dintotdeauna”. Şi în acest ritm, unde ajungem? …Să negăm pe Dumnezeu şi să spunem: „aşa a fost dintotdeauna, oameni cu aceleaşi păcate ca azi”.

Unul din astfel de păcate care nu se pomenea deloc în poporul român înainte de al doilea război mondial (în speţă, înainte de comunism!) este şi obiceiul femeilor de a purta pantaloni ca bărbaţii. […]

Iată ce ne spune un episcop al vremii noastre, P. S. Gherasim Putneanul (+2004), fost episcop vicar la Suceava şi mort în condiţii suspecte (otrăvit, se pare, la dorinţa masoneriei!): „Fiecare creştin ortodox are datoria de a-şi cunoaşte cât mai bine credinţa şi de a se feri de păcat, pentru a dobândi mântuirea. Din nefericire, mulţi creştini nu cunosc ce este păcat, ca să se păzească să nu păcătuiască. Un păcat care este foarte uşor de făcut, în special de femei, este şi acesta, că femeile poartă haine bărbăteşti. Sigur că unii cititori şi în special femeile, se vor mira când vor afla că e păcat că se îmbracă bărbăteşte.

Chiar din primele capitole ale Vechiului Testament, Dumnezeu le-a făcut primilor oameni îmbrăcăminte de piele, după ce-au greşit: Apoi, a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui, îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat (Facere 3,21). Deci, prima grijă a lui Dumnezeu a fost să îmbrace oamenii. Nu se precizează cum să fie îmbrăcaţi bărbatul şi femeia. Aceasta se va găsi consemnat mai târziu în Deuteronom: Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face acestea este urâciune înaintea lui Dumnezeu (Deuteronom 22,5). Canonul 62 al Sinodului al VI-lea a hotărât ca nici un bărbat să nu îmbrace haină femeiască, nici femeile să nu îmbrace cele cuvenite bărbaţilor… Deci cei ce în viitor vor încerca să facă ceva din cele menţionate mai sus, aceştia, de vor fi clerici, să se caterisească, iar de vor fi laici, să se afurisească (Pidalion – Bucureşti, 1933, pag. 266). Canonul este destul de grav pentru că se merge până la caterisire şi afurisire, iar în practică, vedem că majoritatea femeilor tinere sunt îmbrăcate bărbăteşte.

Aş dori să precizez că acest obicei nu s-a introdus la noi decât după cel de-al doilea război mondial. Dacă ar fi încercat o femeie să se îmbrace bărbăteşte înainte de cel de-al doilea război mondial, acea persoană ar fi fost detestată public. Astăzi vedem că nu mai este ceva curios, ci este la modă ca femeile să se îmbrace bărbăteşte.

Faptul că aceasta constituie un păcat, datoria noastră este de a arăta adevărul şi totodată a recomanda tuturor a se feri, urmând pe cât posibil învăţăturii Mântuitorului Hristos, care zice: „Dacă n-aş fi venit şi nu v-aş fi spus, păcat n-aţi avea…” (Ioan 15,22).

Ceea ce este şi mai rău este că unele femei vin şi la biserică îmbrăcate bărbăteşte şi nu numai atât, ci şi când se mărturisesc şi se împărtăşesc. Sigur, cele mai multe dintre ele fac aceasta din neştiinţă, dar tot păcat este, chiar dacă-i canonisit mai uşor. Spre lauda unor credincioase, sunt biserici unde femeile nu îndrăznesc să intre descoperite şi, cu atât mai mult, îmbrăcate bărbăteşte (din „Porunca iubirii”, Făgăraş, nr. 5/2001, p. 74).