Parohia "Sfantul Vasile cel Mare" - Buzau

sâmbătă, septembrie 30, 2006

"Patriarhia nu a dat niciodat� aviz de d�râmare"

Inginerul Eugeniu Iord�chescu, expertul în translarea bisericilor
"Elena Ceauşescu se credea mai puternic� decât Dumnezeu"

de Christian Levant


Adev�rul l-a g�sit pe omul care, împreun� cu fostul scânteist şi demnitar roşu I.D. Cump�naşu, a salvat bisericile Capitalei României de la distrugere, de la furia oarb� a doi dictatori sceleraţi şi f�r� nici un Dumnezeu. Este vorba despre inginerul Eugeniu Iord�chescu, un adev�rat "patriarh al sistematiz�rii" Bucureştilor, va povesti cum l-a cunoscut şi cum a colaborat cu directorul de la Culte, I. D. Cump�naşu, pe vremea demol�rii şi/sau transl�rii unor monumente de cult seculare.

Ceauşescu d�dea din mân� şi toat� armata din spate f�cea acte
- Cum l-aţi cunoscut pe fostul şef al Cultelor I.D. Cump�naşu şi cum aţi colaborat cu dânsul la salvarea bisericilor de la darâmare, de la distrugere?
- În perioada aceea, a demol�rilor, a sitematiz�rii, domnul Cump�naşu era şef la Culte. Preşedinte se numea atunci. Or, pentru orice demolare era nevoie de avize de la diverse departamente. Ceauşescu nu f�cea abuzuri. Mulţi ziceau c� d�dea din mân� şi gata. D�dea din mân�, dar toat� armata aia care era în spate trebuia s� fac� acte. Deci, dac� e s�-l condamne cineva pe el, pe mine sau pe dumneata, este greu. Uite aici decretul Consiliului de Stat din �81 pentru translarea imobilului din Bdul Republicii, translarea Bisericii Capra, de pe şoseaua Pantelimon, translarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, translarea Bisericii Sf. Ioan Nou. Ca s� se ajung� la acest Consiliu de Stat trebuia s� se fac�, de c�tre investitori, cum era cazul Prim�riei Capitalei, care se ocupa de aceast� sistematizare, s� fac� nişte forme, s� aib� avize. şi în cazul de faţ�, pentru c� vorbim de biserici, trebuiau luate avize de la Departamentul Cultelor, unde preşedinte era domnul Cump�naşu. La niciuna dintre bisericile care s-au propus de c�tre Institutul Proiect Bucureşti, domnul Cump�naşu nu a dat aviz negativ, adic� s� zic�: "Nu, domnule, d�râmaţi-o şi nu o mutaţi". La toate a dat avizul pozitiv. Ceea ce însemna c� Departamentul Cultelor îşi însuşea propunerea. Realitatea e c� eu trebuia s� m� duc s�-i demonstrez, cu planul, unde se duc� biserica, ce vreau s� fac cu ea. şi probabil c� domnul Cump�naşu avea şi o curiozitate legat� şi de faptul c� fata lui era arhitect� şi simţea ceva deosebit pentru sistematizarea oraşului şi nu era împotriva soluţiei mele.

