Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

vineri, ianuarie 29, 2021

De la radio şi tv la „Ambasada Cerului pe Pământ“

 Daniel Buzdugan:

„Când eram mic, chiar voiam să mă fac preot“" Am crescut într-o familie de oameni credincioşi, din care fac parte preoţi, o maică stareţă, un episcop."-
- De la radio şi tv la „Ambasada Cerului pe Pământ“
Daniel Buzdugan, realizatorul emisiunilor matinale de la Radio ZU, are o relaţie specială cu Dumnezeu, pe care n-a ascuns-o niciodată. În vara acestui an, Daniel şi-a împlinit o dorinţă mai veche şi a ajuns la „Ambasada Cerului pe Pământ”, Muntele Athos. Cu ce sfaturi şi impresii s-a întors de la călugării ortodocşi aflaţi din rândurile de mai jos.
„Cred că mulţi au mai uitat de El când au venit la oraş”
- Bunicii te-au învăţat să te rogi şi să mergi duminica la biserică. Crezi că apropierea ta de Dumnezeu s-a făcut datorită lor sau calea o puteai găsi şi singur?
- Am crescut într-o familie de oameni credincioşi, din care fac parte preoţi, o maică stareţă, un episcop. Toţi suntem dintr-o zonă în care lumea merge la biserică, aşa cum este în fiecare sat românesc, unde oamenii sunt aproape de Dumnezeu. Cred că mulţi au mai uitat de El când au venit la oraş, s-au modernizat şi-au uitat de lucrurile acestea care ne definesc. E greu de zis dacă aş fi găsit singur drumul spre credinţă. Probabil că L-aş fi descoperit pe Dumnezeu în momentul în care aş fi avut o cumpănă mare. Cred că foarte mult contează anturajul în care trăieşti.
- Cum a fost relaţia ta cu Dumnezeu de-a lungul anilor?
- L-am simţit alături de mine la fiecare examen şi înaintea fiecărui lucru dificil pe care-l aveam de făcut, când treceam şi pe la biserică. Fiind din Iaşi, mergeam frecvent la Biserica „Sfânta Parascheva”. Când eram mic, chiar voiam să mă fac preot. Aveam un văr alături de care mergeam în casa bunicilor şi cântam ca la biserică, dar nu a fost să fie.
- De ce ţi-ai dorit să mergi la Muntele Athos?
- Pentru că ştiam că este unul dintre cele mai curate locuri din lume, dacă nu chiar cel mai pur, şi doream să văd cum e. Şi, într-adevăr, a fost ceva extraordinar. Am mers 24 de ore cu maşina, apoi am aşteptat câteva ore vaporul şi am ajuns extrem de obosit. Drumurile de acolo sunt neasfaltate, pentru a nu le fi uşor unora care vin ca turişti. Când am ajuns în capitala lor, o localitate micuţă în vârf de munte, mă simţeam de parcă pluteam. Nu-mi mai era foame, sete şi nu mai simţeam oboseala. Am petrecut patru zile minunate acolo, şi cu siguranţă voi mai merge la Athos.
„Călugării îţi dau sfaturi neutre, fără să te certe”
- Te-a schimbat cu ceva această experienţă?
- Poate sunt mai atent, poate mă rog un pic mai mult şi am învăţat ceva ce ştiam deja, de la un călugăr român, o rugăciune foarte puternică, aşa cum este şi „Tatăl nostru”, „Rugăciunea inimii” se numeşte. „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” Această rugăciune este bine s-o spui ori de câte ori îţi aduci aminte într-o zi şi importante nu sunt neapărat cuvintele, ci simţirea, să fii umil, smerit şi s-o spui din tot sufletul.
- Ce învăţăminte ai primit de la călugării pe care i-ai avut în preajma ta acolo?
- Am fost să dau un pomelnic şi am dat împreună cu hârtia respectivă nişte bani. Călugărul mi-a spus să iau banii: „Noi suntem aici să ne rugăm şi nu suntem bancă comercială, ci Ambasada Cerului pe Pământ”. Mi-a plăcut foarte mult acest lucru şi mi-a spus că vin oameni din diverse ţări ortodoxe care donează foarte mulţi bani sau maşini, pentru că au şi ei cheltuieli şi au nevoie de un sprijin financiar. Mă simţeam ca în Rai, iar faptul că seara slujbele se desfăşurau fără lumină electrică, doar la cea a candelei şi a lumânărilor îţi dădea un sentiment incredibil, să vezi o sută şi ceva de călugări, îmbrăcaţi toţi în negru, cu lumânările aprinse şi cântând. Eşti cu totul într-o lume spirituală. Mi-a mai plăcut că slujbele şi sfaturile lor sunt neutre. Ei doar îţi spun ce e bine şi ce-i rău, fără să te certe pentru ce-ai făcut. Sunt foarte calmi şi blânzi.
