Televiziunea si razboiul sfarsitului lumii

Televiziunea si razboiul sfarsitului lumii

Lupta contra factorilor de stres mediatici si cultivarea agresivitatii in sufletul copiilor sunt doua dintre temele abordate in volumul "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii - Fata nevazuta a tele-viziunii"

Dupa ce a scris deja doua lucrari de specialitate privind controlul umanitatii prin intermediul televiziunii si subjugarea mintii copiilor, Virgiliu Gheorghe revine, de la Muntele Athos, cu o noua carte, complexa, pe aceasta tema, care ofera in final si solutii: o igiena a mintii contra virusilor mediatici si strategii de aparare in fata solicitatorilor stresului. "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii - Fata nevazuta a tele-viziunii", tiparita de Editura Prodromos, va fi lansata luni, la orele 14.00, la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti printr-o conferinta publica. Daca in primele volume erau tratate efectele comunicarii audio-video asupra dezvoltarii si functionarii creierului, dependenta de televizor si cum vizionarea TV activeaza in mod prioritar paleocortexul scazand nivelul de inteligenta si performantele intelctuale, noua lucrare explica rolul publicitatii in configurarea comportamentelor, mai ales ale copiilor, cum poate deveni televizorul un instrument al terorii si despre razboiul informational fata in fata cu intarirea familiei si scolii. Prezentam mai jos extrase din capitolele care fac legatura dintre viziunile lui George Orwell si Aldous Huxley si lumea de azi.

Huxley si Orwell au previzionat razboiul absolut
Aproape in unanimitate, cautatorii sinceri si neideologizati ai adevarului, fie ca se numesc analisti ai fenomenului cultural, politic si religios, sociologi sau psihologi, fie scriitori postmoderni, sunt extrem de ingrijorati privind perspectivele pe care le deschide umanitatii societatea informatizata si globalizata. Interfata om-masina a ajuns sa inlocuiasca relatia interpersonala, lumea virtuala devine spatiu de referinta al experientei cotidiene, modul de viata este dezumanizant de stresant, iar tulburarile de personalitate, nevrozele si psihozele au ajuns sa dobandeasca un caracter de masa. In conditiile acestei evidente crize prin care trece umanitatea, cei mai multi cauta criteriile intelegerii globale a fenomenelor in vederea anticiparii celor ce vor urma. Patrundem oare intr-o epoca a post-umanitatii, se intreaba nenumarati autori postmoderni? Se situeaza oare omenirea la nodul de trecere catre un organism ciborgic planetar in care divinitatea este perceputa ca inteligenta artificiala generalizata?
Avand in vedere aceste intrebari care vizeaza, intr-adevar, impasul definirii statutului ontologic pe care il dobandeste lumea postmoderna, am ales spre exemplificare doua viziuni de sorginte diferita: una din perspectiva ganditorului ce reflecta asupra tendintelor culturale si politice ce se profilau la jumatatea veacului trecut, iar cealalta din perspectiva cuvantului pe care Dumnezeu l-a rostit in istorie prin gura profetilor.
Desi sunt structurate pe principii complet diferite - totalitarismul politienesc, in primul caz si dictatura statului magic in cel de-al doilea - cele doua distopii, "1984" (George Orwell) si "Minunata lume noua" (Aldous Huxley), se intalnesc undeva pentru a contura impreuna, dupa cum bine observa Huxley inca din 1958, o imagine destul de fidela a structurii de baza a unei societati a viitorului, care, din pacate, iata, a devenit deja un potential prezent.

Big Brother este cu ochii pe tine
Atat la Orwell, cat si la Huxley societatea "de maine" este una totalitara, in care preocuparea principala a dictatorilor - cei care au acumulat puterea - este cum sa poata controla mai bine mintea oamenilor, cum sa faca mai eficient procesul spalarii creierelor.
Scriindu-si cartea la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in plina perioada a ascensiunii puterii sovietice, Orwell opteaza pentru metoda violenta, pentru un regim al terorii, inspirat parca din lagarele de reeducare din China, Rusia sau Romania. Universul concentrationar orwelian este alcatuit din partidul interior - elita conducatoare, oamenii din umbra -, partidul exterior - instrumentele prin care se realizeaza guvernarea, oamenii care suporta in cel mai inalt grad regimul terorii si prolii - poporul tinut in intunericul lipsei de educatie.

