Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

marți, iulie 22, 2008

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel aniversează astăzi 57 de ani

Astăzi, 22 iulie 2008, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împlineşte 57 de ani. Aniversarea zilei de naştere a Patriarhului României va fi marcată prin oficierea Sfintei Liturghii în paraclisul cu hramul “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei patriarhale. De la orele 12.00 va fi oficiată slujba de Te Deum, care va fi urmată de un scurt moment aniversar, la care vor participa cei ce-I sunt alaturi in permanenta, Preafericirii Sale in Administraţia Patriarhală şi in Arhiepiscopia Bucureştilor. Sărbătoarea oficială a Patriarhului României va avea loc pe 30 septembrie, data întronizării în demnitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
“Dumnezeu sa va dea sanatate, putere si intelegere pentru a fi mereu aproape de noi, aceasta fiind intrucatva si garantia noastra, putin egoista, ca mergem pe Calea cea Dreapta a Mantuirii. Intru Multi Ani Stapane!”

Pr. Marcel Panait

marți, iulie 08, 2008

Povestire - Cainta pacatosului

La marginea unui rau, un taran rau vroia cu orice chip sa scape de cainele sau, desi acesta era un animal bun si recunoscator. Luandu-l in brate, l-a aruncat in apa, crezand ca animalul se va ineca si astfel va scapa de el. Insa, bietul caine a inotat cu greu pana la mal, dupa care s-a asezat cuminte la picioarele stapanului sau. Acesta, suparat ca nu reusise, l-a impins inapoi in apa, dar cainele a iesit iar. De-a dreptul furios, taranul a ridicat din nou animalul in brate, dar vrand sa-l arunce cat mai departe, a alunecat pe malul noroios si s-a pravalit cu tot cu caine in apa. Nestiind sa inoate, a inceput sa tipe si sa se zbata. Cand sa se duca cu totul la fund, a simtit cum cineva il apuca de gulerul hainei si il trage incet spre mal. Scos din apa mai mult mort decat viu, ud tot si speriat, omul a inteles ca i-a scapat viata tocmai cainele pe care incercase sa il omoare. Rusinea i-a cuprins sufletul. I-a multumit lui Dumnezeu ca au scapat amandoi cuviata, dupa care si-a mangaiat cu recunostinta cainele atat de credincios si au plecat impreuna spre sat. In sinea sa, omul a jurat sa nu mai doreasca niciodata raul vreunui suflet.
"Faptele savarsite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire. Fireasca este pacea, impotriva firii este dusmania si mai presus de fire, sunt iertarea si binele dezinteresat."

Parabola familiei divortate

Afost odata o tanara familie ce avea doi copii, o fata numita Ortodoxia si un baiat numit Kato-Licus. Intii iubirea dintre parinti a fost mare dar cu timpul din cauza practicarii mai mult a pacatelor antichriste dcat a virtutilor crestine, la conducerea Sfatului Sfintei Treimi din sufletul celor doi a intrat ca ,,un hot si ca un fur'' cine altul decat satana si i-a facut pe parinti sa divorteze. Fiecare si luat cate un copil, mama a luat fata iar tatal a luat baiatul. Dar, satana urmarea sa distruga ,,de 3 ori'' adica din punct de vedere psihic, fizic si spiritual si pe copii. Dar Bunul Dumnezeu Sfanta Treime, pentru credinta lor curata i-a pazit daruindu-le putere sa rosteasca rugaciunea parintilor lor dinainte de divort care era: ALILUIA, HARTO DOXA IXUS KA-HRIST-THEOS KATA-LICUS AMIN. Si i-a pazit Dumnezeu de 3 ori incat parintii lor s-au impacat si s-au recasatorit. Slava lui dumnezeu de 3 ori, pururea. Amin.

Morala: Daruieste-ne Doamne si noua pacatosilor de azi intelepciunea acestei familii adica Familiei Bisericii Crestine Originare Apostolice, Ortodoxo-Katolice sa refacem Unitatea dinainte de schisma din 1054 si de la sinodul 1 Ecumenic praznuit de noi in 8 iunie 2008, Duminica a 7-adupa Sfintele Pasti. Amin.

