Ridicarea Eparhiei Buzăului şi Vrancei la rang de Arhiepiscopie

În zilele de 18-19 iunie 2009, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Printre hotărârile luate se află şi ridicarea Eparhiei Buzăului şi Vrancei la rangul de Arhiepiscopie.

Repere istorice, culturale şi administrativ-gospodăreşti privind nou-înfiinţata Arhiepiscopie a Buzăului şi Vrancei:

1. în anul 2002, s-au împlinit 500 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Buzăului, eveniment care a avut loc în 1502, din iniţiativa Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, şi a domnitorului Radu cel Mare al Ţării Româneşti;

2. am specificat „reînfiinţarea“ întrucât, de fapt şi de drept, Episcopia Buzăului este continuatoarea Episcopiei Goţiei, care exista deja în anul 325 şi îşi avea centrul în zona Buzăului, dăinuind în veacurile următoare şi devenind, ulterior, Arhiepiscopia Goţiei, aşa cum este menţionată în documentele oficiale din secolele IX X ale Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, căreia Arhiepiscopia Goţiei îi era sufragană. Unii istorici bisericeşti (între care Prof. Dr. Emilian Popescu) îl consideră pe episcopul Teofil al Goţiei, care a participat în 325 la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, primul ierarh din şirul episcopilor Buzăului;

3. „episcopii şi arhiepiscopii“ locali din zona Buzăului şi Vrancei, amintiţi în documente oficiale din anii 1234 şi 1247, ca şi ierarhii prezenţi în Mitropolia Ungro Vlahiei, sub ascultarea mitropolitului, în secolele XIV şi XV, deşi anonimi deocamdată, reprezintă puntea de legătură între vechea arhiepiscopie a Goţiei şi Episcopia Buzăului (re)înfiinţată în 1502;

4. dintre ierarhii care au păstorit la Buzău în secolele XVI şi XVII, şase s au intitulat oficial arhiepiscopi: Dositei (1502 – c. 1525), Atanasie (1569 – 1583), Luca (1583 – 1603), Chiril (1610 – 1617), Efrem (1618 – 1637) şi Ştefan I (1637 – 1649);

5. rolul şi importanţa Episcopiei Buzăului şi a ierarhilor ei în istoria Bisericii şi cultura Neamului: episcopul Luca, ajuns mai apoi mitropolit, a fost conducătorul soliei lui Mihai Viteazul la ţarul Feodor al Rusiei (1597); Mitrofan – poliglot, mare cărturar şi tipograf, ostenitor la tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688) şi a Mărturisirii lui Petru Movilă (1691); Chesarie – inegalabil gospodar şi luminat patriot; Filotei – mare unionist, cel care l a primit la Buzău pe domnitorul Principatelor Române – Alexandru Ioan Cuza, a tipărit Biblia în 5 (cinci) volume (1854 1856); Dionisie Romano – „profesor naţional“ la Buzău, cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române şi membru de onoare al acestei prestigioase instituţii; ierarhi, preoţi şi monahi din Episcopia Buzăului s au implicat benefic în evenimente de importanţă naţională, precum revoluţia de la 1848 (preotul Neagu Benescu), Unirea Principatelor (1859, episcopul Filotei), războiul pentru independenţa naţională a României (1877 – 1878, protosinghelul Varlaam din Mănăstirea Ciolanu), răscoala din 1907 ş.a.;

6. poziţia geografică pe care o are Episcopia Buzăului, făcând legătura cu Moldova, cu Dobrogea şi, prin Pasul Buzăului, cu Transilvania;