Au mai c�zut şi alte biserici, pentru c� pofta a venit mâncând
- Spuneţi-ne, împreun� cu şeful Cultelor, I.D. Cump�naşu, l-aţi convins pe Ceauşescu?
- Nu, nu, eu n-am avut nicio leg�tur�. Aceast� metod� a transl�rii s-a aplicat peste tot în lume. Convingerea lui Ceauşescu a f�cut-o viceprimarul de la data respectiv�, inginerul Iordache. S-a f�cut o machet� foarte mare, cu toate arterele care urmau s� fie sistematizate. şi pentru c� se poate face o demolare, trebuiau s� se obţin� avize, iar pentru biserici trebuiau avize de la Departamnetul Cultelor. Domnul Cump�naşu nu s-a opus niciodat�. De câte ori m-am dus la el cu avize, era întru totul de acord. Singurul lucru era c� discuta cu mine pentru ca s�-l fac s� înţeleag�, s�-i explic. şi s� v� mai spun de Iordache. Era una dintre biserici, Schitul Maicilor, chiar pe amplasamentul unde este Casa Republicii. Mai erau acolo înc� nişte bisericuţe, dar erau mult mai obosite şi au fost d�râmate. A d�râmat una, care se chema Sf. Nicolae. Acolo, decât asta a c�zut. Au mai c�zut şi alte biserici, pe urm� din Dealul Spirii, mai departe de zona aia, pentru c� pofta a venit mâncând, mereu s-au extins pentru Casa Poporului. şi Iordache, venind şi v�zând care este volumul de lucru, eu i-am spus: "Tovar�şe vicepreşedinte, daţi-mi voie s� fac transmutare", aşa îi zicea atunci la metoda asta. şi el, Iordache, s-a dus şi a spus mai departe. În ce împrejurare, nu ştiu, era în �81. În �82 am avut prima ridicare şi am mutat Schitul Maicilor, care a avut şapte mişc�ri în spaţiu.
- De ce Ceauşescu, care începuse s� d�râme, a acceptat totuşi transmutarea?
- Pentru c� începuse presa str�in� şi radiourile s� vorbeasc� despre demolarea oraşelor şi satelor. şi, sub presiunea acestora, a acceptat. şi a acceptat mai mult el. Ea s-a opus. Într-una din vizitele când mutam biserica, eram pe la mijlocul drumului, ea i-a zis lui: "Ai v�zut, m� Nicule, c� au reuşit?!". Semn, c�, probabil, ei îi spusese, ca s-o linişteasc�: "Las�-i m�, c� tot n-o s� fac� mare lucru!". Deci, ea era pornit�, ea era împotriv�.

La Sfânta Vineri erau deja dou� tabere, tab�ra Pan�, de partea lui Ceauşescu, şi tab�ra Necşoiu, de partea Elenei
- Chiar erau f�r� nici un Dumnezeu oamenii �ştia, Nicolae şi Elena Ceauşescu?
- Era un lucru evident c� Elena Ceauşescu nu avea nici o fric� de Dumnezeu. Ba, din contr�, ea se credea mai puternic� decât Dumnezeu. S� v� povestesc cum a fost la Biserica Sf. Vineri. Are loc vizita oficial�. Erau deja dou� tabere: tab�ra lui Pan�, de partea lui Ceauşescu, şi tab�ra lui Necşoiu, de partea Elenei. şi, dup� vizita care a avut loc la prânz, s-au întors în prim�rie, şi, pân� s� se redacteze nota de cancelarie, Necşoiu, cu alt� grup� care ţinea cu ea, primise dispoziţie de la ea ca s� d�râme Sf. Vineri. Era într-o vineri, v-am spus. Vizita s-a terminat la ora unu şi, aproximativ într-o or�, o or� şi jum�tate, a fost chemat p�rintele paroh Gelu şi a început demolarea.
- Spuneţi-ne, v� rog, patriarhul nu a avut nici un cuvânt de spus la Sf. Vineri sau la celelalte biserici demolate?
- Dac� ar fi s� vorbim aşa, despre Sf. Vineri, eu lucram la proiectul transmut�rii, a fost o chestiune prin surprindere. Dar vreau s� v� spun c� aşa cum se cerea avizul Departamentului Cultelor, aşa se cerea şi avizul patriarhiei. şi atunci, pentru toate bisericile care s-au demolat sau s-au mutat, patriarhia nu a dat nici un fel de aprobare. Mulţi spun c� patriarhia dat aviz. N-a dat. Patriarhia nu a dat niciodat� aviz de d�râmare. Chiar la Schitul Maicilor a fost o problem� pân� când au fost de acord. Justin Moisescu i-a spus unui alt episcop, Roman, de faţ� cu mine: "M�i, Romane, tu crezi c� dac� noi nu suntem de acord cu mutatea, ei o vor l�sa acolo?" În ce-l priveşte pe domnul Cump�naşu, ţin înc� o dat� s� v� spun c� am colaborat foarte bine, legat de toate obiectivele de cult cu care m-am confruntat. Dânsul a participat la ele, m-a felicitat şi a c�utat, pe cât a fost posibil, s� le salveze, nu s� le lase la demolare.