05-07-2- Cum trăiesc acolo?
- Opt ore dorm, opt ore muncesc şi opt ore se roagă, dar totul se desfăşoară în deplină armonie, nimic nu este o caznă, sunt foarte fericiţi. Se mănâncă de două ori pe zi şi este mai mult decât suficient. Ei ţin în permanenţă post, nu mănâncă niciodată carne, lactate sau ouă. După acele patru zile petrecute pe Muntele Athos, în care am uitat de toate grijile şi problemele mele, în care m-am gândit doar la pacea şi liniştea de acolo, am coborât şi am mers într-o localitate obişnuită. Ne-am oprit într-un supermarket înaintea drumului de întoarcere şi am avut un sentiment de infern. Erau bărbaţi care se certau cu femei, lucruri de care te poţi lipsi. La Athos am mai învăţat că avem nevoie de foarte puţine lucruri ca să fim fericiţi, dar noi ne complicăm existenţa şi ne place să trăim într-o căutare continuă şi o foială fără sens. Şi am mai învăţat că mântuirea se face pe pământ, nu dincolo.
„Cel mai bun psiholog este părintele“
- Ai simţit vreodată că te-ai îndepărtat de Dumnezeu?
- Da, pentru că, muncind foarte mult, uităm de Dumnezeu. Eu nu sunt un sfânt. La radio, dimineaţa, sau la televizor, glumind sau făcând diverse lucruri poate nu sunt un creştin-model, dar îmi aduc aminte într-un târziu şi merg la biserică. Îi sfătuiesc pe toţi cei care citesc această pagină să meargă la biserică şi să se roage, pentru că nu poţi ajunge la Dumnezeu decât rugându-te. Nu poţi avea o relaţie cu Dumnezeu decât prin biserică.
- Mulţi creştini cred că Dumnezeu e pretutindeni, în sufletele lor şi în tot ce-i înconjoară, nefiind neapărată nevoie să-L caute în biserică.
- Se amăgesc, pentru că diavolul spune să nu mergi la biserică şi că poţi avea o relaţie cu Dumnezeu pocnind din degete. Intervin lenea, delăsarea, care sunt des întâlnite chiar şi la cei care merg duminica la biserică. Uneori nu ai chef, dar, dacă te mobilizezi, apare ulterior satisfacţia.
Biserica este un mediator între om şi Dumnezeu şi faptul că avem posibilitatea ca prin taina spovedaniei să lăsăm păcatele, să dăm jos din lucrurile rele şi energiile negative pe care le-am săvârşit şi acumulat este un lucru extraordinar. Orice om care s-a spovedit din tot sufletul simte o eliberare. Mulţi merg la psiholog pentru asta, dar cel mai bun psiholog este preotul, părintele.
„Doar un miracol ne-a salvat de la moarte“
- Ai simţit vreodată ajutorul divin într-un mod miraculos?
- Da, au fost multe situaţii în care am simţit asta. Mergeam la un eveniment la Deva, eram în maşină şi am ajuns la nişte curbe foarte strânse. Cel care conducea a avut un moment de neatenţie şi jumătatea din faţă a maşinii a ajuns deasupra prăpastiei, iar mijlocul rămăsese agăţat pe marginea ei. Nu m-am panicat, am spus „Rugăciunea inimii” şi până la urmă a venit cineva şi ne-a tractat, pentru că nici nu puteam coborî din maşină, de teamă să nu o dezechilibrăm şi să ne prăbuşim. Doar un miracol ne-a salvat. Am mai avut un astfel de moment când era să mă prăbuşesc cu un avion de mici dimensiuni. Mirosea a ars, se încinsese podeaua şi m-am rugat să-mi ierte Dumnezeu păcatele, că la zile nu mai speram. Printr-o minune am ajuns în siguranţă la sol.
„La Athos am învăţat că avem nevoie de foarte puţine lucruri ca să fim fericiţi, dar noi ne complicăm existenţa, şi mântuirea se face pe pământ, nu dincolo“


