A fost descoperită cea mai veche biserică din Armenia: datează din secolul al IV-lea

 Ruinele unei vechi biserici creștine au fost descoperite de arheologii de la Academia Națională de Științe din Armenia și Universitatea din Münster (Germania) în vechiul oraș Artaxata.

Echipa de cercetare armeano-germană explorează metropola elenistică Artaxata, situată în Câmpia Ararat, din 2018. În contextul celei mai recente descoperiri, echipa a excavat părți ale bisericii și a studiat-o folosind metode geofizice.

Biserica este octogonală, cu extensii în formă de cruce. Dr. Mkrtich H. Zardaryan de la Academia Națională de Științe din Armenia a declarat: „Bisericile octogonale nu erau cunoscute până acum aici, dar ne sunt foarte familiare din regiunea Mediteranei de Est, unde au apărut pentru prima dată în secolul al IV-lea d.Hr.”.

Dovada creștinismului timpuriu în Armenia

„Clădirea din secolul al IV-lea este cea mai veche biserică documentată arheologic din țară, o dovadă senzațională a creștinismului timpuriu în Armenia”, a spus profesorul Achim Lichtenberger de la Universitatea din Münster.

Cea mai veche biserică din Armenia corespunde, din punct de vedere tipologic, clădirilor memoriale creștine timpurii. În extensiile în formă de cruce, cercetătorii au găsit urmele unor platforme de lemn de la mijlocul secolului al patrulea d.Hr, conform datării cu radiocarbon.

Clădirea octogonală, cu un diametru de aproximativ 30 de metri, are o podea simplă din mortar și țigle din teracotă. Marmura indică faptul că biserica a fost decorată somptuos, cu materiale importate din zona Mediteranei.

Echipa armeano-germană va continua să excaveze, sperând să facă noi descoperiri, inclusiv cărui sfânt îi era închinată biserica.

Primul stat creștin din lume

Sfântul Grigorie Luminătorul l-a convertit la creștinism pe regele armean Tiridates al III-lea în Artaxata, în anul 301 d.Hr. Astfel, Armenia  a devenit primul stat creștin din lume. Mănăstirea medievală Khor Virap, aflată în apropierea bisericii recent descoperite, dă mărturie despre acest fapt.

Artaxata a fost capitala Regatului Armeniei, condus de dinastiile Artaxiad și Arsacid. Orașul a devenit o metropolă importantă în perioada elenistică, fiind capitala regatului timp de aproape șase secole.

PF Patriarh Daniel îndeamnă la sprijin și rugăciune pentru cei afectați de inundațiile din Spania

 Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis joi un mesaj de compasiune adresat victimelor inundațiilor dramatice din Spania, în care îndeamnă la sprijin și rugăciune.

„Îi îndemnăm pe credincioșii români care locuiesc în Spania să fie alături de cei afectați, atât prin cuvânt de consolare, cât și prin fapte de ajutorare creștină”, a transmis Preafericirea Sa.

Episcopul Timotei al Spaniei și Portugaliei i-a îndemnat, la rândul său, pe clerici și credincioși să se implice activ în ajutorarea victimelor.

https://basilica.ro/patriarhul-daniel-indeamna-la-sprijin-si-rugaciune-pentru-cei-afectati-de-inundatiile-din-spania/

Scrisoarea lui Abraham Lincoln către profesorul fiului său:

„Fiul meu va trebui să înveţe că nu toţi oamenii sunt sinceri şi oneşti.

Dar învăţaţi-l dacă puteţi minunăţia cărţilor… şi totuşi, daţi-i timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, al albinelor de sub soare şi al florilor de pe câmp.

În şcoală, învăţaţi-l că e mult mai onorabil să eşueze decât să trişeze…

Învăţaţi-l să aibă încredere în propriile-i idei, chiar dacă ceilalţi îi spun că se înşeală.

Învăţaţi-l să fie amabil cu oamenii amabili şi dur cu cei duri. Încercaţi să-i daţi fiului meu tăria de a nu urma mulţimea, să nu urmeze turma…

Învăţaţi-l să-i asculte pe toţi oamenii; dar învăţaţi-l de asemenea să selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevărului, şi să păstreze doar ce e bun.