http://www.adevarulonline.ro/2006-09-30/Dosar/elena-ceausescu-se-credea-mai-puternica-decat-dumnezeu_200111.html

duminică, septembrie 17, 2006

Criminalistii KGB au 'citit' giulgiul din Torino

Criminalistii KGB au 'citit' giulgiul din Torino


Misterul giulgiului din Torino - una dintre cele mai importante piese sfinte ale crestinatatii - a preocupat secole in sir mintile oamenilor. Se considera ca aceasta ar fi panza cu care Iisus a fost acoperit dupa coborarea de pe cruce, iar chipul imprimat pe giulgiu ar purta amprente ale corpului si fetei sale. Recent, criminalistii din cadrul FSB, serviciul rus de securitate - fostul KGB -, s-au implicat in cercetarea provenientei giulgiului. Expertii rusi sustin ca au reusit sa reconstituie imprejurarile ultimelor zile de viata si ale executiei lui Iisus.

Dupa cum noteaza publicatia moscovita “Jizni”, specialistii FSB au abordat problema din perspectiva criminalistica, dand la o parte componenta religioasa si examinand giulgiul ca pe o dovada materiala a unei crime. Cercetarea s-a desfasurat sub conducerea doctorului in stiinte tehnice Anatoli Fesenko, care a condus o perioada indelungata Institutul de Criminalistica de pe langa FSB.

Potrivit acestuia, expertii au trebuit sa desfasoare experimente complexe, in cursul carora s-au interferat chimia, fizica, matematica si biologia. “De la inceput am elucidat posibila varsta a panzei, prin simularea procesului de imbatranire”, a afirmat expertul. “Giulgiul din Torino dateaza intr-adevar de peste doua mii de ani”, a afirmat Fesenko, infirmand ipotezele potrivit carora giulgiul ar fi mai in “varsta” cu o mie de ani decat Iisus.

În afara de varsta giulgiului din Torino expertii FSB au reusit, dupa amprentele de pe panza, sa examineze ranile pe care le-a avut Iisus. Vorbind in limbajul criminalistilor, materialul examinat a pastrat dovezi palpabile despre victima violentei. “Pe panza de in, de dimensiunea 4,3 metri/1,1 metri, exista o amprenta galben-maronie a doua proiectii ale unui barbat gol, din fata si din spate. Analiza amprentelor demonstreaza ca barbatul, a carui imagine a ramas imprimata pe giulgiu, a fost lovit cu bice romane”, relateaza expertii rusi, care sustin ca au stabilit cu exactitate felul bicelor cu care a fost lovit Iisus.

"Omul asta a suferit enorm"

Potrivit concluziilor, ranile pe care le avea persoana infasurata in giulgiu corespund suta la suta cu cele descrise de Biblie referitor la patimile lui Iisus. “Pe umarul drept e o pata extinsa, ce dovedeste purtarea unui obiect greu, probabil, crucea. Nasul i-a fost zdrobit cu o lovitura aplicata din partea dreapta. Maxilarul stang este de asemenea zdrobit, barbia e clar conturata, indeosebi din partea stanga. În partea dreapta a barbiei se afla o pata maronie de sange, dar poate fi si o rana profunda. Chipul e asimetric. Omul asta a suferit enorm, de aceea trasaturile fetei lui, dupa moarte, s-au strans neuniform”, afirma specialistii rusi. Cercetarea expertilor FSB demonstreaza inca o data - in opinia publicatiei “Jizni” - ca pe giulgiul din Torino au ramas imprimate suferintele prin care a trecut Iisus.

Giulgiul de la Torino a inceput sa fie cercetat in 1978, cand, cu prilejul implinirii a 400 ani de la predarea giulgiului Domului din Torino, biserica a permis studierea relicvei de catre doua comisii independente: una americana si alta italiana. Giulgiul este alcatuit din fire de in tors manual, iar tesatura e urzita tot manual. Materialul prezinta numeroase gauri, zone arse la incendiul din 1532, si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu. ĂŽnca de atunci s-a constatat ca pe tesatura apar doua amprente: partea din fata si cea din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat.