Ministerele cele mai importante prin care se realizeaza guvernarea sunt:
- Ministerul Adevarului, cel care administreaza ideologia conducatoare, marea minciuna prin care e condusa lumea. Sarcina lui e sa rescrie permanent istoria, sa falsifice realitatea, sa reduca limbajul prin restrangerea fondului lexical si a campului de semnificatii a cuvintelor, astfel ca ele sa nu mai permita o gandire profunda;
- Ministerul Iubirii, cel care se ocupa de urmarirea indivizilor, de reeducarea prin tortura a celor care cad in erezia de a gandi altfel decat partidul;
- Ministerul Abundentei, duce politica infometarii;
- Ministerul Pacii se ocupa de razboi, un razboi care nu se mai termina niciodata. Starea permanenta de razboi, teroarea, favorizeaza confuzia si haosul, justifica orice masura a partidului si, totodata, stabilitatea sistemului.
Ecranul televizorului este asezat in toate locurile publice, precum si in casa fiecaruia, fara a exista posibilitatea de a-l inchide, imaginile acestuia, ideologia partidului ii urmareste obsesiv pe locuitorii acestei lumi. Lozincile care guverneaza gandirea absurda a acestei dictaturi sunt:
- Razboiul este pace;
- Libertatea este sclavie;
- Ignoranta este putere.
In ultimele pagini ale cartii apar cele doua lectii fundamentale ale reeducarii: 1. Daca partidul iti spune ca doi plus doi fac cinci sa crezi cu adevarat ca asa este; 2. Nu ajunge numai sa te supui Partidului. Trebuie sa te golesti de sine pentru a-i face loc acestuia sa te umple de cele ale sale. Trebuie sa-l iubesti din toata inima pe Big Brother.
Conditionati sa fie fericiti. Dar ce este fericirea?
In minunata lume noua imaginata de Huxley, spalarea creierului se va realiza exclusiv prin mijloacele "blande", in esenta magice si hipnotice, prin conditionarea pavloviana a atitudinilor si comportamentelor si prin inocularea hipnopedica a ideologiei. In aceasta lume oamenii sunt liberi sa gandeasca, dar ei gandesc numai ceea ce au fost conditionati sa gandeasca.
Libertatea se exprima nu prin a putea gandi asa cum vrei, ci prin a te distra asa cum ti se nazare. Problema constiintei este rezolvata prin disolutia completa a acesteia. Spalarea creierelor se va face prin degradarea morala a copiilor, inca din primii ani de viata, prin ruperea lor de familie, de trecut, de natura si de carti. Prin forta imprejurarilor, indivizii acestei lumi sunt modelati complet dupa chipul ideologiei conducatoare. Desi nu exista violenta, izolarea completa de familie, de lume si de adevar face ca oamenii "Minunatei lumi noi" sa fie intr-o mai mare masura lipsiti de libertatea de a gandi decat cei din lumea lui Orwell. Inginerii, oamenii de stiinta ai acestei lumi studiaza si aplica metodele prin care se poate patrunde in adancul mintii omului, de unde sa-i poata dicta cum sa gandeasca, cum sa simta si ce trebuie sa faca pentru a fi fericit.