duminică, decembrie 13, 2020

Tu aparţii cerului, nu pământului. Deschide-ţi, aripile şi zboară!


 

Era primăvară şi un om, străbătând pădurea, a găsit un pui de vultur, căzut din cuib, l-a adus acasă şi l-a pus în curte, unde acesta a învăţat repede să ciugulească mâncarea găinilor şi să se poarte ca ele.

Într-o zi un naturalist, în trecere pe acolo, a întrebat pe gospodar:
–Cum un vultur, regele păsărilor, a ajuns să trăiască printre găini?
–Fiindcă l-am hrănit cu mâncarea găinilor şi l-am învăţat să se poarte şi să fie o găină, deci nu mai este vultur.
–Totuşi, a insistat naturalistul, are inima şi aripile unui vultur şi poate, desigur, învăţa să zboare!
După ce s-au sfătuit multă vreme, cei doi au hotărât să vadă, dacă acest lucru ar fi cu putinţă. Naturalistul a luat cu delicateţe vulturul în braţe şi a spus:
–Tu aparţii cerului, nu pământului. Deschide-ţi, aripile şi zboară!
Dar vulturul părea nesigur. Nu ştia bine cine era şi văzând găinile, care ciuguleau prin curte s-a întors degrabă la ele. Fără să se descurajeze, deloc, naturalistul s-a întors a doua zi, a luat vulturul, l-a urcat pe acoperişul casei şi i-a spus:
–Tu eşti vultur, deschide-ţi aripile şi zboară!
Dar tânărului vultur îi era frică de această noutate şi s-a întors înapoi, să ciugulească alături de găini.
A treia zi, naturalistul s-a sculat devreme, a luat vulturul şi l-a dus pe vârful unui deal înalt. Acolo a ridicat în sus, cât îi permiteau braţele, pe regele păsărilor şi i-a spus cu dragoste şi încredere:
–Eşti un vultur, aparţii cerului şi pământului, deschide-ţi aripile şi zboară!
Vulturul a privit în jur, s-a uitat spre vale, la curtea cu găini, apoi spre cerul azuriu. Dar nu şi- a luat zborul încă. Atunci naturalistul s-a urcat mai sus, pe o stâncă şi l-a întins către soare. Vulturul a început să tremure. Încet, încet şi-a deschis aripile. În sfârşit, cu un strigăt de triumf, şi-a luat zborul spre cer.
S-ar putea ca vulturul să-şi amintească şi acum de găini, s-ar putea ca, din când în când, să viziteze poiata, dar după cât se ştie nu s-a mai întors niciodată să trăiască ca o găină.

joi, noiembrie 05, 2020

Pelerini în Capadocia sau despre dorul de a călători

 


În sufletul fiecărui om, Bunul Dumnezeu sădește dorul de a călători, de a peregrina cu alte suflete, întru slava Lui. Și parcă acest dor e mai aprins atunci când interdicțiile de călătorie sunt mai mari, când barierele pandemiei țes pânza încorsetată a durerii interioare. Dar, când voia lui Dumnezeu este ca dorul să se elibereze, nimic nu-i mai stă în cale, pentru că binecuvântarea e mai puternică decât pandemia.