Calin Stroila

vineri, septembrie 15, 2006

A crescut consumul de droguri la varste foarte fragede

Situaţia alarmant� a dependenţilor de droguri în Capital�
Cel mai tân�r consumator are şapte ani
de Delia CHILIANU

Faţ� de celelalte zone ale ţ�rii, Bucureştiul se afl� pe primul loc în ceea ce priveşte consumul de droguri, potrivit Raportului de evaluare- 2006, realizat de Agenţia Naţional� Antidrog (ANA). Totodat�, "Studiul naţional privind consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite ESPAD" realizat în rândul tinerilor arat� c� în Capital� exist� aproximativ 24.000 de utilizatori de heroin� injectabil�, dintre aceştia 50% fiind tineri cu vârste mai mici de 25 de ani. Potrivit Poliţiei Capitalei, faţ� de anii trecuţi, vârsta de la care începe consumul de droguri a sc�zut cu patru ani, iar num�rul dependenţilor a crescut cu 25%. "Cel mai tân�r consumator, la ora actual�, internat în sevraj are 7 ani", ne-a spus Cristian Ene, preşedintele Asociaţiei "Forumul Antidrog".

Canabisul - cel mai consumat drog

Potrivit Raportului de evaluare pe 2006 f�cut de ANA, în Capital� se consum� canabis în proporţie de 3,8%, cu un procent mai mult decât în Transilvania (2,8%) sau în Oltenia (2,1%). Faţ� de aceste zone, în Bucureşti şi consumul de ecstasy şi cocain� este mult mai ridicat. "Analiza situaţiei drogurilor în România scoate în evidenţ� faptul c� Bucureştiul şi zonele limitrofe constituie placa turnant� a problematicii drogurilor în ţara noastr�", ne-a declarat Pavel Abraham, preşedintele ANA. Femeile sunt mai puţin rezistente decât b�rbaţii. "Femeile sunt într-o m�sur� mai mare expuse efectelor nocive ale consumului de alcool şi droguri decât b�rbaţii", se arat� într-un raport realizat de organizaţia "Salvaţi Copiii". Acelaşi raport arat� c� femeile de carier�, cele din mediul urban şi cu un nivel de educaţie mai mare sunt predispuse consumului de droguri, dar şi celui de alcool.

Marijuana Ĺźi substanĹŁele inhalante - "preferatele" tinerilor
"Studiul naţional privind consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite ESPAD", ultimul realizat de ANA în rândul elevilor, arat� c� a crescut nu numai consumul de droguri, dar şi cel de alcool şi tutun. Cei mai mulţi tineri bucureşteni consum� marijuana (2,6%) şi substanţe inhalante (1,7%). În primele opt luni ale anului, peste 500 de tineri, consumatori de heroin�, cu vârste cuprinse între 18 şi 23 de ani, au ajuns la dezintoxicare la secţia "Toxicomani" din Spitalul "Alexandru Obregia", a declarat, zilele trecute, şeful acestei secţii, Lucian Vasilescu. Ultimul raport realizat de "Salvaţi Copiii" arat� c� în oraşele mari exist� o predispoziţie pentru consum de droguri, dar şi "cartierele problem�", familia, grupul de prieteni sunt medii care pot influenţa negativ comportamentul tinerilor. "33% din tineri încep s� consume droguri din cauza anturajului", ne-a explicat Cristian Ene.

Preşedintele Asociaţiei "Forumul antidrog" ne-a descris câteva semne dup� care un p�rinte îşi poate da seama dac� odrasla lui se drogheaz�. "Copilul devine introvertit şi r�mâne cu un mic grup de prieteni, care se caut� insistent unii pe ceilalţi. Cu timpul, încep s�-i lipseasc� bunurile: telefoane, l�nţişoare etc. Apar semne fizice: înţep�turi, se dilat� pupilele, pierde foarte mult în greutate, nu mai m�nânc� şi are o senzaţie de sete acut�", ne-a mai zis Cristian Ene, ad�ugând c� printre motivele care-i împing pe tineri s� se drogheze se num�r� şi lipsa de perspectiv� şi plictiseala.

marți, septembrie 12, 2006

CUVĂ‚NT ADRESAT ELEVILOR ĹžI PROFESORILOR

DE PREA FERICITUL PÄ‚RINTE PATRIARH TEOCTIST

CU PRILEJUL DESCHIDERII ANULUI ĹžCOLAR

15 SEPTEMBRIE 2006



LUMINA ĹžCOLII

„Precum ml�diţa nu poate s� aduc�

road� de la sine, dac� nu r�mâne în

viţ�, tot aşa nici voi, dac� nu r�mâneţi

în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi

ml�diţele.” (Ioan 15.4-5)





Iubiţi elevi şi distinşi dasc�li,

Cinstiţi p�rinţi ai tinerelor vl�stare,



Începutul unui nou an şcolar reprezint� un moment de însemn�tate excepţional�, nu numai pentru tineretul şcolar, ci şi pentru p�rinţii şi educatorii lor, precum şi pentru întreaga societate.

