Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

luni, octombrie 29, 2007

S-a inaugurat Centrul de Presă „Basilica“ al Patriarhiei Române

S-a inaugurat Centrul de Presă „Basilica“ al Patriarhiei Române

▲ La hramul de sâmbătă, 27 octombrie a.c., Capitala a fost în sărbătoare z Mii de pelerini s-au închinat moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou, aşezate în curtea Patriarhiei ▲ Un sobor de ierarhi, condus de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală ▲ La slujbă au participat oficialităţi, invitaţi de onoare şi credincioşi ▲ Preşedintele Traian Băsescu a fost distins de Patriarhul României cu „Crucea patriarhală“ pentru mireni, aceasta fiind prima din noua ediţie a celei mai înalte distincţii pe care Biserica Ortodoxă Română o acordă mirenilor ▲ În ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ierarhii au sfinţit studioul televiziunii Patriarhiei Române, Trinitas TV, şi al postului de radio Trinitas, ambele amenajate în incinta Palatului patriarhal.

Ziua de cinstire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Capitalei de mai bine de două secole, a fost deosebită, atât prin mulţimea evenimentelor desfăşurate la Patriarhia Română în această perioadă, cât şi prin faptul că a fost primul hram la care a participat noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Prea Fericitul Părinte Daniel. Miile de credincioşi au umplut curtea catedralei patriarhale şi drumul de pe Dealul Patriarhiei încă de la primele ore ale dimineţii. Sâmbătă, în ziua hramului, în Catedrala patriarhală, un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, condus de PF Părinte Patriarh Daniel, a oficiat Sfânta Liturghie. Au slujit în Catedrala patriarhală IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Gherasim, Episcopul Râmnicului, PS Epifanie, Episcopul Buzăului şi Vrancei, PS Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, PS Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, PS Vincenţiu Ploieşteanul şi PS Ciprian Câmpineanul, Episcopi-Vicari Patriarhali, PS Sebastian Ilfoveanul şi PS Varsanufie Prahoveanul, Episcopi-Vicari ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi PS Irineu Slătineanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului. În cadrul Sfintei Liturghii, PF Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură, subliniind virtuţile pe care le-a avut Sfântul Dimitrie din Basarabi. „A fost mai întâi păstor şi se ruga mult. Era un noviciat, o pregătire pentru mănăstire, pentru că Îl simţea pe Dumnezeu prezent pretutindeni. Era atât de sensibil, atât de milostiv în sufletul său, încât se spune că ani de zile s-a pocăit şi a plâns pentru că din greşeală a călcat cu piciorul şi a strivit un pui de pasăre. A devenit apoi monah, a mers în pustie, şi atunci când şi-a simţit sfârşitul aproape, s-a aşezat între două lespezi de piatră, care simbolizau sicriul, iar apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu“, a explicat PF Părinte Patriarh Daniel. Prea Fericirea Sa a evidenţiat apoi semnificaţia pelerinajelor care se fac la moaştele sfinţilor, în care „se simte, ca şi în sufletul lor, al pelerinilor, prezenţa harului lui Dumnezeu“. De asemenea, Întâistătătorul BOR a arătat că noi nu cinstim natura umană a sfinţilor, ci pe Dumnezeu, „prezent prin harul şi prin lucrarea Sa în natura umană“.

Noua „Cruce patriarhală“ pentru preşedintele României

Printre invitaţii de onoare prezenţi sâmbătă în Catedrala patriarhală, s-a aflat şi preşedintele României, Traian Băsescu, care, în cadrul Sfintei Liturghii, a fost distins de PF Părinte Patriarh Daniel cu noua „Cruce patriarhală“ pentru mireni, cea mai mare distincţie pe care Patriarhia Română o oferă unui mirean. Zilele trecute s-a lucrat la noua ediţie a distincţiei special pentru evenimentul de sâmbătă. „Crucea patriarhală“ a fost oferită preşedintelui Traian Băsescu pentru că „a arătat o preţuire deosebită pentru Biserica noastră, numind-o de mai multe ori «Biserică Naţională» şi pentru că apreciază rolul religiei în societate, în popor şi în relaţiile dintre popoare, cu rugămintea şi cu convingerea că ne va ajuta să rezolvăm defintiv problema locului pe care va fi construită viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului“, după cum s-a exprimat PF Patriarh Daniel. Preşedintele a mulţumit pentru distincţia primită şi a evidenţiat rolul deosebit pe care Biserica îl are în societatea contemporană, acela de „stâlp moral de care toţi avem nevoie“.