Învăţaţi-l, dacă puteţi, cum să râdă când e trist… învăţaţi-l că nu e nicio ruşine în a plânge.

Învăţaţi-l să fie grijuliu cu cinicii şi să fie atent la linguşitori.

Învăţaţi-l să-şi „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preţ pe sufletul şi inima lui.

Învăţaţi-l să-şi astupe urechile la bârfă… şi să lupte când crede că aceasta este soluţia. Trataţi-l gentil, dar nu-l protejaţi, deoarece numai testul focului face oţelul bun. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi brav.

Învăţaţi-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuşi, deoarece apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerinţa mare, dar vedeţi totuşi ce puteţi face. Este aşa un copil de treabă, fiul meu!”

Un studiu fulminant dezvăluie existența unei conștiințe ascunse la 25% dintre pacienții aparent inconștienți

 Un studiu recent a scos la lumină descoperiri uluitoare cu privire la ”conștiința ascunsă”, care contrazic tot ceea ce se știa până acum despre pacienții incoștienți, cu leziuni cerebrale severe.

Publicate în New England Journal of Medicine, cercetările unei echipe internaționale conduse de specialiști de la Mass General Bringham și Harvard Medical School, dezvăluie că aproximativ 25 dintre pacienții aparent inconștienți pot percepe totuși ceea se întâmplă în jurul lor.

Conștiința ascunsă, numită și disociere cognitiv-motorie (DCM) descrie o stare în care abilitățile cognitive ale unui pacient, cum ar fi înțelegerea limbajului și îndeplinirea instrucțiunilor au rămas intacte, dar nu sunt observabile din exterior din cauza deficiențelor motorii severe.

Aceste descoperiri au implicații profunde atât în ceea ce privește îngrijirea pacientului și etica medicală, cât și înțelegerii pe care o avem asupra conștiinței.

”Pacienții cu leziuni cerebrale care nu răspund la comenzi pot îndeplini sarcini cognitive care sunt detectate cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (FMRI) și electroencefalografie (EEG)”, au scris cercetătorii. ”Acest fenomen, cunoscut sub numele de disociere cognitiv motorie, nu a fost studiat sistematic în cadrul unui grup mare de persoane cu tulburări de conștiență.”

Studiul a implicat 353 de participanți adulți, din șase centre medicale academice din Statele Unite, Regatul Unit și Europa. Dintre aceștia, 241 de indivizi au fost considerați insensibili și incapabili să arate semne vizibile de conștiență la primirea comenzilor simple.

Cu toate acestea, folosind tehnici avansate de neuroimagistică cum ar fi RMN funcțional (fMRI) și electroenefalografia (EEG), cercetătorii au identificat că 25% dintre pacienții insensibili au prezentat activitate cerebrală în concoranță cu unele comenzi cum ar fi închiderea și deschiderea palmelor.

Potrivit cercetătorilor, disocierea cognitiv motorie apare atunci când abilitățile cognitive depășesc capacitățile motorii, pacienții fiind incapabili să răspundă, chiar dacă creierul lor procesează informații și urmează instrucțiunile.

Depistarea DCM la 25% dintre pacienții inconștienți aduce în prim plan întrebări etice esențiale cu privire la tratamentul și îngrijirea persoanelor cu leziuni cerebrale severe.

Descoperirile studiului sugerează că acești pacienți ar fi putut fi clasificați prematur ca vegetativi sau având o stare de conștiență minimă, ceea ce ar fi putut influența deciziile privind tratamentele de susținere a vieții sau retragerea îngrijirii.

Dr. Jan Claassen, un conferențiar universitar al catedrei de neurologie din Universitatea Columbia și coautor al studiului, a studiat importanța reevaluării modului în care profesioniștii din domeniul sănătății interacționează cu pacienții diagnosticați cu tuburări de conștiență.