De această binecuvântare a călătoriei ne-am bucurat și noi, pelerinii Centrului de pelerinaje „Sfinții Împărați Constantin și Elena” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, prin pelerinajul organizat în Capadocia, în perioada 29 septembrie – 8 octombrie 2020. Timp de 10 zile, ne-am înfrățit în acest pelerinaj cultural și spiritual, împărtășind gânduri, impresii, descoperindu-ne mai intens trăirile și purtând în noi rugăciunile celor dragi.

Cultura, civilizația și istoria s-au îngemănat într-un cântec interior al spiritualității de ieri și de azi, răsunând în sufletele noastre pe tărâmul Turciei și al Capadociei, odată cu traversarea cu feribotul a Strâmtorii Dardanele, urmată de cazarea la Çanakkale, în prima zi.

Ziua a doua a pelerinajului a reprezentat tot o îmbrățișare culturală a prezentului cu trecutul, prin incursiunea în istorie, facilitată de vizitarea cetății Troia, apoi a câtorva dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei: Pergamon, Smyrna și Efes. Instantaneele fotografice individuale și de grup la Calul Troian au generat amintiri memorabile, ca o muzică a trecutului de dincolo de pelicula filmului „Troia”, până în prezent.

Purtând amprenta tăcută și misterioasă a istoriei, pelerinii au simțit chemarea spiritualității, vizitând prima biserică a Apocalipsei – Pergam (Basilica Roșie) și cetatea Pergamon, urmată de o altă biserică a Apocalipsei – Smyrna, despre care se spune că ruinele acesteia au reprezentat baza orașului Izmir de astăzi. O zi plină își găsește culcușul la Kușadasi, într-o atmosferă liniștită și plină de viață.

În ziua a treia, 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului a sporit energia interioară a pelerinilor către cetatea Efes, templul zeiței Artemis – una dintre cele 7 minuni ale lumii, teatrul antic – locul unde a predicat Sfântul Apostol Pavel în Efes, Pamukkale (cetatea de Bumbac) și Piscina Cleopatrei.

Fondată în secolul al XI-lea î.Hr., de către ionieni, cetatea Efes a fost unul dintre primele centre ale creștinismului, unde a avut loc Sinodul al III-lea Ecumenic, când s-a stabilit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, lucrările Sinodului fiind desfășurate în biserica închinată Maicii Domnului, un loc spiritual (din păcate, astăzi, aici, sunt doar ruine) unde am trăit și noi emoția acelor vremuri.

Prilej deosebit de meditație duhovnicească și de rugăciune intensă am simțit la Mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul și la Casa Fecioarei Maria, de pe Muntele Priveghetorii.

„Primește rugăciunile smerite ale inimilor noastre, Maică, Pururea Fecioară, și întărește-ne credința, puterea și iubirea dintre noi, ca să-ți grăim neîncetat: Bucură-te, Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine!”. Gânduri, ecouri ale fiecărui suflet, au umplut Casa Maicii Domnului, încununate de cântarea într-un singur glas: „Apărătoare Doamnă”.

Popasul spiritual și cultural încărcat de frumusețea locurilor a continuat cu vizitarea cetății de Bumbac de la Pamukkale, o relaxare vizuală în renumitele cascade și izvoare termale, bogate în minerale cu puteri miraculoase de vindecare, și cu vizitarea ruinelor orașului antic Hierapolis, fondat în anul 190 î.Hr.

De la Bumbac, am urmat Drumul Mătăsii: Konya – Sultanhan – Aksaray – Goreme, în ziua a patra, și am ajuns la Ürgüp (Prokopion). Răsăritul soarelui, în ziua a cincea, avea să ne cucerească emoțional, fiecare dintre noi reflectând asupra nevoii spirituale a unui răsărit interior.

„Cine crede-n zbor e stăpân peste zare!”, a fost motto-ul zilei, care a prilejuit zborul cu balonul cu aer cald deasupra Capadociei. Credință, încredere, provocarea sinelui au fost amprentele călătoriei pe „Acoperișul Capadociei” din Uchișar, cea mai înaltă formațiune vulcanică din această regiune, de unde se desfășoară privirii o panoramă memorabilă.