7. realizările ultimilor 27 de ani pe tărâm pastoral misionar, administrativ-bisericesc şi cultural – mărturii ale ostenelilor pe care, vreme de un sfert de veac, Preasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE le-a depus întru slava Bisericii Mântuitorului Hristos şi a Ortodoxiei româneşti –, sintetizate astfel: canonizarea, în martie 2003, cu proclamarea canonizării în octombrie 2003, a doi dintre trăitorii pe meleagurile Buzăului şi Vrancei – Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului şi Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, aceasta fiind cea mai amplă manifestare bisericească din istoria Eparhiei; înfiinţarea a peste 267 de parohii, reînfiinţarea (înfiinţarea) a 28 mănăstiri şi schituri; consolidarea şi restaurarea, inclusiv a picturii interioare, a Catedralei episcopale „Adormirea Maicii Domnului“ – ctitorie a voievodului Matei Basarab (1649); punerea pietrei de temelie pentru şapte biserici-catedrale (unele dintre acestea fiind deja ridicate sau în faze avansate de construcţie) în oraşele importante din judeţele Buzău şi Vrancea, între care la loc de cinste se află noua Catedrală episcopală „Înălţarea Domnului“ din Buzău (pictată în proporţie de 70%); construirea a peste 270 de noi lăcaşuri de cult; consolidarea a peste 200 de biserici, cărora le-a fost restaurată pictura sau au fost împodobite cu pictură din nou; inaugurarea noului Muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei; consolidarea reşedinţei episcopale (ctitorie brâncoveanească) şi amenajarea, la subsolul acesteia, a unei spaţioase săli de şedinţe – Aula „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu“ (inaugurată în primăvara anului 2009) – care a fost înfrumuseţată cu pictură în tehnica fresco; înfiinţarea a 2 (două) Seminarii Teologice Monahale – unul la Mănăstirea Ciolanu (pentru călugări), iar celălalt la Mănăstirea Răteşti (pentru călugăriţe; aici, fiind ctitorit un paraclis înconjurat de un modern complex de clădiri, necesare formării spirituale şi intelectuale a elevelor); reînfiinţarea Şcolii de cântăreţi bisericeşti de la Buzău; coordonarea permanentă a activităţii de predare a Religiei în şcolile de stat, publicarea trimestrială a revistei eparhiale – „Glasul Adevărului“ – şi a unui Almanah bisericesc – anual, editarea şi tipărirea unor importante lucrări (astfel, actualul Chiriarh al Eparhiei noastre este autorul lucrărilor Pagini din istoria veche a creştinismului la români, 1986, 348 pagini; În slujba credinţei străbune şi a înţelegerii între oameni, 1987, 364 pagini; Mănăstirea Ciolanu, 1987, 204 pagini; Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, 1988, 528 pagini; Slujitori ai Legii strămoşeşti, 1991, 172 pagini; Episcopul Dionisie Romano, promotor al culturii şi al emancip[rii Neamului, 2006, 78 pagini; alte lucrări au fost scrise la îndemnul şi sub îndrumarea actualului Chiriarh: pr. Gabriel Cocora, Pentru libertate şi unitate. Studii, articole şi documente de istorie buzoiană, 1983, 160 pagini, Episcopia Buzăului – o vatră de spiritualitate şi simţire românească, 1986, 450 pagini, Mănăstiri din Eparhia Buzăului – vetre de cultură şi trăire românească, 1987, 291 pagini, Seminarul Teologic din Buzău la împlinirea a o sută cincizeci de ani, 1988, 377 pagini, Dionisie Romano, episcopul Buzăului, 2006 (postum), 523 pagini; pr.dr. Ştefan Slevoacă, Făclii pentru dreapta credinţă, 1985, 314 pagini, Din tezaurul Ortodoxiei, 1990, 387 pagini, şi Raze din lumina lui Hristos, 1996, 473 pagini; pr. Horia Constantinescu, Biserici de lemn din Eparhia Buzăului, 1987, 400 pagini; pr. Antofie Radu, Cântări bisericeşti şi populare, 1987, 367 pagini; Pr.Prof. Costică Panaite, Episcopia Buzăului – scurtă prezentare, 1996, 32 pagini; Pr. Conf. Univ. Dr. Ionel Ene, Goţia şi episcopii săi, 2002, 216 pagini; Arhid. Prof. Mihalache Tudor, Popas la vetrele Ortodoxiei buzoiene şi vrâncene, 2002, 136 pagini; Protos. Prof. Paisie Fantaziu, Episcopia Buzăului – 500 de ani de la (re)înfiinţare, 2002, 87 pagini, Pr. Costică Panaite, Sfinţi şi sfinţenie, 2005, 274 pagini ş.a.

Sursa istoricului: Episcopia Buzăului şi Vrancei

Slavă Sfintei Treimi pentru această realizare!

Ne bucurăm şi felicităm pe Întâistătătorul Episcopiei / Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, P.S. Epifanie, pentru eforturile depuse în ultimii ani pentru ridicarea la rangul de arhiepiscopie a scaunului episcopal buzoian.

Să ne păstoriţi întru mulţi ani!

Părintele Marcel Panait