”Studiul confirmă că un număr mare de pacienți care par inconștienți sunt, de fapt, conștienți, dar incapabili să exprime aceasta.”, a spus dr. Claassen într-un comunicat de presă a Universității Columbia. ”Avem obligația de a ajunge la ei și de a construi punți de comunicare. Aceste informații ne oferă contextul de care avem nevoie pentru a dezvolta intervenții care să îi ajute și să îi recupereze.”

Odată ce conștiința ascunsă este identificată, personalul medical și îngrijitorii pot dori să adopte o abordare mai implicată în interacțiunea cu acești oameni. Implicațiile se extind dincolo de îngrijirea clinică, deoarece înțelegerea faptului că un bolnav este conștient ar putea duce la un sprijin emoțional și psihologic îmbunătățit din partea familiilor, care altfel ar fi putut să nu realizeze starea cognitivă a persoanei iubite.

”Familiile ne-au spus că dezvăluirea rezultatului pozitiv al testului care indică disocierea cognitiv motorie poate schimba modul în care echipa medicală interacționează cu pacientul”, a spus autorul principal al studiului, dr. Yelena Bodien. ”Deodată, aceasta acordă mai multă atenție semnalelor comportamentale subtile care ar putea fi sub control volitiv, sau îi vorbesc, sau pun muzică în cameră.”

Mai mult, identificarea DCM la pacienți subliniază necesitatea unor instrumente avansate de diagnostic. Conform studiului, detectarea DCM depinde în prezent de tehnici de neuroimagistică sofisticate care nu sunt universal accesibile. Acest lucru evidențiază necesitatea standardizării și extinderii utilizării acestor tehnologii pentru a ne asigura că toți pacenții pot fi evaluați cu acuratețe.

Subliniind semnificația acestor descoperiri, într-un interviu recent acordat Columbia Magazine, Dr. Claassen a vorbit despre acea experiență transformatoare care l-a inspirat să își dedice cariera ajutorului acordat celor care nu pot reacționa din pricina leziunilor cerebrale severe.

”Nu voi uita niciodată momentul în care am văzut, pentru prima oară, trezirea unui pacient care părea pierdut pentru totdeauna”, a mărturisit dr. Claassen. Într-o zi era totalmente inconștient, iar data viitoare când l-am văzut juca cărți la o masă. Era o evoluție care m-a uluit.”

”Știam că menirea mea este să îi ajut pe acești oameni. Și a trebuit să învăț tot ce era posibil despre experiențele lor și despre conștiința umană – ce este aceasta, de ce se deteriorează și cum poate apărea din nou.”

Revelația că o mare parte a pacienților care par inconștienți ar putea avea o conștiință ascunsă deschide ușa unor potențiale noi terapii și intervenții.

Cercetătorii spun că aceste descoperiri recente ar putea grăbi dezvoltarea interferenței creier-calculator, permițând pacienților care nu răspund să comunice cu lumea exterioară.

Tehnologiile care permit comunicarea doar prin gândire se află în prezent în plină dezvoltare. În plus, companii private precum Neuralink fac progrese semnificative în tehnologiile de interfață creier-calculator, care au potențialul de a îmbunătăți atât capacitățile neuronale, cât și funcția generală a creierului.

O altă tehnologie promițătoare, BrainGate, se concentrează pe crearea unei interferențe creier-calculator concepută special pentru a restabili abilitățile de comunicare la pacienții afectați de boli sau leziuni neurologice. Sistemul de interfață neuronală BrainGate2 se află în prezent în studii clinice, vizând pacienții care nu-și mai pot utiliza mâinile din pricina unor răni grave sau a unor boli.

Astfel de inovații ar putea transforma radical calitatea vieții persoanelor cu leziuni cerebrale severe, permițându-le să-și exprime gândurile, nevoile și emoțiile în ciuda incapacității lor de a se mișca sau de a vorbi.

În cele din urmă, descoperirea conștiinței ascunse până la un sfert dintre pacienții aparent inconștienți este un îndemn de a ne regândi modul în care percepem, diagnosticăm și interacționăm cu indivizi care au suferit leziuni grave ale creierului. Aceste descoperiri inovatoare pot modela viitorul îngrijirii pacienților, eticii medicale și a neuroștiințelor.