Punctul culminant al itinerarului spiritual l-a reprezentat vizitarea orașelor subterane din Capadocia, săpate de creștinii care se ascundeau în urma invaziilor arabe din perioada bizantină. Fiecare dintre noi și-a proiectat un model de viețuire creștină, într-un mod autentic, coborându-L pe Hristos, tainic, în inima lui.

Încântare, emoție și uimire au produs și orașele subterane vizitate: Kaymakli – cel mai extins labirint ce cuprinde 100 de tuneluri interconectate, desfășurat pe 8 nivele, cu o lungime de aproximativ 300 km și cu o adâncime de până la 120 de metri, și Derinkuyu – cel mai adânc oraș subteran din „Ținutul cailor frumoși”, așa cum a fost numită Capadocia. Vizitarea Muzeului Goreme, loc ce adăpostește aproximativ 30 de biserici rupestre, a încheiat ziua, pelerinii împărtășindu-și impresii la cina în Capadocia.

Ziua a șasea ne-a călăuzit pașii către Ürgüp (Prokopion), locul unde a trăit Sfântul Ioan Rusul. Și, pentru că rugăciunea a încununat mereu traseul nostru spiritual, în biserica „Sfântul Ioan Rusul” am rostit Acatistul Sfântului, rugându-ne pentru toți cei dragi și nu numai, apoi am vizitat casa în care a locuit Sfântul, aprinzând lumânări și intonând cântări religioase specifice momentului și locului unde ne aflam.

Traseul a continuat spre Valea Porumbeilor – Valea Zemi – Valea Călugărilor, o lume feerică, ruptă din basme. Am vizitat biserici rupestre săpate în tuful vulcanic: biserica Șarpelui și biserica Karabaș, fiind adevărate comori ale mărturisirii creștine într-o regiune predominant musulmană.

„Minunată este creația Ta, Doamne! Fă-ne vrednici să o descoperim zi de zi, pas cu pas, întru slava Ta!” – un gând ca o rugăciune ne-a unit în acest periplu capadocian.

Măiestria meșteșugarilor tradiționali a fost admirată în cadrul vizitei într-un atelier de ceramică tradițională din Avanos.

Ziua a șaptea a fost dedicată călătoriei spre vechea capitală bizantină – Constantinopol, azi – Istanbul (orașul întins pe două continente: Europa și Asia). Drumul fiind destul de lung, am oprit în Ankara, ca să vizităm un obiectiv deosebit de apreciat de poporul turc, Monumentul și Muzeul dedicat părintelui Turciei moderne: Mustafa Kemal Atatürk. Am fost profund impresionați de respectul purtat de poporul turc primului președinte al Turciei moderne.

Am continuat călătoria noastră, purtând în suflet amintiri de neuitat și ne-am îndreptat spre Istanbul.

Ziua a opta ne-a oferit pagini de istorie bizantină, asimilând mărturii ale culturii și civilizației oferite de: biserica „Izvorul Tămăduirii”, Patriarhia Greacă din cartierul Fanar și biserica din Vlaherne.

Glasurile noastre, în acord cu trăirile sufletești, au amplificat bucuria prin cântarea omofonă „Apărătoare Doamnă” și prin Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Am încheiat ziua cu o croazieră pe Bosfor și Cornul de Aur, descătușându-ne grijile și gândurile prin contemplarea apusului.

Ziua a noua am dedicat-o centrului istoric al Istanbulului. Am început cu Palatul Topkapi – unde se află mâna Sfântului Ioan Botezătorul, sabia Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare, Turbanul lui Iosif, Toiagul lui Moise, sala tezaurului și sala haremului sultanilor. Am continuat drumul nostru cu vizitarea bisericii Cisternă și apoi am intrat cu emoție în suflet în Catedrala „Sfânta Sofia” (azi – moschee, din păcate), unde tronează icoana Maicii Domnului, de o frumusețe copleșitoare.

Un pelerinaj de nota 10 – cel puțin așa cred – încheiat în ziua a zecea pe traseul Edîrne – Giurgiu – Buzău.