Patriarhia a inaugurat la Bucureşti două instituţii misionare

În aceeaşi zi, după Sfânta Liturghie, soborul de ierarhi, condus de PF Părinte Patriarh Daniel, a oficiat slujba de sfinţire a studiourilor TV şi Radio Trinitas din Bucureşti. Cele două studiouri fac parte din noul Centru de Presă „Basilica“ al Patriarhiei Române, care va cuprinde şi ziarul „Lumina“, precum şi o agenţie de ştiri. După slujba de sfinţire, Întâistătătorul BOR a argumentat necesitatea existenţei acestor instituţii misionare ale Patriarhiei Române şi a mulţumit tuturor celor care au contribuit la realizarea lor. „Pe de o parte, foarte mulţi oameni nu mai pot veni la biserică, fiind departe de ea sau fiind bolnavi, bătrâni, în suferinţă. Pe de altă parte, cei care vin duminică de duminică la biserică au nevoie ca în timpul săptămânii să-şi întărească credinţa, să o îmbogăţească prin emisiunile posturilor de televiziune şi radio, pentru a putea transmite altora credinţa ortodoxă. Suntem parte vie din Biserică, în fiecare clipă, în fiecare ceas, în fiecare zi, în fiecare săptămână“, au fost cuvintele Patriarhului BOR. Amenajarea şi echiparea celor două studiouri s-a făcut în trei săptămâni, cu fonduri proprii. Atât frecvenţele Radio Trinitas, cât şi licenţa de emisie pentru Trinitas TV, pe care le deţinea Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, au fost transferate la Patriarhia Română. După cum a menţionat PF Părinte Patriarh Daniel, „la Iaşi vor rămâne cele două studiouri, dar altele noi au apărut astăzi (n.r: sâmbătă, 27 octombrie) aici, la Bucureşti, care sunt mult mai necesare ca ştiri, ca noutate la zi. În acelaşi timp, trebuie să spunem că 70% din activitatea televiziunii se va desfăşura la Bucureşti, după cum 70% din activitatea postului de radio se va desfăşura la Iaşi“.
În cadrul aceluiaşi eveniment, Patriarhul BOR a acordat „Crucea moldavă“ pentru mireni şi Diploma de Onoare „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ preşedintelui Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), dl. Răsvan Popescu, şi membrului CNA, dl. Radu Teodorel. Răsvan Popescu a mulţumit pentru distincţiile primite şi a apreciat iniţiativa Patriarhiei privind cele două instituţii media ca fiind „o alternativă la posturile comerciale“.
Ştefan MĂRCULEŢ

Stire preluata de la adresa: http://www.ziarullumina.ro/articole;367;1;3743;0;S-a-inaugurat-Centrul-de-Pres-Basilica-al-Patriarhiei-Romane.html

duminică, octombrie 28, 2007

"Trinitas Tv se inaugureaza azi"

"Trinitas Tv se inaugureaza azi"

Inaugurarea studiourilor TV si Radio Trinitas Bucuresti, trust media aflat sub tutela Preafericitului Daniel, va avea loc astazi la Patriarhia Romana. Primul eveniment transmis in direct va fi Sfanta Liturghie, la care este asteptat si presedintele Traian Basescu.
Ceremonia de inaugurare este programata imediat dupa Sfanta Liturghie. Potrivit Patriarhiei, posturile de televiziune si radio vor emite de la Palatul Patriarhiei, noile institutii media urmand sa reflecte cu precadere activitatea si initiativele conducerii Bisericii Ortodoxe Romane. "La Bucuresti, Radio Trinitas are un studio de emisie si unul de productie, de unde va fi realizat 30% din programul de 24 de ore pe care il difuzeaza in fiecare zi", precizeaza un comunicat al Patriarhiei Romane. "Aflat sub directa coordonare a Preafericitului Patriarh Daniel, noul post de televiziune Trinitas TV va sustine intensificarea solidaritatii umane, in contextul european multireligios, multietnic si multicultural", sustine textul. Postul de televiziune Trinitas TV, care a primit joi de la CNA autorizatia de emisie prin satelit, va putea fi receptionat prin intermediul principalelor retele de cablu. Tot de astazi, radio Trinitas va avea un studio si in Bucuresti, in Palatul Patriarhiei, potrivit autorizatiei de emisie aprobata joi de CNA. Radio Trinitas a inceput sa emita pentru prima data la Iasi.