Anul şcolar, marcat de începutul toamnei, anotimpul bog�ţiei şi al împlinirilor, are şi semnificaţia bog�ţiei spirituale, ce urmeaz� a fi acumulat� prin activitatea de înv�ţare, prin cunoştinţele c�p�tate în contactul cu cartea şi cu dasc�lii de c�tre subiecţii acestui amplu proces de formare şi educare, ce are ca finalitate împlinirea şi devenirea omului ca membru responsabil al societ�ţii şi în faţa lui Dumnezeu.

Un nou an şcolar înseamn� pentru cei mai mici, care iau leg�tura cu cartea pentru prima dat� la gr�diniţ� sau în cursul primar, o prim� treapt� urcat� pe acest drum de lumin�, iar pentru cei din clasele urm�toare, noi trepte ce-i înalţ� an de an spre culmile de str�lucire ale culturii, ştiinţei, cunoaşterii în general, prin care îşi contureaz� personalitatea, valoarea şi utilitatea, atât pentru ei, cât şi pentru semeni.

În iconografia Bisericii noastre exist� o scen� plin� de înv�ţ�minte, „scara virtuţilor”, ce red� ideea atingerii des�vârşirii duhovniceşti, aşa cum a exprimat-o Sfântul Ioan Sc�rarul şi care prefigureaz� c� orice urcuş, nu numai în planul duhovnicesc, ci şi în cel al împlinirilor, aspiraţiilor prin înv�ţ�tur� şi lucrare deosebit� nu este uşor, ci reprezint� un efort permanent şi continuu pe parcursul c�ruia poţi c�dea de la primele trepte sau chiar şi atunci când eşti aproape de final, dac� îţi lipseşte puterea st�ruinţei şi t�ria în atingerea scopului final.

Înv�ţ�tura acestei scene este c� str�daniile noastre, nu numai în a înv�ţa cât mai mult şi cât mai bine, dar şi în a ne desf�şura munca noastr� de zi cu zi, trebuie s� fie consecvente, constante, f�r� încetare, susţinute cu mare grij� şi atenţie.

C�p�taţi, dragi elevi, anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi într-un an şcolar, dar ele trebuie consolidate, dezvoltate în anii viitori, încât urcuşul pe aceast� scar� s� fie sigur, f�r� poticniri, f�r� c�deri, încât în anul urm�tor s� fiţi pe o treapt� mai înalt� şi mai bine fixaţi, f�r� s� v� cl�tinaţi sau s� v� pr�buşiţi.

Aveţi ajutor şi sprijin pentru acest urcuş în p�rinţii voştri, care v� ocrotesc şi v� învaţ� multe lucruri, pe lâng� ce v� ofer� cartea şi şcoala. Aţi c�p�tat în familie multe şi importante obişnuinţe de munc� ordonat�, de st�ruinţ� şi d�ruire, dup� modelul celor mari, calit�ţi pe care trebuie s� le folosiţi şi în activitatea şcolar� şi în cea de zi cu zi, în afara şcolii.

În relaţia aceasta cu propria familie, v� amintesc s� luaţi aminte cu mult� atenţie la munca p�rinţilor voştri, la str�daniile lor, la truda lor din zi pân� în noapte şi s� urmaţi îndemnul Mântuitorului, Care, cu puterea şi înţelegerea specific�, dumnezeiasc�, spunea: „Tat�l Meu pân� acum lucreaz�; şi Eu lucrez” (Ioan 5.17). Luaţi tot ceea ce este bun de la p�rinţii voştri aşa cum şi ei v� ofer� toat� grija şi c�ldura sufleteasc�.

La aceast� conlucrare îi chem�m şi pe ei, ca împreun� s� v� bucuraţi de roadele ştiinţei de carte, grijind ca, din diferite pricini, unii dintre voi s� nu r�mân� pe dinafara şcolii şi s� nu poat� beneficia de binefacerile c�rţii. Mulţi se confrunt� cu greut�ţi, pe care şi voi le vedeţi şi le puteţi înţelege, dar trecând poate cu greu, peste acestea, vor avea bucuria împlinirii vieţii lor şi devenirii voastre.