P.S. aceasta e rugaciunea celor 7 vorbe pururea sfintitoare raotita de Sfintii Parinti de la sinodul 1 Ecumenic, precum aminteste doar ,,tainic'', Parintele Paisie Olaru in cartea scrisa de Ioanichie Balan numita ,,Parintele Paisie, Duhovnicul '' la pagina 57. Cu stima de 3 ori ,,pururea pentru prieteni si dusmani, al vostru ,,ortodox'' frate, Aurel Astept feedbackul vostru cu replica Mantuitorului nostru Iisus Christos din Sfanta Scriptura cand ii explica lui Sf.Petru de sa-i lase in pace pe cei ce veneau tot in ,,Numele Domnului'',dar nu mergeau cu ei. Succes la Mantuire de 3 oripururea Amin.

Povestire - Dragostea Domnului

Se spune ca odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfarsita de nisip dogoritor, nu se vedeau decat urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata, insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cand mai era cineva, o persoana ce mergea odata cu el si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme in nisip, cand eu sunt singur ? Cine esti si de ce nu te vad ?
Dar o voce i-a raspuns:
- Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum va reusi. Si a mers, a mers, pana cand intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genunchi, a privit in spate si ... ce i-a fost dat sa vada ? Pe nisip, nu se vedeau decat urmele pasilor sai.
- Doamne - a spus omul indurerat - de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decat doua urme in nisip ?!
Dar, aceeasi voce i-a raspuns cu blandete:
- Pentru ca, pana acum, Eu te-am dus in brate.
Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece, si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, incins de lumina soarelui, cazuse in nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, in timpul somnului, fusese gasit de o caravana. Cativa negustori il ridicasera si il stropisera cu apa. Atunci cand a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau.
- Binecuvantat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum de m-ati gasit ?
- Am vazut niste urme in nisip si ne-am dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau, intr-adevar, urmele tale.
- Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici ? Nu, Dumnezeu, Care S-a indurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit.
Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se ingrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa ii ajute. Ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea - tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mantuiti. Ferice de aceia care au mereu incredere in ajutorul Domnului.

"Chiar daca noi ne indepartam uneori de Dumnezeu,
Dumnezeu ramane mereu aproape de noi."

Misterioasa inscriptie despre Mesia-Iisus

Undeva, in pustia Iehudei, in valea Iordanului, prin locurile sacre evreiesti si crestine, unde a fost prima capitala a regelui David, iar Iisus s-a botezat si a savarsit minuni, sau prin pesterile de la Marea Moarta, unde se spune ca printre esenieni ar fi trait primii evrei crestini, a fost descoperita o tabla din piatra (foto) cu scriere ebraica veche, care ar putea schimba fundamental tot ce s-a stiut si s-a scris despre Mesia. Ieri, la Ierusalim, prof. Israel Knohl a prezentat descifrarea textului la Simpozionul organizat cu prilejul implinirii a 60 de ani de la descoperirea Manuscriselor de la Marea Moarta-Qumram.
Nu se stie care e locul exact unde a fost dezgropata piatra cu inscriptia misterioasa. Cand e vorba de obiecte arheologice de mare valoare istorica, negustorii de antichitati cauta sa ascunda in genere obarsia lor si cum au ajuns sa le detina. In clipa de fata, aceasta tabla de piatra care vorbeste de Mesia, posibil chiar de Iisus, se afla in posesia colectionarului de antichitati David Jeselsohn din Zurich, Elvetia. Muzeul National al Israelului duce in prezent tratative cu Jeselsohn pentru achizitionarea obiectului si expunerea sa in muzeul din Ierusalim. In urma cu un an, textul a fost publicat in revista universitara "Cathedra", care apare la Tel Aviv, iar israelienii Ada Iardeni si Beniamin Elitzur, primii arheologi si specialisti in limbi semitice, care au incercat sa-l descifreze, au fost surprinsi de sensurile lui mesianice.