http://www.ziua.net/display.php?id=228590&data=2007-10-27

vineri, octombrie 26, 2007

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR


Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

duminică, octombrie 21, 2007

Scurt indemn de invatatura la duminica a 23-a dupa Rusalii


Scurt indemn de invatatura la duminica a 23-a dupa Rusalii
(Existenta iadului)

Dar sa ne oprim o clipa si sa cugetam mai adanc la viata noastra care se sfarseste cu fiecare zi ce trece si sa vedem cum ne apropiem de infricosata zi a mortii, de judecata lui Dumnezeu ca sa dam seama pentru faptele noastre; sa vedem cum ne apropiem de iadul cu demoni care asteapta sufletele neindreptate in viata aceasta. E cel mai folositor lucru pe care trebuie sa-l facem fiecare, caci nimeni nu ca scapa de moarte si de judecata.
Odata cu iesirea sufletului vom vedea lucruri ingrozitoare, caci sufletul isi va pastra toate darurile supranaturale, precum si cele cinci simtiri ale trupului: auzul, vazul, gustul, mirosul si pipaitul. Tot asa se vor pastra cele trei puteri sufletesti: judecata, vointa si aducerea aminte.
Acolo in iad ne vom aminti toata viata noastra, toate faptele pe care le-am facut, toate locurile unde am petrecut. Ne vom aminti de parinti si rudenii, de frati, surori si de toate dezmierdarile lumii in acel loc departat de Dumnezeu. Grozav va fi chinul cand iti vei aminti toate acestea. Un dor nebun va chinui sufletul copiilor pentru parinti, al parintilor pentru copii, al fratilor de surori si al sotilor intre ei. Plangere nemangaiata va cuprinde sufletul, iar chinul va fi fara de sfarsit. Cu auzul vor auzi hulele, injuraturile si toate batjocurile demonilor, precum si racnetul celorlalte suflete chinuite. Vor auzi trosnetul focului vesnic si suieraturile balaurilor care se apropie de ei.
Cu vazul vor vedea toate acestea si vor vedea cum clocotesc sufletele intocmai ca bucatelele in oala ce fierbe la foc. Acolo vor fierbe sufletele in smoala si apa fierbinte. Vor vedea diavolii in toata uratenia lor; vor vedea focul si viermii cei neadormiti; vor vedea si vor cunoaste pe multi cu care s-au distrat pe pamant, vor gusta spurcaciunile demonilor si carnea pruncilor avortati. Vor gusta din plin amaraciunea si putregaiul iadului.
Vor mirosi cele mai scarnave mirosuri ale duhurilor necurate. Vor mirosi toata putoarea iadului si tot puroiul sufletelor stricate de multimea pacatelor. Vor pipai capetele balaurilor incolaciti si viermii cei neadormiti pe care ii vor avea de asternut.
Vai de sufletul pacatos, caci de mii de ori ar fi fost mai bine sa nu se nasca decat sa ajunga in aceste locuri. O, ce bine ar fi ca odata cu iesirea sufletului sa dispara si aceste simturi! Dar durerea mare este ca sufletul va avea dezvoltate toate simturile acestea care vor lucra cu putere si mai multa.
Toate acestea frati crestini, trebuie sa ne sfasie sufletul cand le auzim, caci sunt mai grele decat puterile trupesti. Atunci copiii vor blestema pe parinti caci nu i-au invatat calea cea buna, vor blestema pantecele care i-au purtat si laptele pe care l-au supt. Atunci multi vor blestema pe prietenii care i-au indemnat la pacate si placeri vinovate. Vor blestema bauturile, mancarurile, muzica si dansurile, desfraurile si toate placerile pe care le-au gustat in viata si care acum s-au sfarsit si le pricinuiesc atata amar.
Un sfant parinte spune ca cel mai greu va fi pentru nefericitii din iad, cand vor vedea ca sunt osanditi acolo pentru niste pacate pe care puteau usor sa le ocoleasca si sa-si salveze sufletul, castigand fericirea cereasca.
Auzim multe persoane tanguindu-se si spunand ca se simt asa de singure si deznadajduite, incat unele ajung pana acolo sa spuna ca sunt gata sa-si ia viata. Intr-adevar aceste persoane sunt singure, caci daca ar avea pe Dumnezeu, ar avea totul, dar asa zadarnic au celelalte lucruri trecatoare. Iata deci ce trebuie sa faca: sa-L caute pe Dumnezeu in casa Lui, in Sfanta Biserica, sa asculte cuvantul si sa implineasca poruncile si voia Lui. Sa iubeasca pe Dumnezeu mai mult ca orice pe lumea aceasta si atunci vor gasi linistea sufleteasca si nu se vor mai simti singuri.