În prezent nu există ghiduri profesionale standardizate pentru evaluarea disocierii cognitiv motorii și majoritatea centrelor medicale nu pot efectua aceste teste. Cercetătorii subliniază că transpunerea acestor constatări în practica clinică ar trebui să fie un punct cheie al eforturilor viitoare de cercetare.

Cu toate acestea, autorii studiului speră că munca lor va stimula cercetări ulterioare și va duce la metode de detectare a DCM mai sofisticate și mai accesibile.

”Pentru a continua progresul nostru în acest domeniu, trebuie să ne validăm instrumentele și să dezvoltăm abordări pentru evaluarea sistematică și pragmatică a pacienților inconștienți, astfel încât testarea să fie mai accesibilă”, a subliniat dr. Bodien. ”Programul Emerging Consciousness de la Mass General Hospital oferă aceste evaluări clinic dar, în altă parte, un pacient poate fi nevoit să se înscrie într-un studiu de cercetare pentru a fi testat.”

”Știm că disocierea cognitiv motorie nu este neobișnuită, dar sunt necesare resurse și infrastructură pentru a optimiza detectarea acesteia și pentru a oferi suport adecvat pacienților și familiilor aparținătoare.”

Tim McMillan este reporter de investigație și cofondator al The Debrief. Articolele sale se concentrează de obicei pe apărare, securitate națională, comunitatea de informații și psihologie.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: https://thedebrief.org/groundbreaking-study-reveals-hidden-consciousness-in-up-to-25-of-unresponsive-patients/

Sfintii romani canonizati de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

IANUARIE

10 †) Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti
13 †) Sfintii Mucenici Ermil si Stratonic
25 †) Sfantul Bretanion, Episcopul Tomisului
26 †) Sfantul Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei

FEBRUARIE
28 † Cuviosii Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea (in anii bisecti sunt serbati pe 29 februarie)

MARTIE
7 Mc Efrem, episcopul Tomisului
26 Sfintii Mucenici Montanus, preotul, si sotia sa, Maxima; Sfintii 26 de Mucenici din Gotia/Dacia

APRILIE
6 †) Sfantul Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium
11 †) Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica
12 †) Sfantul Mucenic Sava de la Buzau
14 †) Sfantul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului
20 †) Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului
24 †) Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest si Sava, Mitropolitii Transilvaniei; Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures; Sfintii Muceniti Pasicrat si Valentin din Durostorum
25 †) Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului
26 †) Sfintii Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu si Tasie
28 †) Sfintii Mucenici: Maxim, Dada si Cvintilian din Ozovia

MAI
3 †) Sfantul Irodion de la Lainici
12 †) Sfantul Mucenic Ioan Valahul
15 †) Sfantul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
16 †) Sf. Cuv. Sila, Paisie si Natan de la Sihastria Putnei
27 Sfantul Mucenic Iuliu Veteranul

IUNIE
2 †) Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
4 †) Sfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel
8 †) Sfintii Marturisitori Nicandru si Marcian
15 †) Sfantul Mucenic Isihie
16 †) Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Tarii Romanesti
22 †) Sfantul Ierarh Grigorie Dascalu, Mitropolitul Tarii Romanesti
24 †) Sfantul Niceta de Remesiana; Aducerea moastelor Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
30 †) Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet

IULIE
1 †) Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti
2 †) Sfantul Voievod Stefan cel Mare
8 †) Sfintii Mucenici Epictet si Astion
18 †) Sfantul Mucenic Emilian de la Durostor
21 †) Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia
26 †) Sf. Cuv. Ionichie cel Nou de la Muscel

AUGUST
5 †) Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt
7 †) Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla; Sfantul Pafnutie - Parvu Mutu
11 †) Sfantul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului
16 †) Sfintii Martiri Brancoveni, Constantin Voda cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache; Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec
17 †) Sf. Gheorghe Pelerinul
21 †) Sfintii Mucenici: Donat, diaconul; Romul, preotul; Silvan, diaconul, si Vetust
23 †) Sfantul Mucenic Lup
30 †) Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei; † Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu

SEPTEMBRIE
1 † Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul
3 †) Sf. Cuv. Neofit si Meletie de la Manastirea Stanisoara
7 † Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati
9 † Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona si Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau
13 † Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian si Valerian
15 †) Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos; Sf. Mare Mc. Nichita
17 †) Sf. Ier. Dionisie, episcopul Cetatii Albe - Ismail
22 † Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi
26 † Sfantul Voievod Neagoe Basarab
27 †) Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul

OCTOMBRIE
1 † Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani
5 † Sf. Cuv. Daniil si Misail de la Manastirea Turnu
21 †) Sfintii Cuviosi Marturisitori: Visarion, Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea; Sfintii Preoti Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel
28 † Sfantul Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti; Sf. Cuv. Teofana Basarab

NOIEMBRIE
9 Sfintii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat;
12 †) Sfintii Martiri si Marturisitori nasaudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu
15 †) Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt
20 †) Sfantul Grigorie Decapolitul; Sfantul Mucenic Dasie
23 †) Sfantul Cuvios Antonie de la Iezerul-Valcea
30 † Sfantul Ierarh Andrei Saguna, mitropolitul Transilvaniei

DECEMBRIE
3 †) Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica
13 †) Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
18 †) Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul
22 †) Sfantul Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului
26 †) Sfantul Cuvios Nicodim de la Tismana
31 †) Sfantul Mucenic Hermes.

Prietenia - o comoară de mare preţ

 (O istorioara de mangaiere pentru cei ce simt singuri...)

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. "Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă: ”Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori?" Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!… Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. Şi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…

Sfânta Lumină de la Ierusalim

In Sambata Mare, la ora 7:00 dimineata, se pecetluieste Sfantul Mormant. Se controleaza sa nu fie inauntru nimic care sa se aprinda, se pregatesc doua panglici mari, se asaza pe usa capelei Sfantului Mormant si se pecetluiesc cu ceara. Dimineata se deschid portile pentru intrare, iar lumea vine insetata. Ulitele sunt stramte, dar se aduna mii de oameni din toate colturile globului pamantesc - calugari, credinciosi simpli, ambasadori. Cea mai mica portiune e intesata de oameni. Fiecare credincios poarta in mana un manunchi de 33 de lumanari, dupa numarul anilor Mantuitorului, altii au doar una sau trei. Desigur, toate sunt stinse. Patriarhul vine in procesiune la biserica, unde este imbracat.

Cand soseste vremea randuita de Dumnezeu a primirii sfintei lumini, patriarhul, insotit de ierarhi si de seful politiei statului Israel, strabate drumul dintre altarul bisericii mari si capela. Ajuns acolo, el este dezbracat de podoabele arhieresti si lasat in stihar, e controlat de seful politiei si unii cetateni musulmani, care iau si ei parte, toti foarte cuviinciosi. Trebuie spus ca in ziua de azi e mai multa libertate, o alta maniera de a trata oamenii, dar in vremea veche, conducerea musulmana era mult mai aspra la adresa crestinilor, asa incat controlul a fost intotdeauna deosebit de sever, mai ales ca e vorba de o taina unica in lume, de o minune permanenta. Deci nu poate fi sub nici o forma vorba de vreo incercare de inselare, fereasca Dumnezeu! Nu e cu putinta, pentru ca se controleaza atat capela, cat si patriarhul.