Aveţi ajutor de asemenea în dasc�lii voştri, pe care s� îi ascultaţi ca pe propriii p�rinţi, s�-i aveţi ca modele de urmat, c�ci munca lor st� la temelia form�rii voastre şi ea vine nu numai din obligaţie profesional� şi din ştiinţa lor ci şi din ceea ce a definit dintotdeauna ţinuta unui dasc�l, „dragostea de pedagog”, ce constituie acea bucurie determinat� de constatarea c� cele împ�rt�şite cu dragoste, pasiune şi râvn� de c�tre ei, au avut ecou în sufletele şi minţile voastre. Ascultaţi-i cu atenţie, ataşaţi-v� sufleteşte de ei, încât, în şcoal�, împreun�, s� constituiţi o alt� familie, o comunitate de înţelegere şi armonie, o comuniune – leg�tur� de suflet şi de sfinţenie - crescând ca nişte ml�diţe s�n�toase, puternice, pentru a fi folositori atât patriei precum şi Bisericii, încât în aceast� unitate spiritual� s� puteţi urma cuvântul Mântuitorului: „Precum ml�diţa nu poate s� aduc� road� de la sine, dac� nu r�mâne în viţ�, tot aşa nici voi, dac� nu r�mâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi ml�diţele.”(Ioan 15.4-5)

Nu uitaţi de sf�tuitorii voştri sufleteşti, care, cu duhul blândeţii şi al Sfintelor Scripturi, v� îndeamn� s� fiţi ascult�tori, buni, drepţi, cinstiţi, cu spirit de înţelegere faţ� de colegi, faţ� de aproapele, ca astfel s� realiz�m înţelegerea dintre oameni, propov�duit� de Biseric�. Nu uitaţi c� Biserica este „mama duhovniceasc�” a poporului român, dup� cum a definit-o poetul naţional Mihai Eminescu. Dac� uneori v� simţiţi constrânşi de rigorile şcolii, de exigenţele dasc�lilor voştri şi de cerinţele p�rinţilor, s� nu uitaţi c� Evanghelia nu oblig� ci sf�tuieşte, zicând „Cine are urechi de auzit, s� aud�” (Matei 11.15), iar auzind, s� nu socotiţi grea sarcina de a înv�ţa sau de a asculta.

Fiţi, aşadar, cu urechile deschise spre tot ce este bun, frumos, în�lţ�tor, folositor, spre îndemnul c�tre fapta bun� şi lucrul temeinic f�cut, pl�cut oamenilor şi lui Dumnezeu, pentru c� numai aşa v� veţi împlini ca oameni des�vârşiţi, veţi fi bucuria şi mângâierea p�rinţilor voştri, mândria dasc�lilor, care prin voi îşi legitimeaz� misiunea şi veţi putea deveni cet�ţenii responsabili de mâine, ai ţ�rii şi ai lumii în care v� veţi desf�şura activitatea.

La începutul anului şcolar 2006-2007, rog pe Bunul Dumnezeu s� v� d�ruiasc� vou�, dragi elevi, darurile Sale de luminare a minţii, p�rinţilor voştri bucuria de a v� vedea crescând frumoşi şi împliniţi, dasc�lilor satisfacţia muncii, desf�şurat� cu dragoste şi rezultate bune iar p�rinţilor voştri sufleteşti, mulţumirea duhovniceasc� în plinirea lucr�rii voastre într-o viaţ� curat� de sfinţenie.

Împ�rt�şindu-v� toat� dragostea Noastr� şi p�rinteşti binecuvânt�ri, v� doresc succes în noul an şcolar şi Dumnezeu s� v� ocroteasc�, cu s�n�tate, putere de munc� şi roade bogate în aceast� nobil� şi în�lţ�toare munc�.

Al vostru, de tot binele doritor şi c�tre Domnul rug�tor,





TEOCTIST,




Arhiepiscop al BucureĹźtilor,

Mitropolit al Munteniei Ĺźi Dobrogei,

LocĹŁiitor al Scaunului Cezareii Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.