Cand auziti pe cineva ca nu poate suferi biserica, preotul, rugaciunea, icoana, sa stiti ca acela e necurat, e legat in lanturi de demoni, e stapanit de vrajmasul. Pentru asemenea suflet se cer rugaciuni puternice, cu jertfa, post si milostenii, cu metanii si ajunari. Din pacate s-au inmultit astfel de cazuri ca aproape nu exista casa in care sa nu fie cel putin unul pe care satana il tine si nu poate veni la biserica, intocmai ca indracitul din Evanghelia de astazi.
Multe lacrimi varsa unele mame pentru copiii lor care sufera de necredinta. Multe sotii sunt chinuite de sotii lor care le opresc sa nu mai vina la biserica, pentru patima pacatului, caci nu se pot infrana niciodata, ca sa se pastreze curati cu trupul si sa poata primi sfinteniile din biserica. Nu se mai tine seama de sarbatori si de sfanta duminica.
Dar sa inaltam o clipa gandul nostru la cei nefericiti care se afla acum in osanda cea cumplita a iadului. Ce n-ar face ei daca s-ar mai putea intoarce iarasi pe pamant?! Ce n-ar da ei sa se poata rascumpara?! Cate n-ar indura ei, aici in lumea aceasta numai ca sa scape?! Ar renunta la orice, n-ar mai spune ca e greu sa se lase de dracuit, de injurat si blestemat, de desfranari si de fumat. Nu le-ar mai fi greu sa traiasca fara distractii, chefuri si atatea placeri pacatoase, dar pentru dansii e prea tarziu; soarta lor e pecetluita in iad.
Zadarnic se roaga, rugaciunile lor nu mai sunt ascultate, pentru ca o prapastie mare este intre cer si iad. Numai noi, acestia de pe pamant, cat suntem in viata mai putem face si repara din trecutul acestor nefericiti. Noi putem stinge si flacarile care ne asteapta pe noi insine dincolo in iad, prin lacrimile pocaintei, prin spovedanie sincera, prin fapte bune si viata curata. Dar vai, stam nepasatori, pasivi la cuvintele dumnezeiesti care ni se par glume.
Aceasta impietrire a inimii, vine de la demonul care nu ne lasa sa auzim, sa intelegem si sa facem voia lui Dumnezeu. Zadarnic striga la noi semnele ceresti, urgiile dumnezeiesti, caci nu auzim, nu vedem si nu ne misca nimic, ci ne faurim mii de planuri pentru viitor. Iadul nu ne inspaimanta, soarta noastra in vesnicie nu ne preocupa, iar viata se scurge, moartea se apropie pe nesimtite si noi stam nepasatori mergand spre prapastie cu ochii legati.
Frati crestini, treziti-va din somnul pacatelor, unde va duceti? Sunteti crestini! Unde va e credinta? Unde va e mintea oameni buni? Cand veti cugeta la vesnicie? Daca nu auziti acum cat mai aveti vreme, in viata cealalta va fi prea tarziu. Ascultati cuvintele inteleptului Sirah, care spune, sa aveti mila de sufletele voastre, caci daca voi nu aveti mila cine sa aiba si sa va scape? Nu va pregatiti pieirea printr-o nepasare de neiertat.
Caiti-va de pacatele pe care le-ati savarsit, cat mai este vreme. Fugiti de pacat si traiti in sfintenie, pastrati-va curati facand fapte bune, iar cand va spovediti cereti canon pentru pacate fiindca ele trebuie ispasite, ori aici, ori in iad. De aceea vin suferinte grele peste unii chiar spovediti, pentru ca nu fac canon pentru pacate si trimite Dumnezeu inaintea sfarsitului vietii noastre suferinte grele, anii durerilor, ca sa ne ispasim de pacate si sa ne intoarcem la El.
Sa nu cartim, ci mai bine sa ne recunoastem vina, si sa plangem cu lacrimi amare, sa plangem ca de multe ori am ras de cate ceva chiar cu lacrimi. Sa varsam deci lacrimi cu parere de rau, ca sa stingem focul iadului care ne asteapta, daca nu ne indreptam. De cate ori vin ispitele, opriti-va si ziceti:
- Inapoia mea satano, exista iad si chinuri vesnice, ma tem si vreau sa nu mai pacatuiesc, vreau sa ascult de Dumnezeu si sa ma las de toate pacatele. Vreau sa slujesc Domnului meu, Stapanului meu ceresc.