Apoi patriarhul intra in Sfantul Mormant, iar doi insotitori, arhierei sau arhimandriti, raman in Capela ingerului. Acolo se roaga si asteapta acest mare dar, aceasta mare descoperire, primirea sfintei lumini dumnezeiesti. Ca sa se descopere, iubitilor, ca mormantul nu e locul de veci, nu e doar loc al mortii, ca nici un loc din lumea aceasta nu e menit pentru moarte, ci pentru viata. Este o cantare a Bisericii de o adancime si o maretie unica: "Doamne, in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron, pe scaun ai fost, Hristoase, toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins, cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant". Si de cand mormantul Domnului a ramas gol, de atunci acesta nu mai este locasul de veci, cum spunem de obicei, pentru ca mormintele noastre poarta trupuri ale celor botezati, trupuri care poarta pecetea mortii si invierii lui Hristos, cum spune Apostolul: "Cati in Hristos ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat; ne-am ingropat cu Hristos intru moarte, ca sa si inviem cu El. Deci si voi asa, morti sa fiti pacatului si vii intru Hristos Iisus, Domnul nostru". Daca ajungi ca inca de aici sa mori fata de pacat, atunci deja pregusti arvuna invierii.

Urmeaza momentul suprem; toata lumea e intr-o incordare si intr-o asteptare unica, divina. Am inaintat de la altarulbisericii pana in pragul ei, la cativa metri de usa capelei Sfantului Mormant in acea stare de har, de rugaciune: "Doamne, m-ai invrednicit sa ajung aici". Deodata, din intuneric au tasnit sageti de lumina, ca niste fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Si deodata, un glob de lumina a tasnit dinauntrul capelei si a fugit catre Biserica Golgotei. Cand am privit atunci spre Biserica Golgotei, am vazut o femeie cu cele 33 de lumanari aprinse.

Acolo a mers acea lumina. Iata ce marturiseste acea femeie: e romanca, se numeste Ioana Elena Corneanu si e din Bucuresti. Era sosita din septembrie '92 la Ierusalim, a lucrat pe acolo. A venit la Sfantul Mormant sambata dimineata, pe 17 aprilie '93. La ora 7:00, era o multime de oameni. Portile s-au deschis pe la ora 9:00. Ea marturiseste: "inghesuita si miscata de valul lumii, imi plangea inima. Parca ma vedeam parasita de Dumnezeu - Doamne, m-ai lepadat de la fata ta! Luata de multime, trec pe langa Piatra Ungerii, prin spatele Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, o putere m-a miscat inainte si deodata am ajuns la piciorul scarii care urca spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin multime si am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii Golgotei. Ma tineam cum puteam.

Patriarhul a intrat in Sfantul Mormant. Ma rugam cu lacrimi. Deodata, apar fulgere de lumina si scantei, ca margelele, ca globuletele. Intr-o mana aveam manunchiul de 33 de lumanari, in cealalta cinci lumanari, intinse ca in rugaciune spre lumina. Inchid o clipa ochii, ca fulgerata, iar cand ii deschid, vad manunchiul de 33 de lumanari aprins. Se aprind si celelalte cinci, si lumea aprinde de la mine. Fata imi e scaldata in lacrimi". Iata marturia unui suflet prezent acolo, o romanca de-a noastra. Am aflat mai deunazi ca mai e inca o persoana, Ecaterina Ardeleanu, o pictorita, care a primit de asemenea taina sfintei lumini. Si mai traieste in Bucuresti inca o persoana sarmana, necajita mult. Am trimis dupa ea sa vina astazi, sa va aduca marturie directa, dar cel care a mers n-a mai gasit-o; a plecat. Ce vreau eu sa va spun, pomenind aceste trei femei? Or fi primit si barbati lumina, nu stiu, dar deocamdata stiu doar de femei ca au primit lumina sfanta. Lumina divina, iubitilor, e lumina invierii. Cine a fost vestitorul cel dintai al invierii? O femeie, Maria Magdalena; sau, inainte de ea, Maica Domnului, asa cum marturiseste Sfanta Traditie. Maica Domnului, Maria Magdalena, femeile mironosite, ele au fost deci primele primitoare si vestitoare ale luminii invierii.