Cel asteptat si cel respins
Ceea ce au inceput Iardeni si Elitzur a desavarsit profesorul Israel Knohl care, studiind textul, a declarat ca nu numai crestinii au crezut in Mesia care a murit si a inviat dupa trei zile, ci si evreii. O asemenea afirmatie, din partea unuia dintre cei mai distinsi profesori israelieni, a creat, cum era de asteptat o imensa valva in lumea stiintifica si religioasa israeliana si in­ternationala. Dupa cum sta scris in Legea evreiasca, Mesia (in ebraica Mashiah, Unsul, Salvatorul, Izbavitorul) urmeaza sa vina la sfarsitul vremurilor. Termenul Mashiah apare pentru prima oara in Vechiul Testament in cartea Leviticul, si desemna la origine o persoana investita cu o misiune divina. Dupa distrugerea Primului Templu din Ierusalim de catre babilonieni, Mesia a fost asociat cu ideea mesianica de restaurarea Templului si de revenire a poporului evreu din exil in tara natala. Utopia pe care o purta Mesia anunta vremea fericirii si a dreptatii, in care omenirea va trai in pace si armonie si va slavi un singur si unic Dumnezeu. Bineinteles, de Mesia era strans legata speranta in Invierea Mortilor. In anii stapanirii romane, cand viata evreilor era deosebit de grea, ia nastere si se propaga speranta unui Mesia supranatural, un Mantuitor, "Fiul Domnului". Printre evreii antici traiau si evrei pentru care Mesia nu era o fiinta supranaturala, ci om si fiu al omului, un vestitor al noului. Cand acestia au recunoscut in Iisus pe Mesia, majoritatea poporului evreu l-a respins si a refuzat sa vada in el pe Fiul Domnului. Tabla descoperita acum in Tara Sfanta poate lumina acest moment obscur din istoria evreilor si a inceputurilor crestinismului. Dintotdeauna, de la Marii Rabini ai antichitatii iudaice si pana la rabinii din zilele noastre, iudaismul a respins credinta conform careia Mesia a murit, a inviat dupa trei zile si a urcat in ceruri. Aceasta dogma deosebeste in mod absolut credinta crestina de iudaism. De-a lungul ultimelor doua milenii, aceasta credinta a provocat dezbateri teologice crancene intre crestini si evrei si a provocat multe varsari de sange nevinovat. Iata insa ca acum vine un erudit israelian si, pe baza unei inscriptii misterioase, datata din anii celui de-al doilea Templu, adica din anii lui Iisus, dovedeste ca aceasta credinta intr-un Mesia care moare si inviaza dupa trei zile a fost cultivata si sustinuta de evrei chiar si in anii dinaintea nasterii lui Iisus.

Viziunea ingerului Gabriel
Istoricul Bibliei si al Talmudului, Israel Knohl, a reusit sa descifreze si cuvintele tocite de vreme ale inscriptiei, pe care a botezat-o "Viziunea lui Gabriel". E un text datat din perioada nasterii lui Iisus, cuprinzand citate mesianice biblice si legate de Ingerul Gabriel. "E un text revolutionar, a declarat ieri profesorul israelian, la Conferinta Internationala organizata la Muzeul Israel din Ierusalim, cu prilejul implinirii a 60 de ani de la descoperirea Manuscriselor de la Marea Moarta-Qumram. Textul schimba imaginea pe care noi o avem despre Iisus si vremea sa si ne ofera vertebra lipsa din lantul istoric dintre iudaism si crestinism. Am sesizat o perspectiva evreiasca necunoscuta, ca sangele varsat de Mesia a fost necesar pentru salvarea nationala. Ideea unui Mesia care sufera, moare si reinvie dupa trei zile era cunoscuta de iudaismul premergator lui Iisus. Ideile esentiale ale mitului lui Iisus au existat in credinta iudaica. In textul amintit exista 80 de randuri, in al 78-lea vorbindu-se de Ingerul Gabriel care il invie, trei zile dupa ce a murit, pe "Sar-Ha Sarim" (in ebraica - Ministrul Ministrilor, Conducatorul). Profesorul israelian spune ca este vorba de "Mesia, fiul lui Iosif", Mesia care apare si in alte texte ebraice vechi, in paralel cu termenul "Mesia, fiul lui David". Profesorul israelian e convins ca inscriptia ofera o intelegere mai ampla a figurii lui Iisus-conducatorul national evreu: "Daca a existat o traditie evreiasca al lui Mesia care a reinviat dupa moarte, atunci putem vedea in Iisus pe Mesia poporului evreu care alege moartea din credinta ca sangele pe care il varsa il va indemna pe Dumnezeu sa aduca izbavirea lui Israel.
Aceasta ofera o noua inter­pretare a suferintelor lui Iisus si-l prezinta intr-o lumina profund national evreiasca. Iisus n-a murit pentru a spala pacatele oamenilor in general, cum pretind crestinii, ci pentru izbavirea lui Israel".
Cuvintele istoricului vor provoca, fara indoiala, dezbateri istorice, dar mai ales teologice, furtunoase.
Tesu SOLOMOVICI
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=239894&data=2008-07-08