Cu bucurie în suflet, ne-am îmbarcat, îndreptându-ne către casă cu mulțumirea că am vizitat locuri minunate și ne-am încărcat sufletește în acest pelerinaj.

Mulțumim, Doamne, că ne-ai ascultat rugăciunile și ne-ai descoperit atâtea lucruri minunate, întru slava Ta!

Mulțumim Centrului de pelerinaje „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pentru pelerinajul organizat, pentru colaborarea cu ghidul profesionist și, nu în ultimul rând, mulțumim pelerinilor pentru încrederea acordată, pentru asumarea pelerinajului în condiții de pandemie și pentru armonia și dragostea creștină de care au dat dovadă.

Pr. Marcel Panait

Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” – Buzău

duminică, august 23, 2020

Scrisoarea Patriarhului României adresată Ministrului Educației privind ora de Religie

 

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat o scrisoare Doamnei Prof. Monica-Cristina Anisie, Ministrul Educației și Cercetării, cu privire la asigurarea prezenței disciplinei școlare Religie în trunchiul comun, în noile Planuri-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal.

Patriarhul Daniel abordează și subiectul evaluării elevilor la această disciplină, pe bază de note, nu prin calificative.

„Evaluarea face parte din specificul oricărei materii şcolare; aşadar, este necesară şi la ora de Religie. Lipsa evaluării elevilor la ora de Religie sau găsirea unor soluţii alternative la notă constituie un afront adus statutului acesteia ca disciplină şcolară”, precizează Patriarhul Daniel.

Domniei Sale,
Doamnei Prof. Monica Cristina Anisie,
Ministrul Educației și Cercetării

Doamnă Ministru,

După cum vă este cunoscut, Legea nr. 221/18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929/19 noiembrie 2019, prevede reducerea numărului de ore, alocat disciplinelor din Planurile-cadru de învăţământ, începând cu anul şcolar 2020-2021. Acest aspect presupune modificarea Planurilor-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal.

În acest context, grupul de lucru al Ministerului Educației și Cercetării a realizat patru variante de Plan-cadru pentru învățământul gimnazial. În toate variantele propuse, disciplina Religie este păstrată în trunchiul comun, în conformitate cu Legea educației naționale nr. 1/2011. Cu toate acestea, varianta 1 propune ca evaluarea la disciplinele școlare Educație artistică (plastică/muzicală), Religie, Educație fizică și sport să se realizeze în mod diferit de celelalte discipline din trunchiul comun, prin calificative, deoarece „aceste discipline se bazează pe predispoziții native, aptitudini, înclinații, având un caracter vocațional explicit”.

Acest argument este eronat din punctul de vedere al științelor educației. Predispozițiile native – definite ca în psihologia clasică sau după curente mai recente – pot fi specifice oricărui domeniu de studiu (de exemplu, predispoziția pentru studiul matematicii, predispoziția pentru studiul științelor experimentale etc.). Pe de altă parte, evaluarea face parte din specificul oricărei materii şcolare; aşadar, este necesară şi la ora de Religie. Lipsa evaluării elevilor la ora de Religie sau găsirea unor soluţii alternative la notă constituie un afront adus statutului acesteia ca disciplină şcolară. Nota funcţionează ca un stimulent al învăţării atât în sens pozitiv („învăţ ca să iau o notă mare”), cât şi negativ („dacă nu mi se pun note, de ce să mai învăţ?”). Corelat cu acest rol de motivare, nota este apreciată de elevi şi profesori ca un barometru al strădaniei elevilor. Efortul depus de elevi în acumularea de cunoştinţe şi în formarea de atitudini şi conduite moral-religioase se cere răsplătit şi valorizat.

În acest sens, reafirmăm importanța prezenței disciplinei școlare Religie în trunchiul comun, în Planurile-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, cu următoarele argumente:

1.      Copiii și tinerii au dreptul constituțional de a participa la orele de Religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios: Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege (Constituția României, art. 32, alin. 7). Amintim faptul că, în motivarea Deciziei nr. 669/12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 59, din 23 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a României a menținut statutul orei de Religie ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.