12.09.2006 – Bucureşti

La - Deschiderea anului Ĺźcolar

joi, septembrie 07, 2006

MIRACOLE CREĹžTINE - ICOANE CARE PLĂ‚NG

Icoane care plang


Multe sunt semnele date de Dumnezeu credinciosilor, despre mare puterea si mila Lui, dovezi de marinimie si ajutor, dar cele mai tulburatoare din ele par a fi icoanele Maicii Domnului care plang. Preocupata de alte evenimente, istoria le-a consemnat sporadic si mai mult intamplator. In 1869, Episcopul Romanului, Melchisedec, inventaria pe teritoriul vechii Romanii un numar de 18 „lacramari de icoane” - de la icoana din biserica domneasca a Hotinului (unde zilnic se aduna o tipsie de lacrimi) pana la cele din bisericile satesti din Mascatesti sau Cristesti - Suceava.
Cazul cel mai cunoscut in epoca l-a reprezentat icoana Maicii Domnului facatoare de minuni de la Socola - Iasi, care a lacrimat timp de trei luni, cu scurte intermitente. Crezandu-se, initial, ca ar fi vorba de o farsa a seminaristilor de la Socola, icoana a fost atent studiata de catre episcopi si inalti ierarhi bisericesti. Mai mult chiar, asa cum scria un ziar iesean al timpului, „spre a inlatura orice presupunere, s-a oranduit o de aproape priveghere si intrarea in biserica s-a ingaduit numai pentru o persoana de incredere”. Fenomenul, insa, iarasi s-a ivit, impresionand puternic multa lume, inclusiv pe un anume boier Niculai Roznoveanu, care va imbraca sfanta icoana cu argint si o va polei cu aur, spre dreapta cinstire.
Dincolo de emotia puternica starnita in randul credinciosilor, semnificatia acestui fenomen avea sa se releve mult mai tarziu, indemnandu-l pe Episcopul Melchisedec sa constate cu amaraciune: „Lacrimarea icoanelor este semn prevestitoriu de mari calamitati si nenorociri. Si, in adevar, am urmarit cu atentie soarta Manastirii si Seminarului de la Socola, care au mers treptat spre decadere, pana ce Monastirea a ramas ca si pustie, iar Seminarul se sbuciuma prin Iasi, mutandu-se din casa in casa, ca un copil orfan... Dupa lacrimarea Maicii Domnului, in fruntea Monastirii s-au randuit, unul dupa altul, oameni nedemni, unii mai de tot smintiti, unul betiv, incat a tras cu pistolul in Mitropolit, protectorul sau... E lesne de inteles ca astfel, disciplina si randuiala educatiei bisericesti au disparut cu totul: moralitatea a decazut si elevii se duceau noptile in oras la nebunii tineresti si la ascultarea conferintelor nocturne, ce tinea in ascuns nihilistul Russel, si altele. (...) Un lucru pentru mine este fara indoiala - ca biserica si ca popor suntem vrednici de plans nu numai de una sau doua icoane, ci de toate icoanele din tara.”.
Toate incercarile de refacere a sfintei Manastiri (de la Mitropolitul Veniamin pana la majestatea Sa Regele) s-au izbit de zidul neputintei omenesti, prin aceasta confirmand durerea din lacrimile icoanei, ea insasi mutata la biserica Domneasca „Sfantul Nicolae” din Iasi, pe un loc „inadins pregatit”.
O alta explicatie a „lacramarii icoanei” ar putea fi si epidemia de holera, care a inceput la Galati si a bantuit tara, repetandu-se cu mai mica intensitate in anii urmatori, sau epidemia de „angina difterica”, ce aproape a pustiit de copii orasele si satele Romaniei. Nu intamplator, in aceeasi perioada cand s-a produs miracolul de la Socola, mai multe icoane ale Maicii Domnului au plans, spre mirarea si spaima credinciosilor: la Trifesti - Roman sau la Vladesti - Pascani, unde „preotul paroh a gasit icoana Maicii Domnului desprinsa de la locul ei, rezemata cu fata spre Biserica si lacramand asa de tare, incat udase scandurile de jos”.
Pe langa avertisment si indemn la pocainta, lacrimarea este si semn de lucrare miraculoasa, incat, in fata acestor icoane, s-au savarsit nenumarate vindecari de boli grele si fara de leac. In marea Sa milostenie, Dumnezeu lucreaza nevazut, insotind avertismentul si pedeapsa hotarata cu intarire pentru cei credinciosi, ravnitori si neatinsi de marele pacat al deznadejdii. Semnele iubirii divine sunt negraite si fara numar. Important e sa avem ochi pentru ele si sa le pretuim cum se cuvine - in lauda si adanca smerenie. Chiar daca suntem inconjurati de comori, adeseori ramanem saraci, nestiind de ele. Un exemplu ar fi Icoana de la Socola, care, nestiuta aproape de nimeni, e actualmente adapostita de biserica din incinta Spitalului de boli nervoase. Dumnezeu a randuit ca Sfanta Icoana sa ramana acolo unde este cea mai mare, mai atroce suferinta.