Exista si aici niste conflicte produse de cativa dintre cei care, dintr-o deficienta de conditionare, constientizand situatia in care se afla, se revolta intr-un fel sau altul impotriva sistemului. Acestia vor sfarsi izolati pe o insula, iar ,salbaticul" cel nascut intr-o rezervatie de indieni, deci total neconditionat, nesuportand sa mai traiasca in lumea fericirii fara constiinta si adevar, de fapt a artificialului si a falsitatii, se va sinucide.
Iesirea nu exista pentru ca nu mai este cautata
Pentru oamenii din minunata lume noua nu mai exista iesire, nu din cauza fortelor de represiune, ci pentru ca acestia nu mai cauta iesirea. Fuga de orice fel de conflicte se realizeaza in spatiul imaginarului, fie televizual, fie orgiastic sau narcogen. Drogul este solutia prima si ultima a oricarei probleme. Iar cei care incalca legile erotismului libertin, legandu-se sufleteste si pe durata de cineva, cei care refuza drogul, sunt declarati indezirabili si vor fi eliminati. Oamenii lumii noi sunt multumiti si fericiti pentru ca au multa paine si mult circ.
Dupa cum am mai spus, desi par atat de deosebit structurate, exista o multime de elemente comune celor doua tipuri de dictatura, care nu fac altceva decat sa intelegem ca, in esenta, obiectivele lor sunt aceleasi. Dar ce este cel mai curios, odata cu trecerea timpului, aceste elemente se contureaza tot mai bine, venindu-le, parca, vremea sa se intrupeze in istorie.
Trebuie remarcat insa ca spiritul general chiar si al mijloacelor de control politienesc ramane inca cel huxelian. Imaginea bine cosmetizata a statului democratic, a drepturilor omului sau a parintelui iubitor care-si cearta copilul, doar pentru ca-i vrea binele, nu trebuie stricata. Mijloacele de urmarire raman inca ascunse sub masca neutralitatii, pentru a salva pe cat se va mai putea iluzia libertatii. Ele nu trebuie sa induca sentimentul de teama in popor, ci, dimpotriva, pe cel al sigurantei pe care o ofera acest control total al realitatii. Controlul absolut al persoanei umane nu mai este doar un imperativ al fictiunii orweliene. Ranjetul lui Big Brother, daca suntem putin mai atenti, transpare chiar si in rapoartele prezentate la nivelul marilor organisme internationale.
2.000.000 de lectii de viata prin reclame
Huxley rezolva altfel problema controlului constiintei umane. Din clipa conceperii si pana la moarte omul apartine statului si nu familiei sau unei anume religii.
Studiile efectuate ulterior, si pe care Huxley le aminteste in "Reintoarcerea in minunata lume noua" (1958), demonstreaza ca invatarea hipnopedica are loc in special pe perioada somnului usor, caracterizat de o activitate corticala alfa. Adica starea de natura semi-hipnotica. Dar aceasta nu este alta decat starea in care patrunde mintea la numai doua minute de la asezarea in fata micului ecran, conform unor studii americane. Vizionarea TV devine astfel, modalitatea ideala prin care cosmarul lui Huxley devine realitate. Termenul de invatare in somn este folosit de multi dintre autorii care se refera la educatia prin televizor. Mesajele publicitare nu sunt altceva decat formulele simple, "genul de cuvinte care nu necesita nici un fel de analiza pentru intelegerea lor si care pot fi inghitite pe de-a-ntregul de creierul adormit" (Huxley). 30.000 e numarul mediu de reclame publicitare vazute la televizor de un copil american pe perioada unui an, si 2.000.000 este numarul mediu de lectii de viata primite prin intermediul reclamelor de un american care a implinit varsta de 65 de ani. 200.000 e numarul actelor de violenta si 16.000 sunt numarul actelor criminale urmarite la televizor de un copil pana la varsta de 18 ani. Nu mai vorbim de cele peste 15.000 de ore petrecute de un tanar in fata televizorului pana la maturitate. Aceste mesaje contribuie semnificativ la modelarea modului de a vedea lumea, a gandi si a actiona al omului modern. Huxley a fost mai aproape de realitate decat isi putea inchipui. De fapt, conditionarea hipnopedica este doar o copilarie fata de complexul proces de inoculare si reeducare pe care il permite tehnologia zilelor noastre.
Cultivarea agresivitatii in sufletul copiilor
Insamantarea teroarei si agresivitatii in sufletul copiilor prin amenintarea permanenta cu forta - razboi, executii in piete publice, tratate ca acte de divertisment etc. - nu lipsesc nici din cultura noastra. Stresul post-traumatic suferit de copiii ce vizioneaza multa violenta la programele de stiri este numai un aspect al unui proces mult mai amplu de formare prin cultivarea violentei fictionale a micului ecran a unei generatii de tineri extrem de agresivi si cruzi pana la nesimtirea sufleteasca; tineri atrasi de a face rau de dragul raului, din placerea de a produce durere, chiar a-si omori colegii si profesorii sub dictatul vreunei fantasme. La capitolul educarii comportamentului agresiv, televiziunea si, mai nou, jocurile pe calculator, au depasit si cele mai pesimiste asteptari. Sunt atat de performante in a crea reflexul de a lovi si omori inainte de a gandi, incat pana si trupele de comanda le folosesc in exercitiile facute pentru imbunatatirea performantelor.
Cartea, dusmanul regimurilor totalitare
In lumea lui Orwell este prezenta cartea, dar aceasta este mistificata in laboratoarele Ministerului Adevarului. In "Minunata lume noua" este conditionata repulsia fata de carti, caci, ramane in permanenta riscul ca ei sa citeasca vreun lucru de natura sa deconditioneze in mod nedorit unul din reflexe". Ce se intampla astazi in cadrul societatilor avansate?
Sistemul educational american este la pamant, este o ruina. Patruzeci de procente dintre tinerii americani care intra la Colegii recunosc ca nu stiu sa scrie si sa citeasca corect. Douazeci si trei de milioane de adulti sunt analfabeti. (Raportul specialistilor de la Universitatea Columbia - SUA - The Global Economy, 1990).
Prin urmare, televiziunea si cultura divertismentului au reusit mai bine decat distopicele ministere ale propagandei statelor totalitare sa-i indeparteze pe copii de carte. Creierul copiilor care-si petrec timpul preponderent in fata televizoarelor si Internetului este cu adevarat conditionat sa nu mai gaseasca placere in lectura. Nu numai ca aceasta este mai putin fascinanta ca imaginea in miscare sau pentru ca ar pretinde un efort mai mare, ci si pentru ca tot ce inseamna vizionare reprima edificarea retelelor neuronale implicate pe parcursul lecturii. Cartea ar putea disparea pe viitor in primul rand pentru ca nu se vor mai gasi suficienti oameni care sa o aprecieze, care sa o doreasca, care sa o cumpere. Civilizatia Gutemberg este, dupa cat se pare, inlocuita de cultura halucinatiei colective, de cultura fantasmelor si a balaurului antropomorfizat si cu iesire la ecranul ultraplat.

Pagina realizata dupa Virgiliu GHEORGHE
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=229202&data=2007-11-10