2.     Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede: În învăţământul de stat şi particular, predarea Religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute (art. 32, alin. 1).

3.     În Legea educației naționale nr. 1/2011 se arată: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii (art. 18, alin. 1).

4.     Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, aprobată prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5.232/14 septembrie 2015 prevede: Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun (art. 2, alin. 1).

5.     Religia este singura disciplină școlară care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților (peste 93% dintre părinți și-au exprimat deja dorința ca elevii să participe la orele de Religie, conform solicitărilor scrise și înregistrate în Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România).

6.     Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.

7.     Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.

8.     Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor și a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie și conviețuire umană. Totodată, disciplina școlară Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate.

9.     Educația religioasă contribuie la depășirea ignoranței religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.

10. Întrunit în ședință de lucru în ziua de 28 februarie 2015, Consiliul Consultativ al Cultelor din România a adoptat apelul comun intitulat „LUMINĂ PENTRU VIAȚĂ. Importanța orei de Religie pentru educația copiilor și tinerilor”, la finalul căruia se arată: Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei educații integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens existenţial al societății tehniciste de astăzi are consecinţe negative pentru orientarea tinerilor în societate.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile constituționale, cu Legea educației naționale nr. 1/2011 și cu voința majorității părinților elevilor, vă rugăm să asigurați prezența disciplinei școlare Religie în trunchiul comun, în noile Planuri-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, precum și evaluarea elevilor la această disciplină, pe bază de note, nu prin calificative. Totodată, în acord cu adresa nr. 8.711/08.04.2020 a Ministerului Educației și Cercetării, vă solicităm ca orice demers major în domeniul educației să se înscrie pe linia tradiţiei pedagogice româneşti, după o largă consultare cu organizaţiile de părinţi și cultele religioase, oficial recunoscute în România.

Vă asigurăm de toată deschiderea noastră în susținerea unei educații complete și de calitate pentru copiii și tinerii țării noastre.

Cu stimă și binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

joi, iunie 18, 2020

Noi îndrumări bisericești care se aplică din data de 17 iunie 2020


Având în vedere că, din 17 iunie 2020, o serie de limitări și interdicții care privesc viața cetățenilor încetează, în consultare cu autoritățile de stat competente, Patriarhia Română transmite următoarele îndrumări către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din țară, privind participarea credincioşilor la sfintele slujbe în interiorul şi în exteriorul lăcaşurilor de cult:

I. Accesul credincioşilor în lăcașurile de cult

1. Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice din timpul săptămânii, din duminici şi sărbători, se săvârşesc în interiorul bisericii, accesul realizându-se în așa fel încât între credincioși să fie o distanță de 2 m în orice direcție (4 mp pentru fiecare credincios). Dacă numărul credincioşilor este mai mare decât spațiul interior disponibil, ceilalți credincioşi vor asculta slujba stând în exteriorul bisericii, slujba fiind transmisă la difuzoare sau clericii vor săvârşi slujba în aer liber (în curtea bisericii).

2. Pentru credincioşii care urmăresc slujba în exteriorul bisericii, distanța între ei va fi de 1,5 m în orice direcție.

3. În interiorul bisericii, folosirea măștilor de protecție este obligatorie pentru toți participanții la slujbe, cu excepția slujitorilor bisericești care rostesc rugăciuni, predică sau cântă la strană.

4. Lăcașurile de cult vor fi deschise zilnic credincioșilor pe întreaga perioadă a săptămânii, astfel încât preoții slujitori să poată răspunde tuturor solicitărilor credincioşilor privind Spovedania, Împărtășania individuală și citirea unor rugăciuni pentru diferite trebuinţe. Astfel, se va evita aglomerația credincioşilor la slujbele de sâmbătă şi duminică.

5. Persoanele care au acces în biserică, pentru rugăciune individuală şi Spovedanie, în afara perioadelor în care se desfășoară slujbe în biserică, vor respecta distanţa de 2 m, așteptând pe un singur rând. Distanța de 2 m între două persoane urmează a fi respectată de la intrarea în biserică până la părăsirea ei.