Patriarhul aprinde lumanarile lui mari din aceasta lumina. De asemenea, pune din ea in doua candele si una este dusa la altarul bisericii mari iar cealalta este pentru celelalte biserici crestine, ca sa se impartaseasca toti din ea - la armeni, la catolici... Atunci, patriarhul iese din capela, sau deschide uneori cele doua firide, si aprinde lumanarile multimii care se inghesuie sa primeasca lumina din lumina. Aceasta lumina cel putin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea si nu se mistuia. Vom incerca sa talcuim de ce pe urma isi schimba chipul: nu ea se schimba, ci contactul cu lumea o face sa se schimbe. La inceput ea nu arde, asa incat unii isi dadeau cu ea pe fata, altii treceau cu mana prin ea. Chiar la sfesnicul pe care il aveam eu multi veneau si puneau mana in flacara. Insa dupa cateva minute, cand ea se uneste cu firea noastra - noi toti avem harul lui Dumnezeu in noi, dar de multe ori ne departam de el prin pacatele noastre, si firea noastra parca nu mai arata intotdeauna ca purtam har - datorita contactului cu lumea de aici, incepe sa capete si chipul lumii acesteia. E o unire intre cer si pamant, intre lumina divina si lumina noastra.

Asadar, pana in ziua de astazi se petrece taina aceasta pe care am vazut-o cu ochii mei, ca peste doua zile, cand mergeam prin bazar, sa aud in spatele meu o femeie. Am intors ochii inapoi si am salutat-o, am tresarit, cu mare durere in inima mea ca n-am comunicat mai mult. Dar m-am interesat la camin si am aflat ca o cunosteau maicile. Am staruit: "Va rog, va rog s-o chemati sa stau de vorba cu ea". Si de Izvorul Tamaduirii a venit la biserica, am stat de vorba cu ea si mi-a facut martur­isirea pe care eu v-am impartasit-o. O, Doamne, ce mare dar, mai ales pentru sfanta noastra credinta ortodoxa, pentru ca, asacum vedeti, aici se aprinde sfanta lumina - la ortodocsi. Si din ea se impartasesc toti.

Atunci cand, pe la anul 1300 si ceva, niste armeni au vrut sa primeasca ei lumina, patriarhul ortodox s-a indepartat si asezat langa un stalp, care este pana in ziua de azi, ca marturie. Au asteptati toti, cu focul inimii, sa vina focul divin. in cele din urma, a venit focul divin ca un fulger, ca un traznet, acolo unde era patriarhul ortodox. Nu pentru omul acela, ci pentru sfanta Ortodoxie, fratilor, ca e dreapta martur­isire. Ortodoxia crede cu atata putere si in crucea Mantuitorului, dar si in inviere. Niciodata Ortodoxia n-a despartit crucea de inviere. In Apus s-a pus prea mult accent pe crucea si pe pati­mile Mantuitorului, de aceea in operele unor pictori mari Mantuitorul este infatisat in suferinta lui atat de contorsionat, atat de chinuit - suferinta infatisata pana la ultima ei limita. Dar pentru noi aceasta suferinta a Mantuitorului reprezinta iubirea Lui pentru noi, iar in iubire e viata. Prin urmare, nu poate fi despartita crucea de inviere, Vinerea Mare de Duminica Pastelui. De aceea, cred eu, pentru dreapta noastra credinta, pentru marturisirea sfintei invieri cu atata foc, lumina divina e un dar facut Ortodoxiei.

Aceasta sa ne dea o data mai mult bucuria si nadejdea si incredintarea ca sfanta noastra marturisire ortodoxa e dreapta credinta, pe care s-o cunoastem, s-o iubim si sa fie marturie de dragoste a credintei pentru toti fratii nostri, de orice credinta ar fi ei! Am auzit ca fratii nostri neoprotestanti au de gand ca in Saptamana Patimilor sa contracareze marturisirea noastra. Noi n-avem dreptul sa judecam pe nimeni, Dumnezeu e judecatorul nostru, dar ne rugam sa creasca toti in dreapta credinta, in Ortodoxie, unde se afla, caci noi stim si credem si marturisim ca Ortodoxia e dreapta credinta, deplinatate a cre­dintei si nestirbire a credintei. Ea nu a adaugat si nu a stirbit nimic, ci a marturisit tot asa cum i-a incredintat Mantuitorul, prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti. De aceea, nimic nu-i lipseste Ortodoxiei, decat sa fie cunoscuta, iubita si traita in aceasta taina a unitatii Crucii si invierii Mantuitorului. De aceea la ortodocsi crucea are niste raze care pleaca de la imbinarea celor doua linii - una care uneste cerul cu pamantul si alta care imbratiseaza lumea. Acele raze reprezinta taina luminii divine care tasneste din crucea, din mormantul Mantuitorului. in aceasta unitate sfanta a Crucii si a invierii, asa cum spunea Sfantul Serafim, "de-acuma Hristos a inviat si viata noua ne-a daruit si marturia sfintei Sale lumini", a luminii neinserate pentru care Biserica Ortodoxa spune: "O, Pastele cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si cuvantul si puterea lui Dumnezeu, da-ne noua sa ne impartasim pururea de lumina Ta, si mai adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei Tale! Amin."