Cele mai renumite icoane facatoare de minuni
din Romania, asa cum le-a inventariat
in 1900 Episcopul Melchisedec:




1 Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt, numita si „Inchinatoarea”.
2 Icoana Sfintei Ana din Manastirea Bistrita.
3 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Golia, Iasi, facatoare de minuni inca de pe vremea domnitorului Vasile Voievod.
4 Icoana Maicii Domnului din Mitropolia Iasilor, adusa acolo de la Manastirea Floresti.
5 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia.
6 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Adam - Tutova.
7 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Floresti, Vaslui.
8 Icoana Maicii Domnului din com. Trifesti, Roman.
9 Icoana Maicii Domnului din Manastirea Mavromolul, Galati.
10 Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dalhauti, Focsani.
11 Icoana Maicii Domnului din Vladesti, Pascani.
12 Icoana Maicii Domnului din Manastirea Banului, Buzau.
13 Icoanele Maicii Domnului din bisericile „Olari”, „Icoanei” si „Sarindari” - Bucuresti.
14 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea „Dintr-un lemn”, Valcea.
15 Icoana Maicii Domnului de la schitul Namaiesti - Campulung, intr-o biserica scobita direct in stanca.
16 Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita si Anufiana, cea taiata cu iataganul de catre turci - Manastirea Dalhauti, jud. Vrancea.

SORIN PREDA

http://www.formula-as.ro/reviste_730__199__icoane-care-plang.html

miercuri, septembrie 06, 2006

PATRIARHIA B.O.R.: COMUNICAT DE PRESA

PATRIARHIA BISERICII ORTODOXE ROMANE
Nr. 3465/6 septembrie 2006

COMUNICAT DE PRESA



In legatura cu mentionarea personalului din conducerea cultelor religioase in Proiectul de lege privind declararea si controlul averilor si conflictul de interese, precum si regimul incompatibilitatilor pentru persoanele care exercita functii si demnitati publice, facem urmatoarele precizari:

1. Includerea personalului din conducerea cultelor religioase in acest proiect de lege contravine Art. 29 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „cultele religioase sunt autonome fata de stat… sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii”. Autonomia cultelor religioase presupune in mod necesar dreptul acestora de a hotari asupra organizarii bisericesti, a alegerii personalului de conducere, precum si cu privire la administrarea si controlul averilor bisericesti.
2. Potrivit Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, ierarhii ortodocsi provin din randul personalului monahal - care nu poseda si nu are dreptul sa dobandeasca avere personala - si se supun aceluiasi regim juridic si de disciplina monahala pe tot parcursul vietii.
3. In legatura cu mentionarea in proiectul de lege a personalului din conducerea cultelor religioase si a unitatilor de cult recunoscute in Romania, asimilat celui incadrat pe functii de demnitate publica potrivit Legii nr. 142/1999, care in Biserica Ortodoxa Romana sunt ierarhii aflati in exercitiul mandatului pastoral si de conducere in urma alegerii de catre forul electiv bisericesc, precizam fara echivoc ca acestia nu detin averi personale. Potrivit interdictiei legale si canonice de a detine si dobandi averi personale pe durata exercitarii atributiilor lor canonice, statutare si regulamentare bisericesti, ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane beneficiaza de bunuri comune din averea bisericeasca, dupa cum urmeaza: resedinta, mijloc de transport, personal de intretinere etc.

Avand in vedere cele de mai sus, consideram inadecvata includerea personalului din conducerea cultelor religioase, respectiv a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane in proiectul de lege mentionat.