6. Persoanele având COVID – 19, persoanele care prezintă simptome de infecție, persoanele aflate în carantină, precum şi persoanele care au avut contact cu o persoană infectată nu pot intra în biserică şi nici nu pot participa la vreo slujbă, acestea fiind rugate stăruitor să rămână acasă, pentru a nu răspândi boala. Însă, pot urmări slujbele acasă prin intermediul televiziunii sau internetului (online). Spovedirea şi Împărtășirea acestor persoane se va face la domiciliu sau la spital, cu respectarea tuturor reglementărilor sanitare aplicabile.

7. De asemenea, nu se permite accesul în lăcașul de cult persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree).

8. Ordinea, disciplina, igiena și respectarea acestor măsuri vor fi asigurate prin angajaţi sau voluntari desemnați ai bisericii respective.

9. Spovedania credincioșilor și citirea unor rugăciuni pentru aceștia în biserică se vor programa din timp, spre a evita aglomerările de persoane. Atât preotul duhovnic, cât și credinciosul care se spovedește vor utiliza mască de protecție și vor menține distanța fizică sanitară de 2 m. Se recomandă, date fiind dimensiunile reduse ale majorității bisericilor și caracterul secret al Spovedaniei, ca în biserică să rămână doar preotul și penitentul.

10. Credincioşii ortodocși români care nu pot participa fizic la slujbele Bisericii pot urmări Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice oficiate în Catedrala Patriarhală la posturile TRINITAS TV şi Radio TRINITAS ale Patriarhiei Române sau prin posturile care preiau transmisia.

II. Folosirea spațiului liturgic

11. La intrarea şi ieșirea din biserică să nu fie necesară atingerea/prinderea uşii cu mâna. Acolo unde este posibil, ușa de intrare trebuie să fie diferită de cea de ieșire, pentru a se evita intersectarea credincioșilor.

12. La intervale de patru ore, potrivit dispozițiilor autorităților, lăcașul de cult urmează a fi bine aerisit.

13. La intrarea în biserică, vor fi amplasate soluții de dezinfectare, iar fiecare credincios care intră în biserică îşi va dezinfecta mâinile.

14. Până la normalizarea situației, nu se vor organiza agape în biserică sau în spaţiile anexe ale acesteia.

15. La pangarul bisericii va sta o singură persoană care va purta mască de protecţie şi mănuşi. Se va evita contactul direct al acestei persoane cu credincioşii din biserică. Ca măsură de siguranţă (acolo unde locul destinat pangarului nu este un spaţiu închis), se recomandă montarea unui panou protector din plexiglas cu o deschizătură la partea inferioară.

16. Pentru accesul la lumânărar, se va evita aglomerarea de persoane, prin păstrarea distanței fizice de 2 m.

III. Desfășurarea slujbelor, reguli pentru săvârşirea Sfintei Liturghii

17. Obiectele liturgice folosite la slujbe se vor curăți înainte și după terminarea slujbelor, iar stranele și pardoseala vor fi, de asemenea, curăţate.

Activitatea social-filantropică sau caritabilă a parohiilor şi mănăstirilor se va adapta la noile nevoi sociale şi medicale, respectiv sprijinirea persoanelor care nu se pot deplasa în vederea aprovizionării cu alimente sau medicamente, dar cu respectarea tuturor măsurilor de igienă şi protecție stabilite de autorităţi.

Măsurile prezente au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă.
Cancelaria Sfântului Sinod

vineri, februarie 14, 2020

Scrisoarea secretă a lui Albert Einstein despre Dumnezeu și forţa supremă a Universului


scrisoare-forta
Este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.
Albert Einstein vorbeşte despre legea supremă a Universului, cea mai puternică forţă ce poate exista:
„Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să spun acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume.
Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar: ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi.
Această forţă universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb.
Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.
Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.
Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea.
Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.
După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…
Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.
Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă.
Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie aşteaptă să fie eliberată.
Când o să învăţăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirmă că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.
Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru ţine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că Te
Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem!
Tatăl tău,
Albert Einstein”