De cand este cunoscuta minunea sfintei lumini pascale ?

Avem marturii inca din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului. Patriarhul Narcis vorbeste pe la anul 135 despre o minune, cum s-a aprins untdelemnul din candele din aceasta lumina sfanta. De asemenea, istorici ca Nichifor Theotochie si altii marturisesc despre ea. Nu s-a facut zgomot - aceasta a fost intotdeauna taina sfintei Ortodoxii - dar ea e marturia biruirii mortii. De aceea, din mormant rasare lumina. Aceasta e semnificatia cea mai adanca, si anume ca moartea e biruita. Observati, din cele sapte cuvinte ale Mantuitorului pe cruce, sase sunt din spontaneitatea Lui iar unul nu-i de la El. Vi le reproduc:

1 - Se roaga pentru rastignitori: "Iarta-i, ca nu stiu ce fac";
2 - Incredinteaza pe ucenic Maicii Domnului si pe Maica Domnului ucenicului: "Femeie, iata fiul tau!" si "Iata mama ta!";
3 - Fagaduieste talharului pocait: "Astazi vei fi cu mine in rai";
4 - "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?"
5 - "Mi-e sete";
6 - "Savarsitu-s-a", adica a implinit chemarea, misiunea;
7 - "Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu".

Care din aceste cuvinte nu este spontan, de la El? Acesta: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?" De unde e luat cuvantul? Din Psalmul 21, versetul 1. De ce l-a luat Mantuitorul de-acolo? Intai, ce inseamna moartea: despartirea de bunastare, parasirea lui Dumnezeu, despartirea de Dumnezeu Cel viu. Dar pe de-o parte, S-a despartit vreodata Fiul lui Dumnezeu de Tatal? Se putea desparti? Nu se putea! Pe de alta parte, putea fi moartea in Hristos, in Fiul lui Dumnezeu? Nu putea fi! Atat ca Fiu al lui Dumnezeu Cel viu - Dumnezeu e numai "da", nu e si "nu", pentru ca moartea inseamna negatie -dar si ca om. Moartea e plata pacatului; era in Hristos pacat? Nu era! Si atunci, daca e vorba de moarte, ea nu putea pleca de la Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu si ca unul fara de pacat. Ea e rodul omului. Dar daca nu lua Mantuitorul moartea s-ar fi mantuit omul? Nu s-ar fi mantuit. Atunci, El Se uneste cu strigatul omului: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?", asuma moartea omului si o invinge. Acest cuvant e luat din strigatul omenirii suferinde; se uneste umanitatea suferinda, osandita mortii din pricina "celui strain", cum ii spune Mantuitorul: "Oile Mele asculta glasul Meu; dupa cel strain nu merg". Care e strainul de care vorbeste Mantuitorul aici? Cu certitudine, Lucifer, care a aruncat samanta mortii in Iunie. De aceea din mormant rasare lumina, pentru ca morman­tul n-are ce cauta in lume. Prin Hristos, in cele din urma toate mormintele vor ramane goale. Ele nu sunt locase de veci; nu exista locas de veci al mortii. Din mormant a rasarit Hristos Cel inviat si lumina invierii. Acesta este intelesul teologic de negrait.

Parintele Constantin Galeriu